Cristina Clima studiază Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării la Universitatea ”Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Este originară din satul Vadul Rașcov, raionul Șoldănești de aici a început să se afirme,să se implice și să-și aducă aportul cu pași mici dar siguri la crearea unei societăți durabile și a unui viitor mai bun. La moment își continuă activitatea civică și la Cluj,conferind anilor de studenție gustul voluntariatului.
Cristina aş vrea să-şi aduci aminte cum ai devenit pentru prima dată voluntară?
Am început să fac voluntariat de la vârsta de 12-13 ani. Eram încă în gimnaziu și îmi plăcea enorm să particip în organizarea activităților extracurriculare. Aceast activitate a devenit rapid una dintre ocupațiile „indispensabile”, astfel încât la vârsta de 14 ani am ajuns să fiu liderul primului club de tineret din localitatea mea, care a fost unul dintre primele patru cluburi de acest fel deschise în Republica Moldova, în cadrul proiectului „Tinerii în Centru”, implementat de Centru ProComunitate (Chișinău) și Kontakt der Kontinenten (Olanda).
Ce înseamnă pentru tine voluntariatul?
Voluntariatul s-a transformat rapid într-un stil de viață. Acesta îmi oferă un mediu în care să mă dezvolt profesional, dar și personal, un mediu cu multe provocări, care mă ambiționează și care mă determină să-mi doresc să realizez mai mult. În același timp, pentru mine, voluntariatul este legat de „comunitate”. Îmi place să cred în proiectele la care lucrez și să știu că au un impact, că produc o schimbare.
Unde ți-ai adus aportul ca voluntară?
Am fost implicată în activități de voluntariat și în timpul liceului, în Republica Moldova, am organizat și am participat la multiple activități extracurriculare, printre care crearea și prezentarea unei emisiuni la un post de radio regional, prezentarea și coordonarea unor diverse evenimente culturale și academice. De când am devenit studentă la Cluj-Napoca, a început o perioadă intensă în care am descoperit din perspective noi voluntariatul. Acum sunt în anul al treilea de facultate și am reușit să fiu voluntar în Organizația Studenților din Universitatea „Babeș-Bolyai”, implicându-mă și în proiecte ale Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România, dar și în proiectele Uniunii Studenților din România. Am coordonat multiple proiecte la facultate, în care, de altfel, tot voluntar am fost, deoarece nu au presupus nici un fel de remunerare, printre care: o campanie de sănătate publică pentru studenții din patru facultăți din Cluj-Napoca și un proiect de orientare în carieră pentru absolvenții de liceu și de colegiu din Cluj-Napoca. Pe parcursul anului 2015 am fost voluntar în departamentul de Relații Internaționale al Federației SHARE, care a coordonat proiectul „Cluj-Napoca – capitală culturală 2015”. La moment sunt voluntară al Grupului de Inițiativă Basarabeană din Cluj-Napoca.
Ce ai învățat în urma acestor implicări?
În primul rând, prin voluntariat câștigi experiență și acesta este aspectul esențial. Dacă ai bariere în comunicare, dacă îți vine greu să relaționezi cu oamenii, dacă ai blocaje și dacă vrei, pur și simplu, să înveți ceva nou, atunci apucă-te de voluntariat. Pentru mine, voluntariatul este cel care mă scoate din zona de confort și asta îmi place foarte mult. Voluntariatul te ajută să crești. Sincer, eu nu mi-aș imagina nici viața de gimnaziu, liceu sau facultate fără voluntariat. Uneori îmi dau seama că în anumite privințe experiența pe care mi-o oferă voluntariatul nu poate fi comparată cu cea oferită de facultate. De aceea tineri mai su seamă liceeni și studenți ar trebui să se implice cât mai mult și să iasă din zona de confort să se implice în proiecte și în activități în care crede cu adevărat și atunci vor avea doar de câștigat.
Care experiență te-a marcat și e memorabilă la moment pentru tine?
Aș prefera să povestesc despre un proiect recent pe care l-am coordonat: „ONG Network- Forumul ONG-urilor din Universitatea „Babeș-Bolyai””. Este un proiect pe care l-am scris împreună cu colegii mei, voluntari ai Grupului de Inițiativă Basarabeană din Cluj-Napoca și pe care l-am implementat în luna noiembrie, la Cluj-Napoca, în parteneriat cu Primăria Cluj-Napoca și Universitatea „Babeș-Bolyai”. Tematica Forumului a fost: Accesarea fondurilor de finanțare pentru ONG-uri la nivel local, regional, național și internațional. Participanții au fost reprezentanți ai 25 de organizații din Cluj-Napoca, dar și din Chișinău. A fost o perioadă foarte intensă de lucru și a fost, practic, primul proiect pe care l-am depus spre finanțare și nu am mai lucrat pe sponsorizări. Sunt foarte multe oportunități pentru tineri, iar Clujul este un oraș proiectat pentru tineri, în care activează foarte, foarte multe ONG-uri, în domenii diverse. Ai de unde să alegi și acesta este un foarte mare plus. Practic, fiecare facultate are minim câte 2-3 organizații. Sunt multe proiecte comune sau festivaluri la care se întâlnesc reprezentanți din mai multe ONG-uri și este un mediu în care ai ocazia să te dezvolți, să cunoști oameni interesanți și să participi la un schimb intens de experiențe și pasiuni.
Ar putea fi voluntariatul un pas într-o viitoare carieră?
Voluntariatul poate fi, fără îndoială, un pas spre o viitoare carieră, este foarte important dacă tu alegi să fie. Sunt ONG-uri care activează în atât de multe domenii, încât ar fi păcat să nu te implici și să nu obții experiență. Adevărul este că există o percepție conform căreia: a fi voluntar, înseamnă a nu fi plătit pentru ceea ce faci. Puțini cunosc faptul că dacă alegi să perseverezi tot mai mult, de exemplu, pe management de proiect, ajungi să scrii proiecte și să le depui spre finanțare la fonduri și instituții care permit remunerarea oamenilor care au lucrat și lucrează la proiect. Dar până ajungi să obții finanțări pentru astfel de proiecte, trebuie să lucrezi mult și să dai dovadă de perseverență, dar pas cu pas îți creezi cariera profesională.
La noi există interes pentru voluntariat din partea tinerilor?
Recent, am avut ocazia să întâlnesc la un proiect în Cluj-Napoca, reprezentanți de la mai multe organizații din Chișinău și, sincer, am fost atât de plăcut impresionată de perseverența acelor tineri și de modul lor dezinvolt de a se exprima și de a-și susține părerile. Cred că tinerii de acasă au un potențial enorm. Am o părere de rău în legătură cu faptul că cele mai multe ONG-uri se concentrează în zona capitalei și că există copii și tineri cu potențial din alte localități, care nu au cum să se implice, tocmai de aceea cred că trebuie să investim în educația non formală și în crearea centrelor pentru tineri în toate raioanele țării și în cât mai multe localități.
Text semnat de Mihaela Josan
