Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, îşi are originea în tradiţiile dacice şi în credinţa într-un zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic şi începutul primăverii. Cu acest prilej ne-am propus să culegem o serie de citate din literatura română, care prezintă dragostea în diverse culori și umbre.
„Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere.” (Mihai Eminescu)
„În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos.” (Tudor Arghezi)
„A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.” (Octavian Paler)
„Suntem ceea ce iubim.” (Nichita Stănescu)
„Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.” (Mircea Eliade)
„Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și pe care-o iubești cu adevărat.” (Mircea Cărtărescu)
„Dragostea este vrajă și beție, iar inteligența omului, ca și judecata nu au ce căuta în dragoste. Dragoste este beție, ei bine, omul inteligent nu se îmbată.” (Camil Petrescu)
„Dragostea arde, dar lipsa ei usucă.” (Ionel Teodoreanu)
„Dacă dragoste nu e, nimic nu e.” (Marin Preda)
„În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obișnuit, de toate zilele.” (Mihail Drumeș)
