Cu toții am auzit adesea despre cît de bune și sănătoase sunt merele de la bunelul sau cum doar roșiile de țară au gust adevărat. Despre cum Moldova era grădina sau livada URSS-ului. Iar mai nou, despre cum merele de la bunelul ar fi tare căutate pe piața europeană fiindcă sunt ecologice sau organice. Și, în genere, fructele și legumele din Moldova sunt mai sănătoase decît cele de import, scrie sic.md.
Ce înseamnă fructe sau legume ecologice?
În pofida impresiei multora că tot ce vine dintr-o grădină țărănească în loc de o companie agricolă trebuie să fie automat ecologic și organic, nu este așa. În Uniunea Europeană, pe care se presupune că ar trebuie să o cucerim cu fructele noastre, agricultura organică e reglementată într-un mod strict și detaliat.
Și în Republica Moldova avem o lege în această privință. Există un set de reguli concrete privind agricultura ecologică, un pic mai complicate decît „găina trebuie să aibă pe unde alerga”. Pe lîngă asta, găina trebuie să bea apă nepoluată și să mănînce mîncare ecologică. Ca să nu mai menționăm că nu toate soiurile de găini sau alte animale pot fi considerate ecologice, indiferent de cum au fost crescute. Produsele farmaceutice care pot fi folosite și situațiile în care acest lucru e permisibil sunt limitate în agricultura ecologică, pe cînd antibiotice precum Levomicetina sunt folosite pe larg în gospodăriile sătești.
Pentru produsele vegetale, terenul trebuie să treacă o perioadă de conversiune, adică un fel de curățare a pămîntului, timp în care fermierii nu pot folosi produse chimice.
Avem sau nu agricultură ecologică în Moldova?
Bine, agricultura asta ecologică e un pic mai complicată decît credem. N-or fi merele de la toți buneii organice ca la carte, dar măcar unii fermieri trebuie să se ocupe cu asta, nu? Suntem țară agrară, la urma urmei.
În Moldova, avem marca națională „Agricultura ecologică – Republica Moldova”, care servește drept certificare a producției organice. Este unica marcă autohtonă care garantează calitatea ecologică a produselor. Adică restul produselor prezentate drept eco, bio, organice, etc. nu au fost certificate în acest sens și folosesc aceste etichete abuziv. Putem doar să le credem pe cuvînt.
Totodată, pe site-ul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, avem „Registrul agenților economici din agricultura ecologică”, care include tocmai… 37 de fermieri. Se pare că numărul acestora a scăzut treptat, de la 183 în 2009 la 58 în 2015 și 37 astăzi. Problemele pentru fermierii care ar vrea să se ocupe cu agricultura organică sunt multe: concurența neloială a celor care promovează produse ordinare drept Bio sau Eco, costurile mari și randamentul scăzut al producției, dificultatea certificării, insuficiența subvențiilor și corupția. Stoparea temporară a subvențiilor a determinat unii producători să renunțe la procedura de certificare, deși o parte din ei au continuat să se conformeze standardelor de agricultură organică. Asta ne permite să credem că numărul fermierilor ecologici este totuși un pic mai mare.
În 2015, experții MAIA spuneau că acest tip de agricultură este practicat pe doar 2% din suprafața totală agricolă a țării. O situație asemănătoare cu cea din România, unde 1,78% din terenurile agricole sunt cultivate ecologic. În Polonia procentajul e dublu – 4%, iar Austria de 10 ori mai mare decît la noi – 20,3%.
Chiar și foștii noștri tovarăși din URSS ne sunt mult în față: Lituania cu 7,11%, Letonia cu 12,29% și Estonia cu 15,68%.
Un studiu realizat de PNUD Moldova în 2014 arata că deși atunci doar 1.7% din terenurile agricole erau cultivate ecologic, produsele organice reprezentau 11% din exporturile agricole. Această cifră pare să justifice cumva optimismul legat de potențialul de export al agriculturii ecologice din Moldova. Problema este însă, din nou, în politica de subvenții a statului. Potrivit aceluiași studiu, doar 0.7% din subvenții erau alocate pentru agricultura ecologică, în timp ce 12.1% erau pentru îngrășăminte și pesticide.
Că problema nu e în producători, dar în politica de subvenționare crede și Alexandru Slusari, președintele UniAgroProtect. Potrivit lui, fermierii moldoveni se pot conforma standardelor europe și pot fi competitivi în UE, dar au nevoie de sprijinul statului, întrucît nu au același acces la finanțare pe care îl au fermierii din UE. Devalorizarea leului, lipsa infrastructurii moderne și corupția funcționarilor care vînd certificate fito-sanitare pentru produse din alte țări sunt alți factori care împiedică agricultorii moldoveni să se afirme pe piața UE.
Realitatea este că Moldova nici măcar nu este capabilă să acopere cotele de export prevăzute în Acordul de Asociere. Adică UE s-a oferit să importe din Moldova fără taxe anumite cantitați de produse agricole, iar noi nu le-am putut furniza.
N-or fi chiar organice, dar cât de sănătoase sunt totuși produsele moldovenești?
Chiar dacă acceptăm că merele de la bunelul și găinile de la mîca nu sunt neapărat organice, oricum trebuie să fie mai sănătoase decît alea „din magazin”, care cine știe de unde sunt aduse, nu?
Din păcate, știrile despre controalele efectuate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor sau Agenția pentru Protecția Consumatorului prin piețele din Chișinău nu sunt mereu pozitive. Aceste controale depistează mereu loturi de fructe sau legume care conțin prea multe substanțe toxice: de la roșii cu pesticide din Nisporeni pînă la nutrețuri cu salmonelă și cîrnăciori de porc cu E. coli, toate autohtone, „de-a noastre”. Condițiile neigienice de păstrare și vînzare a cărnurilor, lactatelor și peștelui în piețele orășenești sunt acceptate drept o normalitate.
Știri precum cele citate mai sus ar putea fi considerate excepții, dacă nu ar fi regularitatea cu care apar. Partea și mai îngrijorătoare e că astfel de cazuri sunt probabil doar vîrful iceberg-ului. Corectitudinea și profesionalismul celor de la ANSA a fost pus la îndoială în repetate rînduri, inclusiv de Centrul Național Anticorupție și experți de la Centrul de Sănătate Publică care au depistat produse toxice cu certificat de inofensivitate emis de ANSA. Mai mult decît atît, o investigație a celor de la RISE a dezvăluit implicarea funcționarilor ANSA în scheme frauduloase de export în Rusia. Toate aceste cazuri sugerează că sunt mult mai multe produse agroalimentare sub standardele de sănătate și calitate naționale, dar care „scapă” de controalele ANSA.
„Antreprenorii, gospodăriile țărănești au serele lor în care cultivă roșii, castraveții, ridiche. Cu părere de rău, la orice colț se vînd îngrășăminte, substanțe de uz fitosanitar și ele au o acțiune sistemică. Există anumite reguli pentru utilizarea acestor substanțe. Însă, cu părere de rău, nu sunt cunoscute de către cei care le utilizează”, declara astă-vară Veaceslav Ciuhrii, șef-adjunct al Direcției control produse alimentare și servicii din cadrul Agenției pentru protecția consumatorilor.
A stropi cartofii cu „otravă pentru gîndaci” sau a folosi „dust” pentru a scăpa găinile de păduchi sunt practici ordinare la țară, în timp ce pesticide rămăse din timpurile sovietice continuă să polueze solul și apa.
Și totuși, viitorul sună bine
Dacă pînă acum am arătat de ce mitul fructelor de la bunelul nu este chiar adevărat, acum trebuie să admitem că există totuși și un sîmbure de adevăr. Dacă e să ne uităm la statistici, observăm că Moldova folosește mai puțini fertilizatori decît majoritatea vecinilor noștri din UE.
Dacă la noi se folosesc 39,8 kg/ha, în România cifra urcă la 51,5 kg, în Franța la 151,5 kg, iar în Germania 217,7 kg. Și la capitolul pesticide stăm mai bine, adică folosim mai puține pesticide decît Europa de Vest sau Ucraina.
Adevărul e că Moldova poate, într-adevăr, deveni un producător și exportator de produse agroalimentare sănătoase. Situația fermierilor noștri este asemănătoare cu cea a celor din România, care au întîmpinat dificultăți considerabile după aderarea la UE. Piața europeană este una deja dezvoltată și competitivă, unde nu e suficient doar să ai potențial.
Agricultura ecologică sau organică are într-adevăr potențial mare în Moldova, dar state precum Estonia sau Letonia ne-au luat-o înainte deja. Ca să le ajungem din urmă, iar Moldova are toate resursele necesare, trebuie să renunțăm la mituri și să transformăm potențialul în realitate – subvenții corecte și suficiente, educarea producătorilor și a consumatorilor, instituții de control competente și lipsite de corupție, crearea unei infrastructuri moderne, etc.
