Dacă vă petreceți Paștele la Bratislava sau în împrejurimi, mai mult ca sigur veți da peste oameni care se pregătesc pentru tradiționala lovire cu nuiaua de salcie a femeilor tinere din a doua zi de Paște. Mai spre est însă, tradiția cea mai răspândită este udatul fetelor cu apă rece. Tradițiile de Paște diferă de la o regiune la alta în Europa Centrală, implicând apă, nuiele și multă mâncare, scrie The Slovak Spectator într-un amplu material dedicat acestui subiect, scrie Agerpres.
Slovacia este un punct de răscruce a două tradiții de Paște: este vorba despre lovirea cu nuiaua și udatul cu apă. Lovirea cu nuiaua este ceva comun în vestul Slovaciei, la fel ca în țările de la vest – Austria, Germania, Cehia, dar și într-o parte din Polonia. În estul Slovaciei, bărbații obișnuiesc să stropească fetele cu apă, la fel cum este obiceiul și într-o altă parte din Polonia, în Ungaria și Ucraina, a explicat etnograful Kornelia Jakubikova.
„Linia dintre aceste două tradiții trece undeva prin mijlocul, prin centrul Slovaciei”, a explicat Jakubikova pentru The Slovak Spectator. „În prezent, când oamenii se deplasează în interiorul țării, tradițiile sunt amestecate și de obicei sunt practicate amândouă”, a mai spus ea.
Barbara Lakatos, de la Institutul Balassi (Institutul cultural ungar de la Bratislava), nu a auzit niciodată despre lovirea cu nuiaua în Ungaria. „Tradițiile vechi spun să stropești fetele cu apă, dar în zilele noastre se folosește doar parfum”, a spus Lakatos.
Indiferent însă dacă folosesc nuiaua sau doar apa, bărbații sunt răsplătiți pentru serviciile lor pascale. În Ungaria, femeile le dau de obicei un ou, o bucată de prăjitură sau un pahar de palincă, susține Lakatos. Ouăle de Paști s-au schimbat însă de-a lungul timpului. În trecut, erau ouă adevărate, vopsite și decorate, precizează Barbara Lakatos, însă acum au fost înlocuite cu ouă de ciocolată. De asemenea, se obișnuiește ca bărbaților care respectă această tradiție să li se dea bani.
Petra Darovcova, de la Centrul ceh din Bratislava, care este originară din Moravia, își amintește de obiceiurile de a stropi cu apă sau de a le lovi pe femei cu nuiele de salcie, o tradiție numită în cehă „pomlazka”. Mai spre vest însă, în Cehia nu se mai respectă obiceiul udatului.
„La Praga, de exemplu, există doar obiceiul ca bărbații să lovească femeile cu o nuia de salcie”, a declarat Klara Mathe, din cadrul aceleiași instituții, originară din Praga.
În Polonia, ambele tradiții sunt practicate mai mult sau mai puțin împreună, fiind cunoscute sub denumirea de „smigus-dyngus”.
„Lovirea cu nuiaua și udatul cu apă pot părea tradiții diferite, dar într-un fel sunt la fel”, a spus Kornelia Jakubikova. Lovirea cu nuiaua ar trebui să izgonească răul și bolile și să asigure faptul că fetele vor fi sănătoase și deștepte. În cazul apei, obiceiul simbolizează puritatea, sănătatea și fertilitatea.
Tradiția se aplică în principal în cazul femeilor tinere, considerate cele menite să dea naștere unor noi vieți, și nu femeilor în vârstă sau fetițelor, a adăugat Jakubikova.
„Fetele considerau aceste tradiții ca pe ceva pozitiv și de aceea îi răsplăteau pe băieți”, a mai spus etnograful, care respinge opiniile ce etichetează aceste tradiții drept o manifestare a violenței împotriva femeilor.
Există însă și o nouă tradiție tot mai populară în țările din Europa Centrală, este vorba de căutarea ouălor de ciocolată ascunse în parcuri.
„Copiilor le place atât de mult, dar pentru noi, ca adulți, este ceva nou. Nu-mi amintesc să fi crescut cu aceste tradiții”, a declarat Vilma Anyzova, șefa Centrului ceh din Bratislava pentru The Slovak Spectator.
Totuși, Kornelia Jakubikova a explicat că, deși aceasta nu este o tradiție tipică pentru popoarele slave, ea nu este nouă în acest teritoriu. Vânătoarea de ouă este tipică pentru populațiile germanice. În trecut, în unele orașe din Slovacia locuiau un număr mare de germani, așa că probabil ei au adus obiceiul aici.
„Datorită globalizării și spiritului comercial, această tradiție ar putea fi resuscitată acum”, a adăugat ea.
Când vine vorba de cumpărat dulciuri de Paște, un alt simbol care nu este specific populațiilor slave dar care umple galantarele magazinelor este iepurașul de Paște, pe care majoritatea oamenilor nu îl mai consideră „străin” în aceste zile.
„Iepurașul de Paște este un animal adorat de vechii germani, specific cultului zeiței germane Ostara”, a spus etnograful, explicând că simbolul era dominant în perioada primăverii și că sugera fertilitatea. Simboluri similare ale populațiilor slave erau puii, ouăle și mieii.
În Ungaria, mâncarea tipică de Paște este jambon cu muștar, ouă fierte și „kalacs” sau colaci împletiți, a spus Lakatos, adăugând că unii oameni mănâncă și pește.
Cehii mănâncă umplutură de urzici, carne afumată și o prăjitură în formă de miel, dar și colaci, ca și în Ungaria. În Polonia, masa nu ar fi completă fără ouă, „zurek” (o supă specială de secară, cu cartofi și cârnați albi) și jambon.
Slovacii obișnuiau să mănânce miel de Paște, dar în zilele noastre se consumă de obicei o prăjitură în formă de miel, a spus Jakubikova.
Totuși, nu există diferențe stricte când vine vorba de mâncare. Principiul este să mănânci tot ce este interzis în timpul postului, a adăugat ea. Asta înseamnă în principal carne, ouă și produse lactate în unele rituri.
„Cei din biserica ortodoxă și biserica greco-catolică pot mânca tot ce a fost sfințit înainte, motiv pentru care își aduc coșurile cu mâncare la biserică de Paște”, a explicat Jakubikova.
Sâmbătă seară pun coșurile în biserici și la patru-cinci dimineața mâncarea este sfințită și apoi este consumată la micul dejun. În alte rituri, se obișnuiește însă ca oamenii să consume alimentele interzise în post încă de sâmbătă noaptea. Binecuvântarea alimentelor în biserică este o parte importantă a tradiției poloneze.
Etnograful susține însă că tradițiile de Paște sunt tot mai puțin populare în rândul tinerilor. Tradițiile din urmă cu câteva sute de ani sunt acum uitate.
„De exemplu, arderea de efigii ale lui „Iuda” în fața bisericii în sâmbătă mare. Focul este un element purificator și sunt arse lucruri vechi din biserică și figurina lui Iuda”, își amintește ea despre o tradiție pe care nu a mai văzut-o de mult timp.
În joia dinainte de Paște, clopotele din biserici erau legate, ca simbol al martiriului lui Hristos. În loc de sunetul clopotelor, copiii mergeau prin sat cu „rapkac”, obiecte din lemn care produceau zgomot și care aveau semnificația de a alunga răul.
De asemenea, oamenii sărbătoresc altfel Paștele în zilele noastre, fiind mai puțin preocupați de tradiții.
„Sărbătoarea obișnuia să fie o zi de obligație socială”, a declarat Jakubikova, precizând că în trecut totul era strict prescris, ce trebuiau să poarte oamenii, să mănânce sau să facă. Astăzi, sărbătoarea este mai degrabă o oportunitate de a avea timp liber.
O treime dintre slovaci consideră tradițiile de Paști de modă veche, în timp ce 25% consideră că acestea sunt o cale bună de a câștiga bani sau de a-i distra pe copii, potrivit unui sondaj al Postova Banka din primăvara lui 2017.
Totuși, peste jumătate dintre respondenți consideră tradițiile de Paști specifice culturii slovace, o modalitate de a aduna familia laolaltă și a întreține relațiile cu prietenii. Pe de altă parte, peste jumătate dintre respondenți consideră că Paștele scade în importanță ca sărbătoare.
Deși Paștele nu este la fel de apreciat precum Crăciunul, s-ar putea, așa cum se întâmplă cu resuscitarea folclorului în decorații și modă, ca într-o zi tradițiile de Paște să reînvie din nou.
„Oamenii au nevoie uneori de ceva diferit decât viața de fiecare zi, au nevoie de tradiție, au nevoie să se comporte diferit într-o zi a anului decât în restul anului”, a mai spus etnograful slovac.
