Pe #diez avem un proiecțel împreună cu Anastasia Taburceanu. Astfel ne plimbăm prin locuri diferite și mai puțin cunoscute din Chișinău, și încercăm să aflăm mai multe despre ele.
„E tare sovietico-nostalgică imagine, mai ales pentru că această clădire îmi amintea mult de magazinul universal din satul bunicii. Probabil din cauza celor două etaje scunde și intrarea pe lateral, și evident inscripțiile „Mărfuri de uz casnic” și „Mâini dibace” pictate cu vopsele roșii și galbene pe un panou de cherestea ( cea dea două azi azi nu mai este). Și probabil puțin dintre noi trecând pe lângă această clădire s-o fi gândit că ea defapt datează de la sfârşitul secolului al XX-lea, probabil și din cauza faptului că aspectul clădirii a avut de suferit mult în urma aplicării unei tencuieli aspre, care a distrus eleganţa detaliilor neoclasice” scrie Anastasia Taburceanu
Columna 118
Casa cu numărul 118 de pe strada Columna este un monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
Primii proprietari cunoscuţi ai proprietăţii imobiliare de la această adresă a fost familia Gorodeţki. În 1882 această proprietate este cumpărată de negustorul Ivan Stepanovici Calderan (Calderan, apropo, este o familie veche spaniolă, cu o istorie tare frumoasă și plină de evenimente, din păcate nu am putut găsi nici o informație despre familia Calderan din Chișinău), care demolează vechea casă într-un etaj şi construieşte actualul imobil alcătuit dintr-un parter ridicat pe un demisol înalt. A rămas descrierea casei, din care reiese că ”la parter erau cinci odăi, iar în demisol – două încăperi spaţioase. Imobilul comportă două apartamente, cu planimetria identică, fiecare ocupând un etaj. Intrarea în locuinţe era din casa scării, amplasată în partea dreaptă a casei, pe scara într-o singură rampă. La primul etaj intrarea era din partea curţii interioare, prin faţada laterală. Bucătăriile au intrare de serviciu, pe scară exterioară, din curte”, (Centrul istoric al Chișinăului la începutul sec al XIX-lea. Repertoriul monumentelor de arhitectură).
Fereastra deasupra intrării principale, evident, a fost astupată cu zidărie (încă nu am reușit să descopăr motivele din care moldovenii fac geamurile mici ori le astupă pe cele existente). Ferestrele rectangulare au pierdut ancadramentele. Piatra cu care era original decorată fațada casei, acum zace sub mult îndrăgita tencuială, și anume șuba. Și ușa de metal. Mă întreb oare cine a decis și din ce motive să schimbe ușa din lemn (care sunt sigură era tare frumoasă) cu această ușă practică din aluminiu.
În spatele casei și după poată se afla atenansa – o casă cu două etaje, dreptunghiulară în plan, cu un gang carosabil. În adâncul proprietăţii imobiliare separate, se mai afla o proprietate care aparţinea asesorului Grossman.
„Faţada principală avea un decor neoclasic, cu ritmul egal al golurilor rectangulare de ferestre, fără ancadramente, şi cu gangul carosabil în arc leneş, toate cu evidenţierea cheii de boltă. În partea centrală a casei era un fronton triunghiular cu un volum ieşind faţă de suprafaţa faţadei principale” (Centrul istoric al Chișinăului la începutul sec al XIX-lea. Repertoriul monumentelor de arhitectură). În anii 90 ai secolului al XX-lea a clădirea a fost mult modificată și nimic din aspectul ei de astăzi nu amintește de acel sărăieș elegant destinat exclusiv personalului de serviciu.
Cele două clădiri s-au schimbat cu rolurile, casa de la linia roșie a străzii stă cu un semi-etaj adâncit în asfalt, sub șubă sură, cu gratii din metal vopsite în alb, cu aceleași panouri din cherestea revopsite în verde, cu un fulg în geamul ușii și cu anunțul „Chirie spațiu comercial oficii”. Iar casa din curte e acum falnică și mândră cu fațadă albă și acoperiș de oale roșii.
Dl Ungureanu, profesorul meu de fizică de la liceu, zicea „Nimic nu dispare, totul se transformă”. Chiar dacă ambele clădiri mai sunt pe loc și doar s-au transformat în niște hidoșenii, a dispărut totuși stilul, eleganța și esteticul cu carea oamenii acelui Chișinău își ticluiau gospodăriile.
Text și foto de Anastasia Taburceanu. Mai multe din plimbările ei vezi pe: Descoperiri Urbane.
