Cristina Buga este o tânără pentru care arta reprezintă viața. E pasionată de arta decorativă și mai nou, de modelele nude. Am încercat s-o descopărim din punctul de vedere artistic și am „dezvelit-o” până la detalii interesante din viața sa.
De când arta ți-a devenit pasiune?
Sunt dintr-o familie de pictori, și această pasiune a apărut încă de mică. Părinții s-au străduit să nu-mi impună această ocupație, aveam libera exprimare în desenele mele, fapt pentru care le sunt recunoscătoare. Mă simt liberă în ceea ce fac, am dorința să învăț lucruri noi, să mă perfecționez și să mă dezvolt în calitate de pictor grafic.
Ce preferi să transpui în lucrările tale?
Prefer mult culorile monocromatice, dramatismul. Unii profesori zic că am stil mai brutal. Se spune că fetele sunt puternice în pictură și culoare, dar băieții în desen și au un contrast mai puternic. Despre desenele mele am auzit nu o dată că sunt ale unui băiat. Alții afirmă că arta mea este cam depresivă, dar eu contrazic ideea, pur și simplu nu îmi plac culorile aprinse și „curate”. Îmi place arta decorativă mai tare decât realismul și academismul uscat, fiindcă aceasta ca și cum a trecut printr-un filtru, prin sufletul autorului și a modificat realitatea. Eu cred că toți pictorii se deosebesc de alții, precum și toți oamenii în general. Avem idei, gusturi comune, dar totuși suntem ființe unice atunci când vine vorba de pictură.
Ce succese ai înregistrat până acum?
Am participat și primit diplomă la expoziția de arte plastice dedicată zilelor culturii Polone în Republica Moldova; expoziția „Comemorarea Victimelor Holocaustului”; expoziția „Iluzia tăcerii”; concurs „egalitate femei-bărbați în viziunea tinerilor”; concurs „Combaterea traficului de ființe umane”; expoziția „expoziția Syldavia desfășurată la cea de-a II-a ediție inclusă în Forumul de Urbanism organizat de Ambasada Franței în Moldova”.
De ce anume modelele nude?
Îmi place foarte mult să desenez modele nude, în special feminine, neavând forme mari. Îmi pare că au un farmec deosebit. La modelele slabe se evidențiază frumos clavicula și mușchii, ele par dure și fine în același timp, transmițând un caracter. Pentru portret prefer modelele mai în vârstă, deoarece au o oarecare amprentă a vieții pe fețelor lor. În anul II de Colegiu am început să desenez figuri vii, nud, a fost un moment relevant, dar și greu pentru ambii. Am multe modele preferate. Ele puteau să nu fie foarte frumoase, dar erau bune ca persoană, de aceea le desenam foarte ușor, simplu. Erau și modele „scandaloase” pe care le făceam urâte neintenționat.
Prin desen poți vedea fața adevărată a omului?
Da, poți să-l înțelegi chiar mai bine decât îl vezi în realitate, fiindcă au fost redate sentimentele autorului față de model.
Ce ai descoperit la tine pictând?
Prin artă descopăr multe lucruri noi, dar este o întrebare abstractă, mai degrabă arta este un mod de viață și prin aceasta totul este nou. Lumea este văzută cu alți ochi. De aceea, se spune că artiștii sunt văzuți cam stranii. Mereu fiecare desenează modelul puțin asemănător cu sine.
Cum ai vrea să te dezvolți pe viitor în acest domeniu?
Doresc să intru în Uniunea Artiștilor din Moldova, să organizez expoziții personale pe viitor. Pentru aceasta refuz să formez o familie în viitor. Copiii mei o să fie lucrările mele (râde).
Cum te simți atunci când pictezi?
Mă simt foarte excitată, nu în sensul erotic al cuvântului. Este o pasiune puternică. Atunci când ai inspirația de a crea, uiți că trebuie să mănânci. Îmi place foarte mult pielea albă, atunci are o nuanță rece și arată de parcă e făcută din marmură. De aceea, nu-mi plac tatuajele la fete. E ca și cum cineva a vandalizat o sculptură din perioada renașterii.
Spune-ne un caz hazliu din viața ta de pictoriță?
Uneori mă simt foarte agresivă. Mai ales când nu iese ceva, stric multe lucrări, creioane, pensule, planșete. Odată făceam un studiu și nu mi-a plăcut, l-am aruncat pe podea. Profesoarei însă i-a plăcut. A fost un moment interesant (râde).
Reporter stagiar Stela Franțuz
