Echipa #diez a întrebat mai mulți elevi care azi au susținut examenul de Bacalaureat la Limba de instruire ce itemi au avut, pentru a crea un portret robot al testului de azi. Testul de mai jos nu este unul oficial, este bazat pe memoria absolvenților profilului real 2016. Versiunea oficială, potrivit metodologiei, va apărea după publicarea rezultatelor de la sesiunea de Bacalaureat 2016.
Subiectul I
Poezia „Chiar și azi” de Nicolae Dabija:
Chiar și azi, când în lume
Pentru poezie nu mai e loc,
Se mai scrie cu sânge,
Se mai scrie cu foc.
Chiar și azi, pentr-un vers
Chemat să împărtășe ceața
Unii-și dau aere,
Alții-și dau viața.
Și mai sunt Don-Quijoți
Oameni care, pentru idei,
Patinează pe-o gheață
Ce tot crapă sub ei.
Chiar și azi pentr-o strofă
Chiar și azi pentr-o carte
Se condamnă la nemurire,
Se condamnă la moarte.
Chiar și azi, – când citită-i
Poezia tot mai arare –
Pentru ea se mai trăiește,
Pentru ea se mai moare.
Copilo, care citești biblioteci
Cu-o lumină-n ochi tristă
Nu crede ce zic cârcotașii –
Poezia există!
Nu simți în câte-o după-amiază,
În câte-o tăinuită oră de seară
Cum poezia din cărți
Se strecoară afară?!
E târziu.
Ai sfâșit de citit.
Închizi și această carte.
Acum, vei continua tu
Să arzi mai departe.
#1. De scris câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte: Trist, Să arzi, Există și Să împrăștie
#2. De alcătuit propoziții cu sensul precizat al cuvintelor: „a-și da viața”, „a-și da aerul”
#3. De inclus în propoziții fraziologismele: „Ora de seară”, „Cu lumini în ochi”
#4. De comentat simbolul „foc”, raportat la alt simbol din poezie
#5. De determinat din secvența subliniată figura de stil și de comentat
#6. De comentat titlul poeziei în raport cu starea de spirit a eului liric prin două argumente
#7. De determinat mesajul global al poeziei (motive lirare, figuri de stil, starea eului liric), de comentat titlul poeziei în raport cu mesajul textului „Lumina există în două moduri, de-a fi lumânare sau oglinda care o reflectă”.
Subiectul II
Caracterizarea personajului Ilinca din „Pânză de păianjen” de Cella Serghi din secvența propusă:
„N-aş şti să spun ce mă atrăgea spre Ilinca. Eram colege de şcoală şi stăteam în bancă alături. Dar de unde la Ocna Sibiului, când nici nu ne cunoşteam, mă urmărea pas cu pas, ca un căţel, acum păstra o rezervă ciudată faţă de mine. Mică, brună, cu ochi de chinezoaică, pleoape grele, care îi dădeau un aer nepăsător, un cap de fetiţă cuminte, nu avea totuşi nimic din felul obişnuit de a fi al unei eleve silitoare. Nu ridica niciodată degetul, părea că nu ştie ce se întâmplă în clasă, dar, când era întrebată, ştia să răspundă, iar când era strigată să iasă la tablă, trecea liniştită şi spunea lecţia cu indiferenţă, aşa cum s-ar fi spălat pe dinţi. Nu participa la niciunul din evenimentele clasei, la viaţa ei zgomotoasă. Părea că vine zi de zi şi că va veni încă trei ani în şir fiindcă trebuia să-şi facă datoria, să-şi ia notele, bacalaureatul, o datorie de care nu părea pătrunsă, dar pe care nu voia s-o discute. Îşi întindea tot timpul palma pe marginea pupitrului, ca să prindă cât mai bine o gamă imaginară. Mi-ar fi plăcut să am liniştea ei. O admiram că nu se cheltuieşte pentru nimeni şi nimic; şi totuşi, înţelegeam că e un lux să poţi rămâne în afară de agitaţia lumii şi s-o priveşti cu liniştea cu care stai într-un loc bun la teatru şi vezi cum se agită pe scenă, costumaţi, în anumite piese, actori […]
Mă atrăgea Ilinca şi, totuşi, mă irita prin acel zâmbet uşor ironic, care ascundea fie o mare timiditate, fie o mare încredere în sine. Simţeam, fără să pot înţelege de ce, că şi ea are nedumeriri în privinţa mea, că ţine să ne apropiem, să ne vedem altfel decât la şcoală, să ne cunoaştem mai bine. Dar, deşi nu aveam nici o prietenă şi simţeam nevoia să-mi deschid sufletul cuiva, mă făceam că n-o bag în seamă. O întâlnire a noastră în afară de şcoală nu era cu putinţă. Cum aş fi putut s-o primesc pe Ilinca Dima în acea singură odaie în care aveam şi maşina de gătit, şi lemne în dosul garderobului (vorbesc de vremea în care mai locuiam în casa cealaltă)?! Tatăl ei era doctor şi venea s-o ia de la şcoală cu cupeul. Era poate ultimul în Bucureşti, dar era al Ilincăi.
Băgam de seamă că face tot felul de manevre să vină la mine, şi nu ştiam dacă ţine la această prietenie sau e o curiozitate de fată răsfăţată. Tăcută cum era, indiferentă cum părea, ştia să stăruie. De câteva ori, venind să mă întrebe de nişte lecţii, avusesem norocul s-o întâlnesc în stradă, dar ultima dată, în faţa uşii, mi-a spus că-i e sete. Sigur că nu puteam să-i dau paharul cu apă altfel decât poftind-o în casă. „Intră”, am spus, închizând ochii, ca un om care se aruncă în prăpastie.
O dată înăuntru, am simţit broboane reci pe frunte şi un penibil sentiment de înfrângere. Oare n-a ţinut să mă umilească? Dar Ilinca s-a arătat cuviincioasă, modestă, a primit să rămână cu noi la masă, şi la plecare mi-a spus:
— Tatăl tău e foarte simpatic”
# De identificat tipul uman și de argumentat asta prin două exemple, de identificat două trăsături morale.
# De comentat atitudinea Dianei față de Ilinca, opinia proprie la pasajul subliniat și de referit la un alt personaj din literatură. De scris o concluzie despre relațiile dintre păturile sociale. De ales o idee din pasajul subliniat și de o comentat.
Subiectul III
De scris un anunț.
Ești elev în clasa X-a la Liceul Republican cu Profil Sportiv din or. Chișinău. Ești campion republican la tenis de masă și cauți serviciu pe vară ca antrenor de tenis de masă. Anunțul va fi postat într-un ziar.
*Unele puncte nu sunt complete, dacă vă mai amintiți detalii, scrieți-le în spațiul rezervat comentariilor și noi vom face update la subiecte.
Mai multe detalii despre sesiunea de Bacalaureat din 2016 vedeți aici: BAC Moldova
