Nu în fiecare zi întâlnim persoane care încă de la o vârstă fragedă ajung să-și creeze un nume puternic și o personalitate notorie. Elena Mihalachi este o tânără care recent s-a alăturat familiei scriitorilor din Republica Moldova, lansându-și cartea de debut, „Locuiește-mă”.
Elena Mihalachi, originară din satul Răzeni, raionul Ialoveni, este studentă în ultimul an la Universitatea Academiei de Științe din Moldova, membră a mișcării civice „Tinerii Moldovei”. Deși are doar 22 de ani, tânăra activează în calitate de profesoară de limbă engleză la Liceul Seral numărul 1 și la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chișinău. Încă din fragedă copilărie a început să cocheteze cu poezia, de-a lungul timpului participând la numeroase concursuri naționale și internaționale, obținând Marele Premiu la Festivalul Internațional de Poezie Patriotică și premiul pentru debut în ziarul „Literatura și Arta”, totodată, fiind laureată la International Student Week in Ilmenau ISWI, Germania, iar cartea „Locuiește-mă” a fost editată în urma participării în cadrul Festivalului Internațional de Poezie „Luceafărul” de la Botoșani.
Lumea este prea mică pentru mine; prin poezie, eu îmi creez lumea mea
A început să scrie dintr-un hobby pe care-l avea încă din clasele primare, astfel că, odată cu trecerea anilor, pasiunea s-a transformat în artă. Dragostea pentru frumos i-a fost educată de mentorii săi, profesoara de limba română, Nicula Nina, și scriitorul Nicolae Dabija, care, după cum precizează Elena, au îndrumat-o să citească opere minunate, cărți care i-au luminat mintea și sufletul. „Totul a început ca un hobby încă pe la vreo 10 ani. La început scriam poezii stângace și depresive, cu timpul însă, am început să mă cizelez, astfel ajungând să-mi aștern pe foaie fiecare gând nespus. Lumea este prea mică pentru mine. Prin poezie, eu îmi creez lumea mea, spațiul și zona mea de confort. Ceea ce sunt acum, ceea ce scriu, datorez familiei mele și oamenilor din jur.”
Scrie vers alb metaforic, poezie care, după cum afirmă poeta, nu poate fi înțeleasă de toate mințile, ci doar de cei care au un vocabular foarte bogat, care știu să pătrundă fiecare cuvânt și folosesc cărțile ca pe un loc de refugiu: „Nu m-am gândit niciodată să caut un cuvânt care să rimeze, să consult dicționare sau alte lucrări. Tot ceea ce scriu este ceea ce mă definește. În societatea noastră, poezia cu vers alb nu prea este acceptată, iar asta pentru că aceasta provoacă la gândire, moldovenilor placându-le lucrurile simple. Eu citesc poezie de peste Prut, deoarece românii sunt mult mai cultivați literar, au o capacitate de gândire mult mai largă, la noi nu se promovează arta, valorile”.
Inspirată de mamă, de dragoste, de dor…
Lansarea cărții „Locuiește-mă” reprezintă primul pas al Elenei în familia scriitorilor din Republica Moldova, iar conținutul acesteia este „plămădit” cu suflet, talent și inspirație. „A fi tânăr și a-ți lansa propria carte nu este atât de ușor, iar asta pentru că în țara noastră este cu greu acceptată o atare literatură. O altă problemă ar fi cea financiară, tipărirea a 150-200 de exemplare costând în jur de 5 000 de lei, o sumă destul de mare pentru un tânăr de 22 de ani. Eu însă lupt cu tot sufletul pentru a-mi atinge țelurile, iar pentru asta scriu poezie, fiind inspirată de mama, de faptul că sunt îndrăgostită, de dorurile pe care le am, de unele lucrurile mici, dar profunde. Am încercat să-mi expun gândurile și prin proză , însă consider că nu sunt pregătită pentru acest gen.”
La 22 de ani, profesoară de limbă engleză la două licee din Chișinău
De la 13 până la 19 ani, Elena a fost voluntară la Eco Rezeni – o organizație nonguvernamentală care activează în domeniul facilitării accesului la informaţie, instruirii în domeniul noilor tehnologii de informare şi comunicare; protecţiei mediului şi educaţiei ecologice; implicării tinerilor în viaţa comunităţii. În cadrul activităților acestei platforme aveau loc colaborări cu diverși tineri din alte țări, comunicarea dintre aceștia fiind în limba engleză. „Pentru mine era o rușine să nu cunosc engleza, astfel, eram zilnic motivată să învăț ceva nou și să descopăr această limbă. Încercam să găsesc modalități de a înțelege mai ușor materialul, care îmi era destul de interesant. Până într-un timp, când cei din jur au început să-mi ceară ajutorul. Anul trecut, predam în particular unor profesoare de matematică care lucrează la Direcția Generală Învățământ, iar ele mi-au propus să mă angajez ca profesoară în cadrul a două licee din Capitală. Mă strădui să creez relații de prietenie cu elevii mei, în același timp să fiu corectă, pe alocuri dură, autoritară, calități pe care le-am învățat de la mama.”
Câte versuri, atâtea visuri și planuri de viitor
Întrebată cum își vede viitorul, tânăra poetă ne-a mărturisit, cu zâmbetul pe buze, că are multe gânduri pe care vrea să le transforme în fapte. „Nu sunt din categoria oamenilor care vor să plece, dimpotrivă, eu vreau să ajut lumea, să le arăt tinerilor că acasă, în Moldova, tot e bine. Ceea ce ține de poezie, îmi doresc să scot mai multe volume, să transpun sentimentele mele în cât mai multe cărți, vreau să aduc lumii, prin artă, un strop de fericire. Totodată, nu vreau să mă opresc la poezie, îmi doresc să scriu un roman.”
#diez îi dorește Elenei mult succes!
