Conform Constituției noastre toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, însă realitatea noastră este una diferită, este concluzia la care a ajuns jurnalista Victoria Boțan în urma unei cercetări despre respectarea drepturilor comunității LGBT la noi în țară, bazată pe un interviu realizat cu un membru al comunității, care a povestit despre experiența de a-i fi interzisă intrarea într-un local din Capitală.
Avocatul Asociației Promo-Lex, Dumitru Sliusarenco i-a relatat Victoriei că Republica Moldova nu are o lege specială care ar apăra drepturile grupului LGBT în mod exclusiv. În ce privește lacunele legislației noastre el s-a referit la unele interdicții și negări ale drepturilor persoanelor LGBT: „Mă refer la dreptul de a se căsători. Legislația națională, spre deosebire de multe state din lume, nu are reglementată nici posibilitatea unui parteneriat civil pentru aceste persoane. La fel, ele nu au dreptul la adopție.”
Vorbind despre schimbările care au avut loc în societate, după adoptarea Legii privind asigurarea egalității, expertul a spus că persoanele din grupurile vulnerabile au primit un suport legal în baza căruia își pot apăra drepturile. A început să funcționeze Consiliul pentru Prevenire și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității care a dezvoltat o practică destul de bogată, inclusiv în ceea ce privește grupul LGBT și egalitatea acestuia cu restul persoanelor: “Cu cât mai dezvoltat este un stat – a remarcat avocatul – cu atât mai dezvoltate sunt drepturile omului pe teritoriul său și invers.
Prin intermediul centrului Genderdoc-M, Victoria l-a cunoscut pe Alexandru, un tânăr sociabil și activ, care i-a vorbit deschis despre provocările și stereotipurile pe care le întâmpină în Moldova un om de o altă orientare decât cea heterosexuală. Timp de 6 ani el a făcut studii în domeniul medicinii, apoi a lucrat la spital în calitate de asistent medical. În prezent, Alexandru acordă servicii de protecție și prevenire în domeniul sănătății sexuale altor bărbați din grupul LGBT: “Lucrez la Genderdoc-M aproape de 3 ani de zile în calitate de outreacher. Această activitate e un tip de asistență socială pentru un grup vulnerabil, care îl acordă o persoană din același grup. Munca mea presupune reducerea riscului transmiterii virusului HIV în rândul gaylor. Avem doi ani de când facem testele rapide la HIV în rândul beneficiarilor. Testul este gratuit și e bine de-l repetat o dată la 3 luni, fiindcă asta e perioada de incubare a virusului, atunci când el nu poate fi depistat.”
Când ai înțeles că ești de altă orientare sexuală?
Ca și majoritatea gaylor, am realizat acest lucru la vârsta maturității sexuale, când apare atracția fizică față de o altă persoană. În acea perioadă am privit un film, în care juca un actor gay. Priveam filmul cu mătușa și bunica. Bunica a întrebat-o pe mătușa mea: „Ce-i asta gay?” și aceasta i-a explicat că sunt bărbați care iubesc alți bărbați. Atunci am înțeles că nu sunt singur. Acel moment n-o să-l uit niciodată, fiindcă m-a ajutat foarte mult să mă accept așa cum sunt.
Alexandru a explicat că până la etapa de recunoaștere, foarte mulți gay trec prin concretizarea orientării sexuale, ceea ce înseamnă că ei încearcă să întemeieze o relație cu o persoană de sex opus. Ei o fac ca să fie ca și toți ceilalți, însă realizează că sunt de altă orientare: „Am încercat și eu să întemeiez o relație cu o domnișoară, cu care eram buni prieteni în acea perioadă, însă nu am reușit. Desigur, i-am zis cauza adevărată a despărțirii noastre, ca să nu aibă frustrări față de sine.”
Alexandru, care este cea mai mare frică a ta?
Mă tem că situația din țară va putea lua o altă direcție, în care va fi abrogată Legea privind asigurarea egalității. Dacă în societate schimbările nu prea sunt vizibile, pentru mine personal adoptarea ei are un impact major, pentru că știu că în caz de ceva sunt protejat de lege.
Alexandru i-a povestit Victoriei detaliat cazul în care nu a avut acces într-un local din capitală, după ce a dansat și s-a sărutat în public cu un prieten de-al său. Până atunci tânărul a fost mai bine de jumătate de an un client fidel al localului respectiv, pe care îl vizita deseori cu prietenii.
După acea seară, el a plecat în România pe câteva zile, iar prietenul său a mers acolo din nou cu un grup de amici. Accesul i-a fost interzis din motiv că: „aveți un comportament indecent, că v-ați sărutat și ați dansat în acest local.” Interdicția a fost pusă numai lui Alexandru și prietenul său, nu și pentru restul grupului care s-a distrat în acea seară.
Care este totuși cauza adevărată a interdicției?
Restricția a fost pusă din cauza doleanței celorlalți clienți ai localului, care nu doreau ca în același spațiu public să fie persoane gay. Decizia administrației a stârnit în mine repulsie, fiindcă patronul localului ar putea vorbi cu clienții săi și să-i explice situația, nu să pună restricții.
Care a fost prima ta reacție, când ai aflat că prietenul tău nu a avut acces în local?
Când am aflat vestea, am fost șocat. M-am simțit înjosit de această decizie a administrației și vroiam să ni se facă dreptate. Ce nu sunt om și nu pot beneficia de aceleași servicii ca și toți? De ce alți clienți ai localului pot să se sărute în public, iar eu nu o pot face? Este umilitor!
Revenind acasă, Alexandru a mers împreună cu prietenul său la stăpânul localului, solicitând explicații. Ei au înregistrat discuția cu el la telefon. Patronul le-a spus că nu are nimic personal cu ei (se referea, probabil, la persoane gay), asta o solicită clienții săi. Tînărul i-a zis administratorului că el prin atitudinea sa îi încalcă drepturile și că ei se vor adresa la Consiliul pentru Prevenire și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității (în continuare, Consiliu) ca să clarifice situația. În aceeași zi, Alexandru și prietenul său au depus o plîngere către Inspectoratul de Poliție Ciocana, care au anchetat cazul și l-au remis cătreConsiliu, conform competenței. Acesta a constatat discriminarea, dar mai departe cazul în judecată nu a fost trimis, pentru cei doi fiind importantă recunoașterea drepturilor sale, ci nu pedeapsa stapînului acelui local: „Pentru mine a fost foarte important să fie constatată discriminarea – a menționat Alexandru – ca patronul să înțeleagă că el a încălcat legea și să-și schimbe atitudinea, indiferent de doleanțele celorlalți oameni. Este important ca el să aibă poziția sa și să nu se lase influențat de alți clienți.”
