A fost stabilită data desfășurării Moldova Pride pentru anul 2017. Toți cei care au reușit să se debaraseze de homofobie se vor întruni la marșul tradițional de solidaritate în data de 21 mai. Până la marș, în cadrul Pride-ului, vor fi organizate o serie de evenimente tematice, în perioada 16-21 mai, se menționează pe site-ul Centrului de Informații GENDERDOC-M.
Cum va fi Pride-ul din acest an?
„În acest an, am decis să organizăm evenimentele seara, pentru a oferi posibilitatea mai multor oameni să participe la ele. Evenimentele vor fi interesante atât pentru membrii comunității, reprezentanți ai organizațiilor societății civile, mass-media, dar și pentru oamenii care vor să găsească răspunsuri la întrebări despre comunitatea LGBT. Vom începe în seara zilei de marți și timp de o săptămână vor fi activități care vor culmina cu marșul de duminică, ca de obicei. Tot pentru duminică am planificat tradiționala petrecere Safer Sex Promotion Party”, a declarat Anastasia Danilova.
GENDERDOC-M lucrează la conceptul Pride-ul din acest an cu „Fabrica de imagine”, agenția cu care a avut o colaborare eficientă în anul precedent. S-a decis că va fi continuată campania socială „Fără Frică” și se vor organiza toate activitățile tradiționale, printre care ridicarea solemnă a steagului comunității LGBT, serata demnității persoanelor LGBT, unde se vor premia specialiști din diferite domenii, care au contribuit la activitatea organizației. Vor fi și evenimente noi despre care organizatorii vor informa pe parcurs.
Cine poate participa la marș?
În anul curent se așteaptă mai multă lume la marș, pentru că tot mai mulți oameni din Republica Moldova înțeleg că cetățenii unei țări trebuie să aibă drepturi egale. Marșul este o platformă prin care orice cetățean își poate exprima sprijinul pentru respectarea drepturilor și oferirea oportunităților egale fiecărui cetățean.
Care a fost impactul marșului din anul trecut?
Datorită conceptului pe care l-am ales și formei marșului, în liniște absolută, am primit multe reacții pozitive de la oameni simpli, mai ales pe rețelele de socializare. Unii au recunoscut că odată au fost și ei homofobi. Au spus că pentru ei a fost foarte important contrastul pe care l-au văzut anul trecut, între oamenii care merg în liniște absolută, cu o singură lozincă care spunea că „suntem aici, fără frică”, și oamenii care, cică, promovează valori, dar în același timp au avut un comportament agresiv, inadecvat. Probabil am reușit, în sfârșit, să arătăm această diferență între noi și oponenții noștri.
Analizând articolele de presă, putem vedea că felul în care este prezentată comunitatea LGBT în mass-media, felul în care sunt prezentate evenimentele este foarte diferit de cel în care erau prezentate cu 5 ani în urmă. Acum sunt mai multe materiale calitative, care prezintă fapte, dar nu încearcă să manipuleze sau să sperie.
Un rezultat foarte important sunt mesajele oamenilor care încep a ne înțelege și ne vorbesc cu respect. Pentru că noi nu avem nevoie de victimizare, ori de compătimire. Tot ce vrem este o atitudine corectă de pe poziții de egalitate.
Unii cred că marșurile LGBT nu fac decât să incite spiritele…
Fiecare alege pentru sine dacă vrea să să se ascundă și să trăiască așa cum vor alții, să aibă o viață incompletă pentru că este nevoit să mascheze în permanență o parte a vieții sale, să se limiteze în drepturi. Dar scopul nostru este să informăm lumea că poate trăi altfel. Când vorbim despre conceptul drepturilor omului, fiecare om este important ca individ. Sigur că interesul social și opinia publică sunt și ele importante, dar noi trebuie să ținem întotdeauna minte că fiecare dintre noi își are viața sa personală și tot ce vrem este să ne trăim viața fericit. Cred că nu vorbim tocmai de o viață fericită când ne limităm drepturile în favoarea unor interese sociale inventate. Cum poți fi fericit când oameni absolut străini îți spun ce și cum trebuie să faci, cum trebuie să-ți trăiești propria viață?
Marșul este un indicator, un semn pentru comunitatea – există o șansă să-ți trăiești viața fericit. După marș ni se adresează adesea oameni din comunitatea LGBT și ne spun că a fost minunat și că se simt foarte bine pentru că au încercat, cel puțin, să schimbe ceva.
Ce vrem să obținem prin organizarea acestor marșuri, de fapt?
Umanizare. Opozanții încearcă să demonizeze persoanele LGBT, încearcă să le creeze în mintea oamenilor mai puțin informați, o imagine strașnică de inamic, de rival, un fel de demon. Însă atunci când oamenii văd ori comunică cu persoane din comunitatea LGBT, înțeleg că lucrurile sunt total diferite și își schimbă atitudinea.
Va fi Pride-ul diferit în actualul context politic?
Noi suntem siguri că dreptul la libera întrunire a cetățenilor în această țară nu depinde de președinte. Este dreptul care aparține oricărui cetățean. Suntem oameni și ne vom folosi de acest drept. Practica anilor precedenți a demonstrat că statul ne poate asigura securitatea. Nu credem că ar trebui să se schimbe ceva în funcție de opiniile președintelui. Mai ales că suntem republică parlamentară. Președintele nu este nici zeitate, nici rege care poate oferi ori priva de drepturi.
La fel ca în fiecare an, vom colabora cu poliția și vom găsi soluții de desfășurare a marșului în siguranță maximă pentru participanți.
Ce are de câștigat comunitatea LGBT din marșurile de solidaritate?
Atâta timp cât suntem invizibili, atâta timp cât nu existăm pentru societate, problemele noastre sunt și ele invizibile. Doar că vorbim despre oameni vii, care trăiesc azi și atâta timp cât vom fi nevăzuți, viața noastră va fi în continuare limitată, fără drepturi, fără oportunități, incompletă și nefericită. Marșul ne oferă vizibilitate. Spunem că existăm și nu vrem nimic deosebit sau special, vrem doar ceea la ce avem dreptul din simplu motiv că suntem oameni. Suntem oameni, trăim aici și, prin urmare, avem dreptul să ne bucurăm de toate drepturile accesibile celorlalți membri ai societății.
Ce are de câștigat societatea din marșul comunității LGBT?
Doar o societate în care fiecare viață este importantă și prețioasă poate funcționa armonios. Cu cât mai multe granițe inventăm, cu cât mai mult încercăm să divizăm oamenii, cu atât mai greu este să vorbești despre comunitate ca despre un tot întreg. Pereții pe care îi construim între noi, cresc repede. Azi vorbim despre privarea în drepturi a persoanelor LGBT, mâine poate fi marginalizată altă categorie de oameni. Fiind parte a unei comunități de acest gen, niciodată nu poți ști când va veni rândul grupului tău să fie discriminat. Este foarte periculos. Toate lucrurile groaznice, precum este fascismul sau genocidul, încep anume așa – prin divizarea oamenilor în normali și defectuoși. Orice divizare, indiferent de tipul ei, poate duce la consecințe foarte grave.
