Platon, filozof al Greciei antice, discipolul lui Socrate și învățătorul lui Aristotel, a fost unul dintre părinții culturii occidentale, punând împreună cu cei 2 mari gânditori, bazele filozofice a acesteia. Mai fiind pe deasupra interesat de matematică acesta a fost unul dintre fondatorii Academiei din Atena, primei instituții de învățământ superior din lumea occidentală.
Una dintre urmele majore lăsate în istorie de către Platon a fost fondarea filozofiei politice, fiind autorul unor astfel de lucrări ca „Republica” sau „Legea”, pe lângă celelate dialoguri filozofice scrise de el, care au pus bazele unei noi ramuri filozofice și direcții de gândire.
Totodată, Platon este bine cunoscut pentru afirmațiile sale uneori radicale, ca de exemplu cele expuse în Mitul Peșterii, mesajul căruia este că cei care au văzut lumea ideală, au datoria să educe oamenii din lumea materială, sau să răspândească lumină acelora din întuneric. De vreme ce filosoful este singurul capabil să recunoască ce este cu adevărat bun și singurul care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit să conducă o societate, după spusele lui Platon.
Iată unele dintre cele mai actuale înțelepciuni care le-am moștenit de la marele gânditor:
#1. Omenirea nu va scapa niciodată de necazuri până când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii.
#2. Calitatea unui trup depinde de calitatea hranei administrate, la fel calitatea minţii atârnă de hrana care îi este specifică ei.
#3. Nu trebuie să se respecte omul mai mult decât adevărul.
#4. Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr.
#5. Indiferent de legile sale, nici un oraş nu poate trăi în pace dacă cetaţenii lui nu fac decât să petreacă, să bea şi să se istovească în grijile dragostei.
#6. Acela care vrea să pedepsească în mod judicios, nu pedepseşte din pricina faptei rele care este un lucru trecut, căci nu s-ar putea face ca ceea ce s-a săvârşit să nu se fi săvârşit, ci pedepseşte în vederea viitorului, pentru ca vinovatul să nu mai cadă în greşeală şi pentru ca pedeapsa lui să-i înfrâneze pe ceilalţi.
#7. Aşa cum tiranul este ascultat şi poate domina mulţimile, nu pentru că mulţimea ştie, ci tocmai pentru că e neştiutoare şi oarbă, tot astfel, retorul, cel ce se foloseşte de topoi, poate convinge mulţimea de cele ce zice, fără ca acestea să fie neapărat adevărate. Ori nu este asta oare doar o linguşire? Retorul nu face decât să rostească acele lucruri pe care mulţimea vrea să le audă pentru a se lăsa sedusă.
#8. În orice guvernământ ar fi, monarhic, oligarhic sau democratic, dacă acela care comandă are sufletul robit de o mulţime de dorinţe şi patimi, pe care se sileşte în zadar să le satisfacă, pentru că sufletul său nu se poate umple şi fiindcă răul care îl roade este nesăţios şi fără leac; un asemenea om, ori că ar conduce pe un particular sau un stat, va călca în picioare toate legile; şi nu se poate ca vreun om să fie fericit sub un asemenea conducător.
#9. Cea mai mare parte a oamenilor ajunşi la putere devin răi.
#10. Oare, nu există împrejurări în care minciuna în vorbe să-şi piardă caracterul urât, pentru că a devenit folositoare?
#11. Conducătorii devin stăpâni şi duşmani ai oamenilor în loc de aliaţi; urând şi fiind urâţi, complotând şi fiind ţinta unor comploturi, ei îşi duc viaţa temându-se mult mai mult de duşmanii din interior decât de cei din exterior.
#12. Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale.
#13. Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, iar nu de cei mulţi.
#14. Un tiran trebuie să-i ţină sub strictă observaţie pe oamenii curajoşi, cu viziune sau inteligenţi… Curăţând oraşul de alţi potenţiali conducători, tiranul promovează mediocritatea printre cetăţeni.
#15. Filosofia este refugiul sufletelor bine dotate care n-au voit, au dispreţuit sau n-au putut să facă politică.
#16. Morala determină politica.
