Alina Grigoriță este o studentă care a avut curajul să dezvăluie situația în care s-a pomenit după absolvirea liceului. Tânăra a depus dosarul pentru a fi admisă la facultatea de Drept a Academei de Poliție „Ștefan cel Mare”, însă aceasta a fost admisă la o altă facultate, la care nu a aplicat. Finalul istoriei este că ea și-a retrars documentele pentru a aplica la facultatea mult dorită, însă situația descrisă de ea rămâne a fi o practică comună și în prezent.
Dezvăluirile făcute la o distanță de trei ani, arată situația în care se pot pomeni și elevii care vor absolvi în acest an. Scrisoarea adresată Academiei a fost publicată pe blogul personal al Alinei și are scopul de a atragre atenția asupra unui fenomen păgubos.
Istoria tinerei începe după susținerea examenelor de bacalaureat și decizia de a-și urma studiile la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”. „Aveam planul A care se numea – Facultatea de Drept a Academiei de poliție „Ștefan cel Mare” a MAI și aveam și planurile de rezervă – Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Universitatea de Stat din Moldova sau o facultate de Drept la o universitate din străinătate. Sigur că scopul și ținta principală a mea era planul A”, scria Alina.
Apoi, tânăra s-a informat despre documentele necesare pentru admitere și a refuzat oferta părinților de a mitui pe cineva pentru a fi admisă, suma fiind de o mie de euro. „Eram absolut sigură că voi reuși. Știam că aveam să trec comisia medico-militară, pentru că nu am avut probleme de sănătate niciodată, iar media de admitere pe care mi-o calculasem după formula din regulamentul de admitere din acel an (formulă de care nu s-a ținut cont absolut deloc, la fel ca și de celelalte criterii ale admiterii) era de 9,05. Cât despre probele sportive (care nici nu s-au desfășurat), nu mă îngrijora acest subiect, pentru că eram destul de bine pregătită, participând anterior la diferite concursuri sportive de volei, baschet, tenis de masă, atletism și turism la nivel local, regional și național, dar asta contează mai puțin.
Am început, deci, cu completarea dosarului. Aceasta a însemnat multe drumuri, bani și oboseală. Fotografii, certificate, diplome, cozi interminabile la doctori și analize repetate. Am reușit, totuși, să-mi completez dosarul și să-l depun la timp, chiar prin ultimele zile.”
Alina a trecut de prima etapă și a început să aștepte cu nerăbdare luna august. Între timp a aflat că a fost admisă la alte câteva universități, la buget.
A venit luna august, iar cu ea și marea dezamăgire care i-a schimbat cursul vieții. A venit să treacă proba sportivă, care nu a mai avut loc, dar atât ea, cât și ceilalți colegi veniți la probe au fost felicitați cu ocazia admiterii la studii în cadrul Academiei de poliție „Ștefan cel Mare” a MAI. „Am fost admiși toți, deci, rămânea o singură întrebare: La care facultate? Rezultatele trebuiau să fie afișate pe data de 15 august. Nu au fost afișate. Nici pe 15, nici pe 16 și nici pe 31.”
Deoarece nu s-au afișat rezultatele Alina a hotărât să depună diploma de BAC în original la Universitatea de Stat din Moldova, unde a fost admisă la Facultatea de Drept, la buget. Dar, înainte de 1 septembrie, a fost contactată de o doamnă, anagajată a Academiei de Poliție, care a anunțat-o că, dacă nu depune diploma de bacalaureat în original în câteva zile, va fi exmatriculată. „Am întrebat-o la ce facultate am fost admisă și mi s-a spus că rezultatele vor fi anunțate pe 1 septembrie. I-am spus că nu pot să-i duc așa, tam-nisam, diploma în original, fiindcă nu știu dacă am fost sau nu admisă la facultatea de Drept. Mi-a spus să stau liniștită, că totul va fi în regulă. Ok, s-a făcut. Oricum, trebuie să fi fost admisă la Drept, fiindcă în cererea de admitere am bifat doar această opțiune.”
Pe 1 septembrie Alina și alți zeci de tineri au ajuns iarăși în incinta Academiei, însă situația ei era la fel de incertă ca și în august, deoarece nu a fost anunțată la ce facultate își va face studiile. Zilnic câte cinci studenți admiși, care aveau pile și își doreau să ajungă la drept, erau admiși la această facultate. Alina însă a fost admisă la facultatea Protecția, Paza și Securitatea, o facultate pe care nu a bifat-o în cererea sa de admitere.
Timp de câteva zile, tânăra a umblat pe la uși și a întrebat care e situația ei și dacă a fost admisă sau nu la drept, însă se ciocnea de fraza că cei implicați „îndeplinesc ce li se spune de sus”.
„Cu strângere de inimă și cu multe regrete, am hotărât, totuși, să rămân la o facultate la care nici măcar nu aplicasem, dar la care am fost admisă. Mi-am pus un nou scop – să mă transfer la Drept în cel de-al doilea semestru”, scrie Alina.
Ulterior a aflat că a fost admisă la o facultate de drept în România și a decis să plece. „Am intrat în cabinetul domnului maior. Acolo erau toți cei trei superiori ai anului I, domnul locotenent, domnul locotenent-major și domnul maior. Probabil, mă așteptau. Așteptau să mă convingă să rămân sau, cel puțin, să mă facă se regret că renunț. Cineva m-a întrebat dacă cred că îmi va fi mai bine acolo, cineva a încercat să-mi explice avantajele pe care le am dacă rămân aici, iar cineva m-a ascultat, pur și simplu”, povestește tânăra.
În procesul de colectare a semnăturilor pentru auto-exmatriculare a primit și mult așteptata ofertă de a se transfera la drept, dar a fost prea târziu, căci ea a renunțat deja. „Am scris cererea de «auto-exmatriculare» pe motiv că plec în altă instituție la studii și nu pe motiv că banii și rudele fac legea în țara noastră, inclusiv în instituțiile care ar trebui să lupte cu acest fenomen, dar care îl favorizează. Am făcut acest lucru, fiindcă nu am avut timp de ceartă și «probleme», eram grăbită să reușesc în altă parte, să nu pierd un an.”
În aceeași scrisoare, Alina vine cu o rugăminte către Ministerul Educației ca acesta să verifice cum se desfășoară procesul de admitere la Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”, iar, la finalul scrisorii sale tânăra îi dorește Academiei să facă o schimbare. „Dragă Academie, fă o schimbare și uluiește o țară întreagă. Fă o țară întreagă să se mândrească cu oamenii pe care îi crești, nu să le fie rușine de ei!”
Varianata integrală a scrisorii o găsiți aici.
