Din istoriile de viață ale moldovenilor plecați peste hotarele țării se pot scrie romane întregi și filma telenovele fără un episod final. Toți care pleacă o fac pentru un trai mai bun, pentru studii mai bune, pentru servicii sociale mai calitative.
Istoria Victoriei Bidiunic începe acum șase ani, atunci când a decis să plece în Italia. Desigur că atunci când ieși din zona de confort apare disconfortul, iar uneori acest disconfort se simte foarte puternic. Perioada studiilor a fost cea mai grea pentru Victoria.
„Din păcate nu pot să fiu mândră de țara în care locuiesc. Niciodată nu mi-a plăcut, am trecut prin multe momente grele, în special pe parcursul studiilor, pentru ca eram considerată mereu străină și asta doare cel mai mult.”
Deși locuiește de șase ani în Italia, Victoria spune că nimic nu a evoluat semnificativ, iar visul cel mai mare este să revină acasă. „Am același vis ca acum șase ani, să mă întorc în țara mea de baștină, o dată și pentru totdeauna.”
Victoria Bidiuniuc și-a făcut studiile la un institut de servicii comerciale din Padova, motivând că i-a plăcut tot timpul matematica. Nu a avut însă posibilitatea de a-și demonstra capacitățile, tot din cauza că era străină.
„Cel mai memorabil moment pe care nu o să-l uit niciodată a fost în anul 2 de studii, când în urma unei lucrări la obiectul „LETTERE” am luat nota 9, iar pentru simplul motiv ca eram străină, nota mi-a fost refuzată. Situația a fost comentată în felul următor: este imposibil ca o persoană străină să facă mai bine decât un italian. Din păcate, de nenumărate ori m-am ciocnit cu așa momente.”
Și dacă unii moldoveni în șase ani de zile reușesc să se transfere definitiv cu traiul, fără a mai fi nostalgici, Victoria visează tot timpul să revină acasă.
„Din primele zile pe teritoriu străin am visat să mă întorc acasă, dar din păcate nu puteam renunța la efortul părinților pe care l-au făcut pentru mine. Acum plănuiesc să îmi continui studiile în Republica Moldova, acasă și în următorii ani să îmi schimb reședința definitiv acolo unde mă simt liberă, unde merg cu cele mai pozitive emoții oricât de des am posibilitatea. Pentru alții vacanța perfectă e la mare, la munte, iar pentru mine cea mai mare fericire e să revin pe drumurile copilăriei. Planurile mele de viitor sunt legate numai de Moldova.”
Deși e conștientă de faptul că în prezent baștina nu-i poate oferi foarte multe, Victoria spune că va reveni acasă foarte curând, iar liniștea sufletească va fi cel mai bun cadou.
„Singurul lucru pe care poate să mi-l ofere Moldova este liniștea sufletească, iar ceea ce ține de resursele financiare, din păcate, fiecare trebuie să se bazeze pe propriile forțe, și nicidecum pe ajutorul statului.”
Întrebată dacă ar recomanda tinerilor din țara noastră să își facă studiile în Italia, Victoria a răspuns afirmativ, dar cu puncte de suspensie. „Chiar dacă nu e ușor, un schimb de experiență este mereu binevenit.”
