Andrei Arîcu și Patricia Breandin sunt doi tineri originari din Moldova, care în momentul de față sunt studenți în anul întâi la Facultatea de Drept de la Universitatea din Strasbourg, Franța. Cum se învață în Franța, cu ce se mănâncă viața de student din Strasbourg, ce înseamnă să stai în bibliotecă până la ora zece seara sau să faci stagii la Reprezentanța Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei aflați din prima sursă.
Protagoniștii materialului sunt absolvenți ai Liceelor „Gheorghe Asachi” (Patricia) şi „Mihai Eminescu” (Andrei) din Chișinău. Pe lângă reușitele academice pe care au reușit să le obțină, aceștia s-au implicat într-un număr destul de impunător de proiecte prin intermediul cărora au avut ocazia să obțină experiențe de neprețuit. Și dacă abilitățile în materie de învățare le sunt acum utile pentru a putea ține pasul cu programul universitar, atunci capacitățile ce țin de flexibilitate sau independență, câștigate de Andrei și Patricia în afara liceului, le sunt indispensabile pentru a se putea „descurca” într-un mediu străin și nou.
Patricia este o tânără deschisă, care are după umerii săi luni bune de activitate în Consiliul Local al Copiilor și Tinerilor din Chișinău, în calitate de membru, și ulterior președinte al Comisiei Tineri pentru Educație. Implicarea în Asociația Elevilor Diplomați și stagiul la Ministerul Tineretului și Sportului sunt alte două realizări ale Patriciei, tangențiale cu domeniul pe care îl studiază acum la Strasbourg. A mai rămas de menționat activitatea Patriciei în calitate de voluntar, la Klumea, Complexul Etno-Cultural „Vatra”, Comitetul Național Olimpic, POT Music etc., care de asemenea a stat la formarea tinerei.
La rândul său, Andrei nu rămâne în urmă, putându-se lăuda cu experiențe în domeniul mass-media (președinte al Departamentului Mass-Media din cadrul Consiliului Municipal de Tineret din Chișinău; jurnalist și fotograf la Zugo.md), project-management și logistică (G.O.L.D., ProViziune), voluntariat (Amnesty International). Andrei este și unul dinte fondatorii și liderii proiectului fotografic Amazing Chișinău și Consiliului Municipal de Tineret din Chișinău. Respectiv, toate aceste merite au stat și ele la baza unei studenții de succes în străinătate.
De ce Franța și de ce Strasbourg?
Patricia: Dintre toate opțiunile, alegerea mea s-a îndreptat repede spre Franța, deoarece știam că studiile sunt gratuite și calitative (ce îi mai trebuie moldoveanului în afară de „ieftin, bun și mult”?). De asemenea, nivelul de franceză îmi permitea să-mi fac studiile aici. La întrebarea „De ce Strasbourg?” nu cred că am un răspuns concret, pentru că am ales intuitiv și pe baza unui clasament al universităților franceze, unde Strasbourgul era pe locul 2.
Andrei: În primul rând, sunt absolvent al unui liceu francofon, asta deja multe spune. În al doilea rând, Franța este o țară plină de oportunități, în special pentru studenți. Ea oferă studii gratuite și calitative la universitățile publice, iar modalitatea de aplicare este destul de ușoară. Făcând studiile aici, ai parte de ajutor social pentru a achita locuința, iar având dublă cetățenie, ai șansa de a avea bursă în anul doi. Facultatea de drept din Strasbourg este una dintre cele mai grele din Franța și una dintre cele mai bune din spațiul UE. Programul de studii este mult mai practic decât în alte orașe și, în același timp, e un oraș mic, frumos și studențesc.
Dacă ați putea întoarce timpul înapoi, ați decide în favoarea altei opțiuni?
Patricia: Câteodată chiar este mai bine că nu putem întoarce timpul înapoi, deoarece ar putea exista riscul să facem alegerea greșită. Sunt mulțumită de ce îmi oferă universitatea din Strasbourg și de ce îmi oferă însăși viața pe care o am aici.
Andrei: Fără îndoială nu aș alege un alt oraș, o altă facultate sau țară. Am avut oportunitatea de a face dreptul la Metz, Franța, unde am fost acceptat în urma aplicării post-bac (în calitate de cetățean european), însă am ales Strasbourgul pentru prestigiul facultății și frumusețea arhitecturală a orașului.
Care sunt chestiile bune la care nu v-ați așteptat?
Patricia: Cel mai tare nu m-am așteptat să îmi placă să merg cu transportul public. Deși orașul este mic și ușor te poți deplasa pe jos, totuși uneori optez pentru transportul in comun pentru că este comod, în comparație cu cel de la Chișinău. O altă nuanță la care nu m-am așteptat este însăși viața aici. Deși zi de zi am același program, oricum fiecare zi îmi pare specială. Al treilea lucru pe care îl ador aici sunt moldovenii pe care i-am cunoscut. Am fost surprinsă să întâlnesc atâția compatrioți, majoritatea fiind oameni drăguți și ospitalieri.
Andrei: În primul rând, nu m-am așteptat să întâlnesc aici atâția moldoveni awesome, strânși de prin toate părțile Moldovei (Chișinău, Bălți, Cahul, Hâncești, Răzeni, Telenești etc.). În al doilea rând, nu credeam că voi avea parte de atâtea oportunități de a călători și de a vizita locuri unice la prețuri accesibile, unul din factorii principali fiind poziționarea geografică a orașului, care îți oferă și posibilitatea de a face cumpărături mai ieftine în Germania.
Să trecem de la trăirile plăcute, la cele mai puțin plăcute. Ce greutăți ați întâlnit, și de ce ați avut nevoie pentru a trece peste ele?
Patricia: Desigur că cea mai mare greutate a fost să supraviețuiesc prima lună aici. A fost cea mai dificilă, deoarece trebuie să îți faci card bancar, să semnezi o mie și una de hârtii, să cauți anumite servicii care îți oferă anumite facilități, etc. Deci, procesul de acomodare la sigur a fost cel mai complicat pentru mine. O altă greutate la care nu m-am așteptat a fost însăși limba, deoarece limba studiată acasă și cea de aici sunt diferite, ceea ce împiedică să te simți „acasă” încă din prima săptămână. Cea de-a treia greutate imprevizibilă a fost desigur însuși comportamentul francez, dat fiind faptul că francezii nu sunt deloc complexați și mereu fac ceea se simt ei că trebuie să facă. Deci, poți liber întâlni francezi care iarna sunt încălțați în sandale și scurte de iarnă, iar asta este normal pentru ei.
Andrei: Probabil a fost una mai semnificativă și s-a început în luna a doua de facultate, atunci când începând să facem exerciții juridice, am realizat că nimic, nici măcar un procent din ceea ce am învățat în Moldova, nu-mi trebuie aici, cu excepția limbii franceze. În rest, totul era complet nou și foarte diferit, pe când unii dintre colegii noștri francezi deja aveau o oarecare introducere în asta încă de la liceu. Ceea ce m-a făcut să trec peste asta este munca, care presupune și învățarea din greșeli, deoarece la început ai parte de multe eșecuri și dezamăgiri.
Orice greutate este mult mai neplăcută când e imprevizibilă. Ce „pietre subacvatice” ați întâlnit?
Patricia: Programul de la universitate e cea mai mare și adânc ascunsă piatră subacvatică. Uneori pierdeam noțiunea timpului, cînd știam că am de dat o lucrare, iar ea încă nu este gata. Nimănui din profesori nu le pasă că ești internațional, deci dispui de zero privigilegii. Sunt notată la fel ca și restul, pentru că aici se formează viitori specialiști, de aceea toți sunt egali.
Andrei: „Pietre” au fost multe, majoritatea fiind legate de finanțe și trai, adică detaliile unei vieți independente la mii de kilometri depărtare de casă, într-o societate nouă.
De obicei, greutățile trezesc dorul de casă. Există ceva ce nu vă ajunge de acasă? Poate ceva ce e mai bine acasă? Vorbind de sistem, societate, viața de student etc.
Patricia: Nu îmi ajung multe lucruri de acasă. Începând de la mâncarea făcută nu în grabă, până la pixuri care costă 3 lei, nu 3 euro. Totuși, stau în fața a două societăți absolut diferite și desigur că optez pentru sistemul și societatea franceză. Deși pentru a merge la medic sau la bancă ai nevoie să îți faci un randez-vous cu o săptămână sau chiar cu o lună înainte, aici se lucrează operativ, iar serviciile publice sunt oferite de oameni politicoși, care pot să îți explice aceeași procedură de 10 ori până înțelegi.
Andrei: Dacă sincer, de acasă îmi lipsesc magazinele 24/24 și unele produse alimentare autohtone. Cu toate că societatea de aici este mult mai dezvoltată decât cea din Moldova, totuși uneori lipsesc oamenii.
De ce vă este cel mai mult dor?
Patricia: Desigur că îmi este dor de oameni și de viața lipsită de griji de acasă. Aveam părinții care mă întrețineau, mă duceau/aduceau de la școală, achitau facturile, îmi făceau programare la medic etc. Aici, eu sunt și părinte și copil.
Andrei: Cel mai mult îmi este dor de familie și de prietenii rămași acasă. Fiind departe, începi să prețuiești din ce în ce mai mult oamenii care mereu ți-au fost și îți sunt alături moral, în special membrii familiei.
Dacă ar fi să le dați niște sfaturi elevilor rămași acasă, care urmează să aleagă aceeași opțiune, ce i-ați sfătui în primul rând?
Patricia: Celor de acasă le spun să nu le fie frică. Este greu să părăsești zona de confort, dar trebuie. Indiferent de țara și orașul ales, merită să îți oferi această posibilitate. Dacă vorbim despre Strasbourg, atunci îi asigur pe cei care aleg acest oraș că niciodată nu vor regreta. Aici viața este dinamică și activă, mereu este ceva de făcut. De asemenea, Strasbourg are o amplasare geografică perfectă. Poți călători în Europa la prețuri destul de avantajoase. Dacă vorbim despre facultatea de Drept, atunci tot merită. Confirm că este greu, însă sunt moldoveni care au supraviețuit și au ajuns chiar până la Master, deci este posibil să termini această facultate. Cel mai important sfat este totuși să nu cheltuie banii pe nimicuri, ci să îi „pună la colțun” ca să-și facă studiile în afara țării.
Andrei: Sunt de abia de cinci-șase luni aici, deci sunt și eu un om care încă mai are de învățat multe și care primește sfaturi, însă în primul rând vreau să le urez mult curaj în îndeplinirea scopurilor și visurilor. Greutăți multe vor apărea, însă cel mai important este să ai răbdare, voință și să ții nasul sus. Never give up, ăsta e secretul. Cu cât mai mult muncești și eșuezi, cu atât mai mult te apropii de succes.
Pe lângă programul universitar, Andrei a mai făcut și un stagiu de trei luni la Reprezentanța Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei. Astfel, tânărul a avut ocazia să lucreze umăr la umăr cu diplomați calificați și specialiști de la care, după propriile spuse, a învățat foarte multe. Consiliul Europei funcționează pe baza drepturilor omului, promovându-le prin prisma diferitelor comisii sau proiecte. Una dintre principalele funcții ale consiliului este monitorizarea respectării deciziilor luate la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de asemenea situată la Strasbourg), cu scopul de a combate încălcarea acestor drepturi, de a le ocroti etc.
„Experiența mea la Consiliul Europei se bazează pe stagiul făcut timp de trei luni la Reprezentanța Republicii Moldova. De această oportunitate am aflat de la o prietenă care e deja al doilea an studentă la Strasbourg, iar reușitele mele se datorează oamenilor minunați alături de care am lucrat și care m-au îndrumat. Totul a început probabil de la dorința mea de a mă specializa în domeniul drepturilor omului după absolvirea facultății, iar apoi pur și simplu mi-a apărut această oportunitate din care am încercat să scot cât mai multe și să acumulez cât mai multă experiență. Anume ăsta și este beneficiul acestui stagiu”, completează Andrei.
Întrebările despre joburi part-time sau timp liber s-au epuizat încă în procesul discuției, când, vorbind despre programul universitar, tinerii au mărturisit că a doua jumătate a zilei sunt nevoiți să o petreacă în bibliotecă (practic până la ora zece seara), și că nici așa eforturi nu garantează un rezultat excelent din cauza exigenței profesorilor. Deci, nici cele 10 ore pe zi dedicate studiilor nu sunt de ajuns pentru a lua nota maximă pentru o lucrare. Iată de ce le dorim tinerilor mult succes pe viitor și așteptăm „să-și aducă acasă” măcar o parte din experiență.
„Planurile de viitor sunt multe și mărețe, însă acum ne bazăm pe cele de scurtă durată, iar ele sunt de a folosi orice oportunitate, de a savura anii de studenție și de a merge spre visul cel mare: să devenim juriști calificați și buni specialiști în domeniul dreptului pe care îl vom practica”, a fost concluzia tinerilor despre scopurile sale, în atingerea cărora le urăm noi forțe, pragmatism și perseverență.
Doritorii de a aplica la studii superioare în Franța se pot adresa la Alianța Franceză din Moldova.
