(vox) Cât de des și în ce cazuri mint tinerii din Moldova

Nicoleta Țurcanu, elevă

Se știe că adevărul poate provoca, în cele mai multe cazuri, durere, însă și minciuna are picioare scurte, și nici ea nu rezolvă toate problemele. Eu consider că nu este mereu binevenită o minciună, însă există cazuri excepționale care pot înlătura o ceartă sau neînțelegere. În acest caz da, sunt pro minciunii.

Cred că toți, măcar o dată în viață, au spus profesorilor „Mi-am uitat caietul acasă”, doar pentru a scăpa de o notă rea sau părinților – „Nu pot astăzi, am foarte multe teme”, doar pentru a scăpa de lucrul pe lângă casă. Sunt multe de felul acesta, pe care le spunem frecvent, însă fără să le considerăm minciuni propriu-zise. În fine, ar fi mai bine de spus adevărul. Chiar dacă e dureros, te poate face mai puternic.

Victor Cristea, student

Să minți, din punct de vedere religios, e păcat , iar din cel agnostic sau ateist e josnic, deci, în ambele cazuri e un fapt ce trebuie evitat. Totuși, sunt acolo câteva cazuri în care dacă minți ieși din impasul în care te afli. Spre exemplu, să minți pentru a salva pe cineva, indiferent de situație, de la ceva mai lejer, ca o pedeapsă, până la viața acestuia, ceea ce evident se întâmplă nu la toți și maximum o dată. Mai sunt „minciunele” pe care le spunem toți când nu ne simțim comod ca cineva să afle ceva despre noi sau când te simți rușinat de un anumit fapt.

La tema „de ce oamenii spun minciuni?” se poate de vorbit foarte mult, pentru că fiecare o face din motive aparte, cineva a creat din asta o știință, iar psihologia studiază așa vast, ajungând la statistica, că un om minte circa de opt ori într-o discuție normală. Personal, mint iscusit când nu vreau să spun ceva despre mine și când anumite lucruri m-ar deranja sau intimida, dar și atunci când apar situații penibile. Oamenii judecă foarte ușor și nu tuturor le poți spune că „da, eu privesc Tom & Jerry acum, what’s your problem?”.

Iulia Bradu, studentă

Este adevărat că uneori minciuna te poate salva de situațiile neplăcute. Nu obișnuiesc să spun minciuni, însă chiar dacă o fac, este un motiv bine întemeiat, dar și în beneficiul celui mințit, oricât de ironic ar suna (desigur fără a depăși limitele).

Maxim David, student

Pot minți în cazurile când vreau să fac o surpriză unei persoane dragi, alteori, pot spune un adevăr puțin înfrumusețat cu minciunele. Îmi place mereu să spun adevărul în față, iar din acest motiv am avut și de suferit, deoarece oamenilor nu prea le place adevărul gol-goluț. De aia sunt nevoit să înfrumusețez adevărul cu câte o minciună. Când copiii sunt obraznici, trebuie să-i strunești amăgindu-i cu anumite sperietori copilărești.

Daniela Gorgos, elevă

Se spune că „onestitatea este cea mai bună politică”, dar pe parcursul anilor ne dăm seama că există situaţii excepţionale, în care ascunderea adevărului este o metodă mai bună, decât rostirea lui în totalitate. Cred că ascunderea adevărului este binevenită când iubeşti foarte mult o persoană şi îţi dai seama că atunci când îi vei spune adevărul totul va fi ruinat. Deseori am apelat la această metodă, deoarece nu îmi place să ofensez pe cineva sau să stric o relaţie.

Cele mai dese minciuni pe care le spun sunt acelea care fac oamenii să se simtă mai bine, dar mai acţionez în acest fel atunci când la şcoală nu am pregătit tema pentru acasă şi îi spun profesoarei că am uitat caietul sau că voi spune următoarea dată poezia şi fii sigur, ea uită până data viitoare, în plus, uneori, scapi de o notă negativă. Da, adevărul e mult mai frumos şi curat, dar uneori, minciuna care face bine valorează mai mult decât adevărul care face rău.