În cadrul proiectului „Oameni Din Inimă” am discutat cu fondatorul brandului „Cristina”, care a pus pe picioare cea mai mare și cea mai modernă fabrică pentru producerea încălțămintei din Moldova, Petru Bodarev. Foarte energic pentru vârsta lui, Petru a început cu voce tare, încredere și emoție, să ne spună povestea lui, despre un băiat mic și slăbuț, născut la nordul Moldovei, dar care a devenit om mare în Capitală.
La începutul anilor ‘50, în satul Ruseni din raionul Edineț, într-o familie de țărani simpli s-a născut Petru Bodarev. „Când părinții mei s-au căsătorit, erau oameni foarte săraci. În familia mamei mele creșteau 8 copii, iar tatăl meu a fost cel mai mare într-o familie cu 11 copii. Copilăria mea a însemnat vaci, boi, oi, păsări de curte și porci. Tatăl meu m-a învățat cum să înham, să ar, să semăn, să cosesc… Când am împlinit 10 ani, aveam deja o gospodărie mare, cu multe animale. „Hai cu mama!” – cu aceste cuvinte am învățat să gătesc și să fac orice muncă necesară pe-acasă, considerată de domeniul femeilor.”
După ce a absolvit școala, Petru a mers să-și facă studiile la Colegiul Tehnologic pentru sistemul serviciilor de consum. Era un domeniu nou, abia începuse să se dezvolte în țară, iar Petru a fost admis fără dificultate.
După absolvirea studiilor, în calitate de tânăr specialist a fost repartizat la Oficiul de servicii publice al raionului Căușeni. Nu a rămas acolo pentru mult timp, revenind la Chișinău, în postul de brigadier la „Zorile”. Peste 3 luni, Petru a fost recrutat în armată, iar după 7 luni de serviciu militar, conducea deja batalionul format din 130 de cadeți. Din armată Petru a revenit la „Zorile” mai întâi pe postul de brigadier, apoi maistru, iar în scurt timp a devenit pe rând maistru superior, supervizor de tură, șef adjunct de departament, iar la vârsta de 28 de ani – șef de producție.
„În departamentul meu aveam 966 de muncitori, iar pe atunci „Zorile” avea 12 mii de angajați. Procesul educațional la „Zorile” era unul dintre cele mai performante din oraș: aveam educație, jocuri, sport, dar nu existau tehnologii avansate, inginerie, materiale, accesorii, gamă de culori – la toate acestea puteam doar să visăm.”
A mai durat până la împlinirea visului. În anul 1980, în pofida salariului de 800 de ruble, enorm pe acele timpuri, Petru a demisionat de la „Zorile” și a început să lucreze la Casa republicană de modele în sistem de servicii publice.
„Când am venit, în echipa Casei de modele lucrau 10-12 persoane, dar peste doar câțiva ani, sub conducerea mea, echipa ajuns la 300 de muncitori, cu un volum mare de producție de încălțăminte.”
În anul 1986 se căuta persoana potrivită pentru postul de director al fabricii „Tocușor”. Prin ordinul ministrului Muncii, Comitetul raional l-a propus pe Petru Bodarev, dar în acea perioadă a schimbărilor, directorul trebuia să fie ales de echipă.
„Cei 400 de oameni care s-au adunat la vot trebuiau să aleagă un candidat dintre colegul lor și între mine (pentru ei, eu eram un om de pe stradă). Atunci, le-am promis că o să fac ordine iar în cel mai scurt timp atelierele vor fi la fel de curate/aranjate precum farmaciile, iar profitul acestora va crește considerabil. Într-un final, m-au ales pe mine. Aveam doar 34 de ani. ”
În anul 1995 societatea a fost privatizată, iar în 1996 acțiunile au fost cumpărate de la muncitori. „Atunci, din stăpân, am devenit un mercenar. Am plecat imediat, în aceeași zi… Timp de două săptămâni nu mi-am putut găsi locul. Atunci am luat o decizie deloc ușoară.”
Petru a plecat în România, unde a creat compania „Cristina”, a început să recruteze și să formeze oameni pentru a produce pantofi. În perioada 1998-2000 „Cristina” producea 300 de mii de perechi pe an și toate erau vândute.
„Noi nu suntem interesați să lucrăm pentru alții. „Prada” ne-a propus să le coasem pantofi pentru 2$ perechea, și „Geox” și alții au venit la noi cu astfel de comenzi. Dar noi vrem să coasem produse cu marcă proprie. Principala problemă astăzi este lipsa forței de muncă. Aș putea să angajez mâine 50 de persoane sau chiar 150. Apropo, noi angajăm hipoacuzici. Avem acum 60 de persoane și toți sunt muncitori excelenți.”
În prezent, compania „Cristina” este cea mai mare fabrică privată din Republica Moldova care produce încălțăminte. „Cristina” este dotată cu echipamente italiene avansate de fabricare a încălțămintei, iar materia primă, și anume pielea din care este cusută încălțămintea, este achiziționată din Germania, Turcia, România, iar accesoriile adiționale sunt aduse din Italia, Ucraina și Turcia. La elaborarea modelelor de încălțăminte muncesc 9 designeri.
10 lucruri despre Petru și brandul „Cristina”
# Cristina este numele nepoatei lui Petru
# Petru are doi copii. Ei și familiile lor continuă munca tatălui
# Totul a început de la 2 muncitori și 10 ingineri, iar acum fabrica are 400 de angajați
# Fabrica utilată ultra-modern a fost construită timp de 9 luni, în anul 2008. Suprafața acesteia este de 7000 de metri pătrați
# Cristina angajează persoane cu dizabilități
# În Moldova funcționează 11 magazine „Cristina”: 3 la Chișinău și 8 în regiuni
# „Cristina” produce încălțăminte specială pentru armată, garda prezidențială, „Apă-Canal”, Poliția rutieră, și execută comenzi personalizate. „Air Baltic” a comandat de la „Cristina” încălțăminte pentru însoțitorii de zbor
# Capacitatea de producție a fabricii „Cristina” este de 1500 de perechi de pantofi pe zi. În fiecare an apar 450 de noi modele, iar colecțiile curente sunt completate o dată la 2 săptămâni
# Cea mai ieftină pereche de încălțăminte costă aproximativ 300 de lei – sandalele, iar cele mai scumpe sunt 1700 de lei – cizmele de iarnă
# Cel mai mare magazin „Cristina” este situat pe str. Armenească 51, într-un edificiu cu 3 etaje, care cuprinde 18 departamente
Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.
Articolul este semnat de Anya Glazkina, Locals.md
