Olga Rotari, elevă în clasa a 11-a a Liceului Teoretic „Boris Dinga” din Criuleni, este pasionată de cultura orientală și are o aptitudine extraordinară de a se mișca în ritm de dans indian. Totul a început de la o vârstă fragedă, iar între timp a reușit să facă din asta o pasiune pentru cultura asiatică.
De la ce vârstă a început să-ți placă acest tip de dans și de unde te-ai inspirat?
Sună ciudat, dar vârsta la care am descoperit că, corpul se mișcă anume auzind aceste melodii este una fragedă, aveam doar cinci anișori. Drept sursă de inspirație mi-a servit filmul „El Clone” de regizorul Mario Marsio, care pune accent pe orient și estetica lui. Acest film a relevat că sunt capabilă să creez singură propriul univers al dansului. De la început dansam în stil oriental și născoceam concomitent mișcări care mă caracterizau mai mult și pe care le puteam face cu ușurință, apoi am înțeles că și dansul indian mă caracterizează.
Câte costume de acest gen ai acum în colecția ta și de unde le-ai achiziționat?
Fiind un copil talentat, familia a fost sprijinul meu în achiziționarea costumelor. Arta indiană sau orientală este înțeleasă la maxim doar atunci când costumul nu-i lipsește unui dansator. Din păcate, trăim într-o țară unde astfel de costume sunt găsite foarte rar, dar totuși am găsit unul. Timpul a trecut și costumele s-au înmulțit. Sunt opt costume și cred că numărătoarea nu se oprește aici.
Dacă totuși te pasionează dansul indian, cunoști ceva despre cultura acestei țări?
E adevărat, dansul reflectă interiorul meu și-mi arată adevărata fire umană. Cu dansul am reușit să obțin o poziție și un echilibru în viață. Acest dans provine dintr-o țară care este foarte bogată în tradiții și obiceiuri. Cunosc că inelul din nas este, în viziunea indiană, o modalitate de a sublinia frumusețea feminină. Inițial inelul din nas era apanajul femeilor căsătorite. În prezent el este purtat și de tinerele necăsătorite, începând cu vârsta de 16 ani, aceasta fiind vârsta la care o tânără devine numai bună de măritiș. Bindi este punctul roșu purtat în frunte de către femeile din India. Pentru că acest punct roșu format cu ajutorul pudrei de vermilion, plasat în mijlocul frunții, este considerat în religia hindusă un simbol al celui de-al treilea ochi, cel magic. Nu doar femeile hinduse poarta Bindi, ci și bărbații. În acest context, Bindi este un simbol religios, dar el are și o funcție socială.
Te-ai gidit vreodată să te stabilești cu traiul acolo?
Când eram micuță și practic nu înțelegeam ce reprezintă de fapt această țară îmi doream enorm să mă stabilesc cu traiul acolo. Dragostea față de dans și pasiunea mea față de costume și bijuterii m-a orbit, dar timpul trece, noi creștem și înțelegem realitățile. Acum doar am sesizat că talentul meu e departe de acele locuri și îmi rămâne doar sa-l păstrez.
Familia ta te susține în ceea ce faci?
Dansul e o parte din mine, iar eu sunt o parte din familie, tot ce am acumulat până în prezent se datorează numai familiei. Le mulțumesc din suflet, le voi fi recunoscătoare toată viața pentru că mă susțin și au încredere în talentul meu.
De unde te inspiri pentru a învăță aceste mișcări, pentru că sunt destul de complicate?
Da, într-adevăr, dansul cere multă creație și doar prin muncă omul obține rezultate. Eu am urmat acest sfat, dar totuși cred că talentul are nevoie doar de rafinare, nu de învățare. Talentul este ceva deosebit. Pentru mine dansul e ceva neobișnuit, eu nu am nevoie de ore în șir pentru a învăța să dansez, iese minunat făcând totul spontan. Într-adevăr, mișcările sunt complicate și ai nevoie de auz muzical. La acest capitol nu întâlnesc dificultăți. Doar când vreau să fac ceva neobișnuit am nevoie de timp.
În Republica Moldova acest dans este apreciat?
Moldova este o țară frumoasă cu multe obiceiuri și tradiții, doar din motivul că este mică, acest dans încă nu și-a deschis toate laturile totalmente. Visez ca datorită talentului să obțin ceva grandios și să am posibilitatea să călătoresc și în alte colțuri ale lumii. Ar fi minunat dacă în această țară s-ar pune mai mult accent pe dansul oriental.
Ai participat la concursuri, concerte, festivități?
Pot mărturisi doar un lucru, că anume în acest domeniu rar se organizează concursuri și chiar atunci când au loc, nu am posibilitatea să particip, cu toate că îmi doresc să concurez și să văd la ce treaptă mă aflu. Am fost premiată în 2014 „Miss Holercani” și am luat titlul de „Cel mai Talentat Elev” la Liceul Teoretic Holercani.
Care este reacția publicului atunci când îți admiră mișcările incendiare?
E ceva bizar, dar totodată și plăcut să cunoști că într-o localitate exiști doar tu cu un astfel de talent. Bineînțeles că sunt apreciată la maxim și publicul cere mișcări, răsplata fiind aplauzele ce nu au sfârșit.
Ai auzit doar cuvinte de laudă la adresa ta sau mai sunt și din ăștia care nu-ți apreciază talentul?
Omului poți să-i iei, dar să-i dai niciodată n-o să poți. Așa este și cu talentul pe care eu îl arăt tuturor cărora le place și care cu adevărat înțeleg ce-i frumosul. Bineînțeles că nu-i pădure fără uscăciuni și pe lângă urechi mai trece și câte un cuvințel care nu-și găsește locul în sufletul meu. Cuvintele de laudă le acoperă pe cele neplăcute.
Material realizat de Iuliana Savciuc
