(foto, video) Her Art. Oare doar goale femeile pot avea acces în muzeu?

collage

În 2016, Muzeul Național al Femeilor în Artă din Washington D.C. a lansat o campanie în cadrul căreia îndemna internauții să numească cinci femei din domeniul artei vizuale. Echipa #diez a decis să afle mai multe despre campania dată, rolul și importanța femeii în arta vizuală, de ce știm doar de Frida Kahlo, iar de alte artiste nici n-am auzit, dar și cine sunt tinerele care au hotărât să lanseze această campanie și în Moldova.

– Da se poate, se poate să pictez?, întreabă o domnișoară strânsă în corset.
– Hai tu mai bine ai să pozezi.

I liked Frida before it was cool.

Pentru că profesoara mea de istorie ne preda lecțiile ca pe un buletin de știri, de altfel, nici măcar unul șocant pentru a ne stârni interesul, cunoștințele mele în istorie se datorează postului TV History. Priveam toate documentarele de pe History, mai puțin cele axate exclusiv pe tehnica militară. Prin urmare, dacă în istoria universală, cât de cât, mă orientez, cam cum te-ai orienta prin policlinică/spital, în cea a Românilor, Moldovei, Basarabiei, MoldoRomâniei – cam deloc.

Documentarul despre Frida l-am prins când deja se termina. Exact acele câteva minute în care se povestea despre ultimii ani de viață ai artistei. Cert e că de atunci încolo harbujii (anume harbujii, și nu pepenii verzi) au încetat a mai fi ceva bun și motiv de luptă în familie pentru cocoș (miezul roșu aprins). Până în ziua de azi, harbujii Fridei Kahlo reprezintă pentru mine cea mai reuşită ilustrație a vieții, a expresiei Viva la Vida.

 

viva-la-vida-watermelons

Frida Kahlo e poate unica pictoriță care a ajuns să fie celebră în rândul maselor largi. Mai mult, a ajuns să fie cu mult mai renumită decât soțul ei, pictorul Diego Rivera. Unibrow și coronița din flori au devenit trademarkuri, de fapt însăși Frida a cucerit trade-ul: bijuterii cu Frida, tricouri cu Frida, căni cu Frida, breloc cu Frida, ciorapi, evantai, geantă, espadrile și bineînțeles husă pentru telefon cu Frida Kahlo. Nu știu care ar fi reacția Fridei la o astfel de popularitate, deși la urma urmei, nu întâmplător mulți o declară drept mama selfie-ului…

Numește 5 femei artiste

În martie 2016, Muzeul Național al Femeilor în Artă, din Washington D.C. a lansat o provocare prin care îndemna internauții să numească cinci femei artiste (#5WomenArtists). Provocarea s-a transformat într-o campanie adevărată pe rețelele de socializare, recunoscută ca una drept cele mai reușite din anul 2016, așa că în 2017 aceasta și-a continuat drumul în atingerea scopului său.

Cei de la Muzeul Național al Femeilor în Artă și-au propus să repare o nedreptate istorică și anume ignorarea femeilor din domeniul artei și ideea preconcepută ce susține că femeile nu au avut niciun rol sau poate doar unul minor în dezvoltarea artei. Inițiatorii campaniei sunt ferm convinși că există numeroase nume, nume de femei sau artiste ascunse sub pseudonime și nume masculine ce merită să fie cunoscute. În cadrul provocării #name5WomenArtists s-a dovedit că majoritatea oamenilor știu de Frida Kahlo și cam atât. De aici și asocierea campaniei cu figura lui Frida Kahlo.

O campanie locală a devenit una mondială. Aceasta nu doar a contribuit la promovarea artistelor din domeniul artei vizuale, dar și la lansarea unor discuții, dezbateri deschise despre gender imbalance în domeniul artei.

 

5WomenArtists2017-GIF

Cunoaștem numeroase actrițe, interprete, însă ne este greu să numim cel puțin cinci femei din domeniul artei vizuale. Însă și aici ar fi multe de spus, spre exemplu the wage gap dintre actori și actrițe. În plus, în aceste sfere ale artei deseori femeia e prezentată drept un obiect sexual. S-ar părea că o abordare diferită e în literatură. Știm de Jane Austin, Țvetaeva, Emily Bronte, Sylvia Plath, Gertrude Stein și pe alocuri, de o Ana Blandiana, Leonida Lari…
Doar că nici în literatură situația nu a fost radical diferită.

Femeile se ascundeau după nume masculine, scriau sub pseudonim, erau blamate de către societate sau recunoscute doar ca autoare ale unor opere de calitate inferioară, eufemizat prin literatură feminină. Puțini cunosc că numele adevărat al Annei Ahmatova era Gorenko. Această schimbare a fost determinată de tatăl său care refuza categoric ca numele său să fie profanat în așa mod, și anume prin poezie, mai ales scrisă de o femeie. De altfel, atitudinea față de literatura scrisă de o femeie e destul de disputată și astăzi. Chiar și J.K. Rowling, urmând sfatul editorului, și-a semnat cărțile doar cu inițialele J.K, fără a indica numele Joan. Motivul înaintat de editor – băieții nu citesc cărți scrise de femei.

Poate unul din cele mai renumite eseuri ce abordează tema prezenței femeii în lumea artei e cel scris de Linda Nochlin, intitulat „De ce nu au existat mari artiste femei?”. În eseul său, Linda Nochlin face o scurtă retrospectivă a activității femeilor în domeniul artei, oferind și câteva posibile răspunsuri la întrebarea din titlu.

Rigorile educației:

„Din câte cunosc, în istorie nu sunt cunoscute imagini în care printre artiștii ce pictează un model nud să fie și o femeie în orice alt rol decât modelul în sine. Acest fapt este destul de curios în contextul legilor deținerii de proprietate: o femeie (libertină bineînțeles) are dreptul să se dezgolească, expunându-se ca un obiect spre studiul/model unui grup de bărbați, însă femeia nu are dreptul să ia parte la procesul de studiu și ilustrare a unui bărbat nud, expus ca model sau chiar a unei asemenea femei”.

Bineînțeles că fantezia face minuni, dar degetul îi deget.
„Arta, ca și multe alte domenii este opresivă și descurajatoare vizavi de toți cei, inclusiv femeile, care nu au avut marele noroc de a se naște albi, de dorit din clasa mijlocie și, mai presus de toate, bărbați. De vină nu sunt stelele, hormonii, ciclul menstrual, ci instituțiile, educația.

Dacă Picasso s-ar fi născut fată, Senor Ruiz ar fi atras la fel de multă atenție educației sale, l-ar fi încurajat la fel de mult pe micul Pablito în ambițiile sale?”

Rigorile societății:

„E de ajuns doar să ne amintim de Delacroix, Degas, van Gogh sau Toulouse Lautrec – mari pictori care au renunțat, cel puțin parțial, la rutina și obligațiunile vieții de familie, cu scopul de a se dedica carierei artistice. Cu toate acestea, niciunul nu a renunțat la plăcerile trupești și intimitatea emoțională. Nici nu le-a trecut prin cap că atingerea perfecțiunii în artă ar însemna și sacrificarea propriei masculinități, vieții sexuale. Dar dacă artistul e femeie, pe lângă toate dificultățile incontestabile ale vieții de artist în ziua de astăzi, s-ar adăuga și mii de ani de vinovăție, neîncredere în sine și respingere socială”.

„În absența unei cercetări vaste pot fi colectate doar informații neclare, incomplete, privind existența sau absența unor momente de răzvrătire a femeilor artiste împotriva autorităţii paterne și de aflat dacă aceste momente pot fi atribuite mai cu seamă femeilor sau bărbaților artiști. Un lucru este clar: pentru ca o femeie să-și aleagă o carieră, nu neapărat artistică, acesteia trebuie să-i fie caracteristică o anumită doză de rebeliune și nesupunere normelor convenţionale. Și nu contează, luptă ea împotriva influenței părinților sau, dimpotrivă, aceştia o sprijină, ea trebuie să fie un spirit rebel, doar în așa caz va fi capabilă să facă măcar un pas în lumea artei și nu se va supune normelor societății – însușirii rolului de mamă și soție, un rol ce îi este atribuit automat.”

Guerrilla Girls

Guerrilla Girls este un grup anonim de artiști adepți ai feminismului radical, artiste dedicate luptei împotriva sexismului și rasismului în lumea artei. Grupul s-a format la New York City, în 1985, având misiunea de a scoate la iveală inegalitățile sexuale și rasiale din cadrul comunității artistice globale.

Prima acțiune a grupului Guerilla Girls s-a manifestat prin pichetarea Muzeul de Artă Modernă din New York. La vremea respectivă, avea loc un show care presupunea realizarea unei anchete/sondaj definitiv în ceea ce ține de pictura și sculptura contemporană. Doar 13 din cei 169 de artiști nominalizați erau femei. Însă nimeni nu le-a băgat în seamă pe protestatare, de aceea ele au îmbrăcat măști, măști pe care nu le scot nici până în ziua de azi.

Una din primele și poate cele mai renumite acțiuni ale grupului a fost reinterpretarea din 1989 a operei Grande Odalisque de Ingres. Acestea au înlocuit capul femeii cu unul de gorilă, la care se adăuga și textul: Oare chiar doar goale femeile pot avea acces în muzeu?

 

guerrillagirls.com
guerrillagirls.com

Din 2012, Guerilla Girls își manifestă indignarea și față de Premiile Oscar, prin intermediul unor mesaje pe billboarduri, cum ar fi: Anatomically Correct Oscars, Even the Senate is More Progressive than Hollywood, The Birth of Feminism, Unchain the Women Directors. Premiile Oscar se decernează încă din 1927. De atunci doar patru femei au fost nominalizate la categoria cel mai bun regizor/regizoare. Kathryn Bigelow (The Hurt Locker) este unica femeie căreia i-a fost înmânată statueta Oscar ca celei mai bune regizoare a anului 2010.

Acest fapt demonstrează încă o dată că tema femeilor în artă merită atenție. S-ar părea că s-au schimbat multe, spre exemplu, numeroase femei sunt cunoscute și apreciate ca fotografe. Explicații ar putea fi mai multe, însă ar fi greșit să facem abstracție de faptul că fotografia este un domeniu nou în termini istorici și i-a luat ceva timp să se impună ca artă. Prin urmare, fiind o ramură nouă a artei, lupta acesteia pentru statutul de artă a coincis cu evoluția mișcării feministe.

E important să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Cum susține și artista Judy Chicago: „Monografiile privind artiștii, colecțiile permanente și expozițiile majore sunt adevărata cale de afirmare în istorie, de aceea e important să nu ne lăsăm înșelați de expoziţiile unor artiste în muzee și galerii mici, de importanță locală. În prezent, doar 2,7% din cărțile ce abordează arta se referă la femei artiste.”

În tot acest discurs Moldova nu este o excepție

Cunoaștem puțini artiști, putem îngâna câteva nume, încurajăm și mai puțini, iar de femei artiste societatea nici nu a auzit. Inspirate de Campania demarată de Muzeul Național al Femeilor în Artă, două tinere din Moldova au hotărât că și țara noastră trebuie să adere la această mișcare.

Natalia Andreev și Victoria Tătaru au creat o platformă pentru o vizibilitate mai mare a artistelor care au influențat și influențează lumea artei. Deși acum proiectul e doar o pagină pe Facebook și un cont pe Instagram, lucrează mult ca să ajungă să lanseze o aplicație mobilă care în fiecare zi o să-ți schimbe wallpaper-ul telefonului cu o lucrare semnată de o artistă.

Pe 9 iulie, tinerele au organizat un eveniment în care au prezentat scopul proiectului HerArt, au amenajat încăperea cu postere ale căror figură centrală era Frida Kahlo și gustând din plăcinte și vin de casă au vizionat împreună cu invitații filmul Frida.

Photo Shape Editor: https://www.tuxpi.com/photo-effects/shape-toolNata Andreev: Prin HerArt, noi ne propunem să dezvoltăm o aplicație web care să-ți schimbe în fiecare zi wallpaperul la mobil cu o lucrare semnată de o femeie. Fiecare săptămână va fi dedicată unei artiste anume. Proiectul a fost inspirat de această campanie. Am decis să facem totul din resursele noastre modeste, încetișor, nu ne grăbim. Chiar și acest eveniment a fost organizat inclusiv cu scopul de a prezenta oamenilor ideea noastră și poate reușim să trezim în ei dorința de a ne susține, inclusiv financiar. Apropo, aplicația va fi gratuită. Sperăm în toamna anului curent să o lansăm. De asemenea, după lansare vrem să includem în baza de date WikiArt și artiști moldoveni sau originari din Moldova. La etapa actuală, categoria moldoveni nici măcar nu există.

Photo Shape Editor: https://www.tuxpi.com/photo-effects/shape-tool

 

Victoria Tătaru: Într-una din întâlnirile cu Nata am început să discutăm despre campania #5WomenArtists. Printre altele, am recunoscut că și eu, deși am acces la numeroase surse de informare nu pot numi cinci femei artiste. La inițiativa Natei, am zis hai să schimbăm cumva situația. Inițial trebuia eu să fac aplicația, dar am apelat la altcineva, am considerat că e provocare prea mare pentru mine. Nata răspunde de partea creativă, eu contribui la partea practică.

 

Am întrebat și părerea invitaților evenimentului vizavi de acest proiect și rolul, importanța femeii în artă.

Photo Shape Editor: https://www.tuxpi.com/photo-effects/shape-tool

 

Artiom Zavadovsky: De aplicație am aflat chiar de la Nata. Ideea i-a venit la un hackathon la care a participat împreună cu Victoria. Acolo au înțeles că nimeni dintre participanți nu este interesat de această temă și s-au gândit de ce să nu se apuce chiar ele. În opinia mea, problema absenței aparente a femeilor în artă rezidă în sexism.

 

Photo Shape Editor: https://www.tuxpi.com/photo-effects/shape-toolPolina Ceastuhina: La universitate aveam câteva cursuri despre gender în artă. Am aflat că există atât de multe femei care au creat lucrări impresionante, dar nu știm nimic despre ele. Eu am avut norocul să urmez un curs din care am aflat chiar multe. Proiectul dat ar aduce mai multă vizibilitate, în special punând accent pe artistele din Moldova sau originare din Moldova. De fapt, tema artă vs femei în Moldova merită și trebuie discutată. Trebuie să ne întrebăm de ce pe Aleea clasicilor sunt doar bărbați sau de ce majoritatea străzilor sunt numite în cinstea unor bărbați, sau de ce în școli nu sunt expuse și portretele femeilor care au avut un rol important în societate.

Anul acesta, în mediul academic, în mass media s-a discutat mult despre femeile care fac transcripții. De regulă de aceasta se ocupă soțiile academicienilor, așa e mai avantajos, iar în semn de mulțumire se aleg cu o mențiune în prefață. Femeile sunt muze! Această abordare e înapoiată și e nevoie de multe schimbări, începând chiar cu manualele școlare, modul în care sunt reprezentate femeile în acestea”.

Din curiozitate, dar și din dorința de a susține acest proiect, am adresat trecătorilor două întrebări:

# Cunoașteți cine este Valentina Rusu-Ciobanu?
# Cunoașteți cine este Glebus Sainciuc?
# Puteți numi cinci femei din domeniul artei vizuale?

Cu părere de rău, dar deloc surprinzător puține persoane pot numi tocmai cinci femei din domeniul artei vizuale. Țin să menționez că prin acest video nu mi-am propus să demonstrez incultura societății, ci să evidențiez că Moldova nu este o excepție. Și la noi puțini știu despre femeile din domeniul artei vizuale, la fel ca la New York sau alte orașe, țări. Ce ține de întrebarea legată de artista Valentina Rusu-Ciobanu, am fost curioasă să aflu, printr-un exemplu concret, gradul de notorietate al artiștilor și al artistelor din Moldova.

În niciun caz nu pun la îndoială talentul și meritele maestrului Glebus Sainciuc, doar mi-aș dori ca și numele Valentina Rusu-Ciobanu să fie  la fel de cunoscut.

trend

Echipa #diez susține proiectul tinerelor Nata Andreev și Victoria Tătaru, dar și întreaga campanie #name5WomenArtists. Prin urmare, îți prezint cinci femei ale căror nume, opere merită să fie cunoscute și apreciate:

1. Diane Arbus
2. Jane Campion
3. Gayane Khachaturian
4. Annie Leibovitz
5. Artista, sculptorița Camille Claudel, și doar mai apoi muza lui Auguste Rodin.

Camille Claudel Vârsta maturității
Camille Claudel
Vârsta maturității
Taguri: #longread
Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Autoare:Djein Vacari
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente