Daniel Paladiciuc este medic psihiatru, doctorand, terapeut de orientare psihanalitică. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila ” din București ( 2004), rezidențiatul la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” (2007) și secundariatul clinic la specialitatea psihiatrie pediatrică. Din 2009 activează în calitate de medic consultant la Centrul de Diagnostic și Reabilitare „Armonie” al Direcție Generale Educație Tineret și Sport, lucrează cu maturii și copii în ședințe de psihoterapie individuală și de grup.
Are o meserie de o responsabilitate maximă și în clipele în care dorește să se recreeze apelează la cărți. Din dragoste pentru lectură a devenit un ambasador al bibliotecii. Despre rolul pe care îl au cărțile în formarea personalității noastre a povestit în interviul de mai jos, acordat în cardul proiectului „În obiectiv – bibliotecile” susținut de Programul Novateca și IREX Moldova.
– Din experienţa dumneavoastră, consideraţi că dragostea faţă de lectură este direct proporţională cu succesul?
Cred că da. Cel care a îndrăgit cititul, are acces la „un izvor de apă bună”. Atunci când omul se simte bine, citind o carte valoroasă, are mai multe şanse să acceadă spre succes.
– Având o carieră de succes, care în opinia Dumneavoastră este cartea care v-a marcat cel mai mult în viaţă?
Trebuie să spun că, în diferite perioade ale vieţii, cărţile au înscris în sufletul meu tipare diferite. Acum, dacă e să mă gândesc la o carte anume, voi spune că, citind „Puterea pauzei”, de Nance Guilmartin, am văzut-o foarte utilă. Asta mai ales acum când trăim într-o perioadă a suprastimulărilor – carieră, familie, sarcini, solicitări. Şi toate acestea deseori, sunt greu de dus. Această carte, prin ea însăşi, în timp ce o citeşti, te predispune să faci o pauză, să meditezi, să te reorganizezi şi să-ţi schimbi ritmul – din „trebuie chiar acuma!” în „mmm… cred că am nevoie de o pauză, pentru a înţelege mai bine ce vreţi de la mine şi să vă ofer un răspuns mulţumitor…”.
– În contextul schimbărilor care au loc în societate, cât de important consideraţi că este rolul bibliotecii în comunitate şi care ar fi acesta?
Schimbările în societate sunt un lucru obişnuit. Cred că a fost ceva mai greu cu 10 ani în urmă – când oamenii erau puşi în situaţia să-şi lase meseriile, de exemplu, profesoratul, şi să facă business, pentru a putea supravieţui. Cât ţine de citit – s-a citit tot timpul, aşa cum şi copiii se nasc şi pe timp de război… Consider că rolul bibliotecii trebuie să fie cel al unui spaţiu de inspiraţie, în care cititorul să se simtă aşteptat şi să poată comunica cu persoane la fel curioase şi dornice de cunoaştere.
– Ce părere aveți față de afirmaţia: cărţile electronice le vor înlocui pe cele tradiţionale?
Nu cred că pot să mă pronunţ. Obişnuiesc să citesc cărţi clasice. Mai mult, am un obicei de a înveli cu grijă pe perioada lecturii, pentru a păstra coperta. Eu le port cu mine în geantă şi citesc imediat cum reuşesc să îmi fac timp. Nu am ajuns să citesc o carte electronică. Deşi sunt curios…
– Vă amintiţi vreo istorie, experienţă deosebită legată de bibliotecă?
Sigur că da. Acum un an, ştiind că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” este o gazdă primitoare, am organizat, cu colegii mei, serbarea evenimentului ”Ziua sănătăţii mintale”, pe data de 10 octombrie, unde ne-am simţit foarte bine şi am avut o discuţie între profesionişti şi alţi specialişti din diferite domenii, o întâlnire foarte productivă şi frumoasă. Am ales să discutăm despre accesul la servicii de sănătate mintală, într-un spaţiu public. Iar atmosfera a fost una degajată şi fără stigme.
– Cum vedeţi bibliotecile peste 100 de ani?
Pline de oameni care vin să citească, să comunice şi să se simtă bine. Dar şi un loc unde să poată fi găsită orice informaţie relevantă.
– Vă rugăm să veniţi cu un mesaj ce ar putea să motiveze generaţia tânără să citească?
Dragi tineri! Noi, adulţii, citim. Dar ştiţi de ce ? Pentru că ne place.
Mi-amintesc şi acum, fiind elev de liceu şi stând într-o zi singur în camera de cămin, mi-am adus aminte de profesoara de română, care mi-a recomandat să citesc cartea „Maitrey”, spunând că e o poveste frumoasă de dragoste. Poveste scrisă undeva în India, de către Mircea Eliade, pe când era tânăr… Povestea este inspirată din realitate şi transformată de autor într-o frumoasă operă. A ajuns să fie citită chiar de protagonistă. Iar, peste ani de zile, aceasta a scris o altă carte, ca răspuns… (care am uitat cum se cheamă…), şi că s-ar putea ca ea să fie chiar mai interesantă. Am devenit curios şi m-am apucat să citesc…
Dragi elevi, tineri, citiţi cărţi valoroase şi încercaţi să le îndrăgiţi, aceasta chiar merită!
