Pe #diez avem un proiecțel nou împreună cu Anastasia Taburceanu. Astfel, ne plimbăm prin locuri diferite și mai puțin cunoscute din Chișinău și încercăm să aflăm mai multe despre ele.
„La interesecția străzilor Bernardazzi şi Puşkin stă o casă mare cu elemente de arthitectură orientală, printre puținele de la noi din oraș. Este, de fapt, un complex alcătuit din două imobile: vila (literul V) şi o casă de raport (literul A)”, își începe povestea Anastasia Taburceanu.
Casa cu flori și șerpi
În martie 1899, nobilul Mihail Karcevskii a obţinut de la soţia asesorului, Parascovia Boguş, o porţiune de teren de la colţul cartierului mărginit de străzile Bernardazzi şi Puşkin. Pe acest loc în 1901 se construieşte o vilă în stil oriental cu influenţa modernului (Literul V), autorul proiectului fiind arhitectul Alexei Şciusev. În 1904, același Karcevskii a cumpărat de la vecinul său din stânga, S. Kighel, un teren viran, pe care l-a alăturat sectorului său. În 1912 pe acest teren a fost construită o casă de raport (Literul A). Lucrările au fost supravegheate de către arhitectul Mitrofan Alexandru Elladi.
Acum aceste două case găzduiesc o bancă, câteva birouri private și câteva apartamente. Ambele edificii au fost foarte bine prezervate. Până nu demult se puteau vedea foarte clar elementele arhitecturale distincte ale epocii și stilului în care au fost concepute. Acum abia îți mai dai seama de frumusețea acestor clădiri cu geamurile zidite, aparate de condiționat aerul, rolete la geamuri, țevi haotice pentru gaze și absolut adorata de mine firma băncii.
Sunt sigură că cei care au agățat firma acolo, cât și cei care au comandat-o nu au făcut nimic altceva decât să ia dimensiunile peretelui și niciun gând despre estetica fațadei nu a străbătut mintea lor. Impunătoarea ușă de lemn, probabil din considerente de eficiență energetică, a fost schimbată pe una de termopan, scundă și odioasă. Geamurile au fost zidite pentru că moldovenii sunt vampiri. Aparatele de aer condiționat sunt o necesitate indiscutabilă și nu poți să le plasezi în altă parte decât pe fațadă, pentru că un metru de țeavă de evacuare costă. Astfel toate blasfemiile făcute acestor case sunt argumentate.
Vila de pe Pușkin și casa de pe Bernardazzi vorbesc aceeași limbă și poartă același stil. Arhitectura casei de pe Bernardazzi (Literul A) a fost soluţionată cu includerea unor forme din plastic decorativ al imobilului alăturat, cum ar fi carourile din ceramoplastic, conturul ogival al arcurilor deasupra golurilor ferestrelor, denticulele de sub cornişă. Astăzi, actualii stăpâni nu au fost în stare să pună două uși la fel.
Imobilul este unul din puţinele clădiri în stil modern, care au păstrat elementele de feronerie şi tâmplărie (canaturile şi tăbliile uşilor), caracteristice stilului. Acești șerpi din fier forjat lăsați singuri pe o latură a ușii doar arată neghiob, și nu te-ai fi gândit că acest element de decor are peste o sută de ani.
Edificiile sunt ambele catalogate ca monument de arhitectură, istorie şi artă de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău. Mă întreb unde în alte capitale europene monumentele de importanță națională sunt tratate cu atâta ignoranță. Și dacă avem o Primărie absolut ignorantă, atunci de ce nu am avea un sector privat organizat. Companiile private care au resurse (în comparație cu administrația locală) ar putea să păstreze clădirile pe care le au în gestiune, să pună firme frumoase acolo unde le stă bine în armonie cu peretele pe care sunt agățate, și să păstreze minunatele uși din lemn – uși care au rezistat mai mult de o sută de ani și au fost trădate.
Text de Anastasia Taburceanu. Mai multe din plimbările ei vezi pe: Descoperiri Urbane.
