În perioada 1-6 mai a avut loc cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru „ClassFest” – o acţiune artistică internaţională, unică pentru studenţii şi tinerii din Republica Moldova, menită să promoveze valorile artei contemporane, să menţină şi să dezvolte dialogul intercultural şi schimbul de experienţă între şcolile de teatru, să încurajeze tinerii artişti, oferindu-le posibilitatea de a-şi prezenta cele mai bune producţii artistice.
Este greu să scrii despre un festival teatral ce durează șase zile, adună studenți și profesori din șapte țări, iar spectacolele, workshopurile deseori se suprapun.
Nu ai cum să ajungi la toate și nici nu pare a fi corect. Dacă rolul actorului pe scenă e să trăiască viața personajului, de la spectator se așteaptă un pic de empatie sau mai multă, în dependență de resursele fiecăruia, și o analiză a celor văzute, simțite, neînțelese… Această analiză necesită timp. Prin urmare, să sari de la un spectacol la altul în ritmul excursiilor din liceu pe la lăcașurile sfinte e un fel de profanare. Excepție fac cei care practică nemijlocit această meserie, adică regizorii, actorii, studenții la actorie etc.
Prin urmare, timp de șase zile, în timp ce o bună parte din societate discuta live, online, la radio și TV legendarele uninominale, și mai ales „Marea Comasare”, zeci de tineri din diferite țări erau pe aceeași undă, una teatrală și din câte am înțeles, adevărată – cel puțin au fost crezuți.
Fiecare a rămas cu propriile impresii, experiențe, dar mai toți au menționat cât de mult au fost marcați de venirea actorului și regizorului Serghei Bîzgu. Pe oricine aș fi întrebat, cam toți menționau prestația tinerilor din Sankt Petersburg și workshopul condus de maestrul Bîzgu.
Serghei Bîzgu s-a născut în Republica Moldova, dar și-a continuat studiile la Institutul Naţional de Artă Teatrală din Sankt Petersburg. Acum este un vestit actor de teatru, film, dar și regizor-pedagog. Echipa #diez va face tot posibilul să realizeze un interviu cu dumnealui, la următoarea vizită a sa la Chișinău, căci prea mult ne-a intrigat.
Am cules și câteva impresii ale celor care au participat în cadrul festivalului, un eveniment destinat tinerilor actori, respectiv cu un program neoficial foarte divers, nu de alta, dar e deja o lege – cele mai frumoase momente din schimburile de experiență interculturale se întâmplă în localurile underground, plimbările nocturne și gălăgioase (bineînțeles, cu dicția corespunzătoare) la Valea Morilor și diminețile cu discuții aprinse până în zori la hotelul „Zarea”.
Eugeniu Nicov (Academia de Muzica Teatru si Arte Plastice, Chișinău, Moldova)
Din discuțiile pe care le-am avut cu ceilalți studenți, regizori străini, în mare parte, toți ne-au lăudat. Consider că avem o școala bună, doar că suntem un pic mai neserioși. De fapt, e logic, având în vedere concurența de acolo (200 de oameni pentru un loc) și cea de aici (20 pentru 13 locuri).
[…]
Mă bucur că am avut ocazia să văd și spectacole din zone mai puțin cunoscute, ce au o tentă orientală, cum ar fi Armenia. Cei din Sankt Petersburg ne-au prezentat un spectacol nonverbal construit doar din mișcare, dans – era greu de crezut că sunt studenți în anul I.
Au fost zile frumoase, le-am arătat Chișinăul, am petrecut nopți prin localuri underground, ne-am împrietenit foarte ușor.
Ulyana Yarmolenco (Academia Naţională de Arte din Minsk, Republica Belarus)
Mi-e trist că s-a încheiat. Sunt pentru prima oară la Chișinău. Sinceră să fiu, eram un pic speriată. Părinții mei au fost cândva demult aici și mi-au zis să nu am niciun fel de așteptări – Totul e rău acolo, nu-ți crea iluzia unei experiențe frumoase, speciale – mi-au zis.
Am ajuns noaptea, iar când m-am trezit am descoperit că aici e minunat. Acum mă gândesc la vreo posibilitate de a veni pe o perioadă mai îndelungată.
Îmi pare că aveți un nivel mai înalt de pregătire decât noi, cei din Republica Belarus, cel puțin judecând după spectacolele pe care le-am văzut.
Florian von Hoermann (regizor, Academia de Teatru şi Film Athanor, Passau, Germania)
A fost fantastic. Mă bucur mult că am făcut această călătorie. E o experiență deosebită, atât de multe limbi și, totuși, ne-am înțeles din prima – limbajul teatral este universal.
Nu știam prea multe despre Moldova, sunt pentru prima oară aici. Am descoperit niște oameni atât de buni, calzi.
[…]
Mi-aș dori ca tinerii să fie cât mai îndrăzneți, să experimenteze. Fie teatru clasic, fie teatru contemporan, social – nu contează. Am văzut în toată experiența mea, atât spectacole clasice foarte bune, cât și slabe, la fel și în cazul teatrului contemporan… contează să te dedici totalmente direcției alese, să urmezi ceea ce cu adevărat îți place.
Bogdan Sărătean (regizor, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, România)
Mă bucur că se întâlnesc tineri atât de diferiți, cu școli diferite, backgrounduri diferite. Sper mult că vor păstra aceste legături, vor urma colaborări, se vor urmări unul pe altul. Aceasta e cea mai mare valoare a festivalului.
[…]
Am rămas absolut încântat de spectacolul „Caii la fereastră”. De asemenea, exercițiul cu „Omul pernă” – unul din cele mai curate și bune lucruri din festivalul acesta, excelent!
[…]
Chișinăul e plin de surprize, sunt multe impresii, oameni interesanți și nu neapărat din lumea teatrului. Am întâlnit o bătrână de 87 de ani care mi-a vorbit despre românism și mi-am dat seama că e mai patriotă, în sensul acela bun și sănătos, decât mulți români de peste hotare.
Întâlnirile de la hotel, studenții care mergeau la culcare după răsăritul soarelui… a fost frumos.
Elisabeth Kuechle (Academia de Teatru şi Film Athanor, Passau, Germania)
Mi-a plăcut mult. Nu mi-am imaginat că e un oraș atât de frumos. Are ceva special, un șarm aparte. Am legat multe prietenii în aceste câteva zile.
Argeșanu Sergiu Mihai (Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, România)
Nu am reușit să particip la toate workshopurile, dar m-a impresionat mult cel condus de Nelly Cozaru. Îmi place foarte mult că aveți această influență a spiritului actoricesc rusesc. E un mare beneficiu!
Nu am întâmpinat probleme în ceea ce ține de bariera lingvistică, chiar dacă unii nu cunoșteau engleza. Eu vorbeam în română, ei în limba lor și cumva simțeam că ne înțelegem.
Festivalul s-a încheiat cu ceremonia de înmânare a diplomelor și desemnarea câștigătorilor. Astfel, pe locul I s-a clasat regizorul Serghei Bîzgu, cu spectacolul „Vivaldi. Fantezii”, prezentat de studenții Institutului Național de Artă Teatrală, Sankt Petersburg, Rusia. Pe locul II – Florian von Hoermann, cu spectacolul „Cameristele” al Academiei de Teatru şi Film Athanor, Passau, Germania. Pe locul III – Bogdan Sărătean, cu spectacolul „Iubire ca la oameni” al Universității Lucian Blaga din Sibiu.
Cu ce „recomandări” am rămas în urma Festivalului Classfest:
– să aflăm mai multe despre activitatea lui Serghei Bîzgu;
– să mergem neapărat la spectacolul „Caii la fereastră” (dacă nu am fost, deși de două ori nu strică);
– să încurajăm mai mult tinerii actori sau viitorii (am înțeles că merită);
– să vedem și noi căldura și farmecul aparte al Chișinăului, în cazul în care am cam pierdut această capacitate;
– să acceptăm și să apreciem influența culturii ruse, în cazul dat a școlii rusești de teatru (să ne ierte tinerii de la ODIP);
– să mergem la teatru!
Festivalul Internaţional al Şcolilor de Teatru „ClassFest” este o platformă cultural-educaţională, transfrontalieră, destinată întâlnirilor, discuţiilor pe marginea spectacolelor, atelierelor de creaţie, activităţi ce vor încuraja colaborările dintre studenţi, profesori şi instituţii. Participanţii ediţiilor anterioare, prin repertoriu şi prestaţie, i-au conferit festivalului continuitate şi i-au confirmat calitatea de eveniment remarcabil în peisajul cultural naţional şi internaţional.
Și dacă teatrul este oglinda societății, atunci și viața teatrală, într-o oarecare măsură, prezintă o reflexie a acesteia. În așa caz, timp de șase zile, în pofida realității politice, imaginea reflectată în oglindă era una chiar destul de bunișoară.
