Veaceslav Savan este un tânăr care nu-și imaginează ce ar fi făcut dacă nu ar fi făcut medicină. El a absolvit Universitatea de Stat de Medicină „Nicolae Testemițanu”, dar pe parcursul studiilor a făcut stagii în țări precum Belgia și Franța. A trecut deja prin opt spitale, iar tot ceea ce a văzut în medicina europeană a încercat să implementeze și în clinicile publice moldovenești. După doi ani de muncă în Moldova s-a reîntors în Franța și acum activează în domeniul sănătății. În interviul de mai jos facem un tur – retur al activităților, destăinuirilor și provocărilor unui tânăr medic.
Veaceslav Savan și-a făcut studiile în medicină în Republica Moldova, dar pe parcursul formării lui a mizat foarte mult pe stagii și în afara țării. Astfel, a efectuat un an de rezidențiat în Franța, apoi doi ani în Belgia, în ambele cazuri fiind bursier al diferitelor societăți guvernamentale din străinătate, pe care le-a obținut prin concurs. Deoarece universitatea de medicină din țară permite stagieri în străinătate pe parcursul formării, cu condiția de a valida cunoștințele la finele fiecărui an de învățământ, Veaceslav Savan a terminat rezidențiatul în Moldova, având formarea peste hotarele acesteia și a fost licențiat în specialitatea anestezie și terapie intensivă în 2011.
Ulterior s-a întors acasă și a decis să-și continue studiile, participând la examenele de admitere la studii postuniversitare de doctorat. Doctoratul l-a efectuat timp de patru ani în colaborare cu un profesor din Belgia, la care a efectuat rezidențiatul timp de doi ani. A fost o experiență deosebită pentru tânăr: „Am lucrat la distanță asupra tezelor, articolelor, mergeam periodic la clinica din Bruxelles pentru colectarea datelor, am participat la mai multe seminare de formare în cercetare peste hotarele Moldovei etc. În final am reușit să fac o teză de doctor în limba engleză, ceea ce a permis să fie examinată de mai mulți profesori din mai multe țări ale lumii și respectiv a fost acceptată în Moldova. Între timp, mi-am propus un obiectiv, să iau Examenul Societății Europene pentru Anestezie și Terapie Intensivă, pe care l-am atins în 2013. Tot în acest an am efectuat încă un stagiu de perfecționare în anestezia și reanimarea cardiacă în Franța”, a menționat tânărul.
Având experiență de lucru cu pacienții în clinicile noastre publice, și-a propus să învețe specialitatea aleasă în afara țării. Își dădea seama că este nevoie de făcut schimbări, cel puțin în specialitatea anestezie și terapie intensivă, dar pentru a le face este necesară o pregătire din exterior.
„Nu știu dacă aș fi putut să fac altceva decât medicină”
„Nu știu dacă aș fi putut să fac altceva decât medicină. Sincer să fiu, învățatul mi se dădea foarte greu, dar eram conștient că această cale este singura care mă va ajuta să ajung la un alt nivel de trai. De foarte multe ori am vrut să renunț, dar am avut noroc de oameni cu suflet mare în calea mea, de părinți, prieteni, care m-au susținut și m-au încurajat să merg mai departe. După ce treci o etapă, ți se pare că gata, ai atins apogeul, dar nu este așa, apar alte provocări. Și când mă uitam în urmă îmi dădeam seama că de fapt îmi place ceea ce fac, ceea ce mă motiva mai mult”, ne destăinuie Veaceslav.
Atitudinea și motivația studenților fac diferența
Făcând tur-retur în ultimii 10 ani și având posibilitatea să lucrez deja în calitate de mentor pentru rezidenți și studenți atât în Moldova, cât și în Franța, cea mai importantă diferență pe care am observat-o între studenții moldoveni și cei francezi a fost atitudinea și motivația celor care vor să facă medicină. Probabil acest lucru se întâmplă datorită selecției enorme prin care trec tinerii specialiști și a implicării în clinică pe întreg anul de studii. În formarea teoretică nu am remarcat mari deosebiri, însă școala de rezidențiat este una diferită. Aceasta se observă de la o clinică la alta, și din păcate net superioară de ceea ce am văzut acasă.
Plecarea în Franța a fost una dintre cele mai dificile perioade pentru tânăr. Deși a făcut facultatea de medicină practic în limba franceză, a avut posibilitatea să comunice cu francezi, bariera lingvistă, totuși, a fost simțită de la bun început, în special pe aspect social. „Francezilor le place limba lor, poate asta și explică lipsa multilingvismului la ei, dar au și un auz muzical și percep accentul de la distanță. Am avut nevoie de o jumătate de an pentru acomodare, ca să mi fac prieteni, să pot comunica cu ei, să nu mă simt singur.”
„Am demonstrat că se poate de aplicat metodele externe și în sistemul nostru defect”
După studii, acasă s-a întors de două ori. Prima oară după finalizarea stagiului în Belgia. Atunci a început doctoratul și în paralel a lucrat într-o clinică privată în domeniul anesteziei și reanimării chirurgiei cardiace. După aproximativ doi ani a plecat la un alt stagiu în anestezie și terapie intensivă cardiacă în Franța. La finele stagiului și-a propus să rămână în echipă, însă s-a întors acasă să își termine teza de doctor, cu promisiunea că va reveni. Inițial credea că o să rămână doar șase luni acasă, dar a reușit să apere teza abia după un an de la întoarcere. Între timp, a fost numit în funcția de șef de secție la un departament de anestezie și terapie intensivă la o clinică din țară, unde a avut posibilitatea să își aplice cunoștințele acumulate peste hotarele țării. De aceea, a rămas doi ani și nu regretă: „În această perioadă scurtă am reușit să demonstrez că se poate de lucrat altfel și tot atât de bine ca și peste hotare, cu posibilitățile noastre, în sistemul nostru de sănătate, care este defect. Cea mai mare mândrie este că am reușit să cresc o generație de tineri specialiști, cu care mențin o legătură strânsă de la distanță. Cred că ei vor răspândi la rândul lor cunoștințele mele în țară”.
Este convins că în următorii cinci ani vom privi altfel medicii anesteziologi din Moldova. O altă realizare a tânărului este faptul că a reușit să trezească interesul asistentelor medicale care lucrează în această specialitate. „Sunt fericit că mai mulți pacienți au rămas mulțumiți de echipa pe care am format-o acasă și sunt mândru că aceasta continue să lucreze deja fără mine.”
Despre lucrul la stat
„Din fericire nu am avut posibilitatea să lucrez oficial la spitalul public, dar având experiența de lucru în astfel de spitale înainte de a pleca din țară, aveam o fobie groaznică să mă întorc să muncesc în condițiile spitalului de stat”, susține Veaceslav Savan. Medicul crede că ar fi nevoie de generații întregi, de reforme radicale ca să se îmbunătățească sistemul de sănătate și nu în ultimul rând să se schimbe atitudinea fiecăruia față de instituțiile medicale. „Cred că cea mai importantă provocare pentru orice instituție medicală este organizarea internă și per ansamblu pentru asigurarea continuității tratamentului pacientului. Totul trebuie să fie orientat spre pacient: medicina accesibilă pentru toți, medicamente de calitate, formarea continuă a personalului nu doar medical, ci și paramedical (asistente medicale)”, a spus tânărul.
Salariul tinerilor specialiști – o provocare în cifre
„Salariul tinerilor medici nicidecum nu este motivant și cred că este principala cauză de plecare a tinerilor specialiști din țară, dar și de atitudinea noilor generații de medici. Ca să nu vorbesc în cifre, am să menționez doar în fapte: salariul unui tânăr specialist îți permite să-ți achiți transportul public pentru a veni și a pleca la serviciu și câte două cafele pe zi. Din restul banilor ți-ai putea permite să ți cumperi ceva de mâncare. Profesia de medic nu este grea doar prin faptul că este nevoie de cel puțin 10 ani de studii, dedicație, nopți nedormite deasupra cărții și apoi deasupra pacientului, dar și de o formare continuă. Pentru a fi un medic bun trebuie să participi regulat la conferințe, seminare cu participarea de experți de talie internațională, să procuri cărți etc, ceea ce este foarte scump și, bineînțeles, nu fiecare își poate permite.”
După o asemenea realitate, Veaceslav ne spune că un tânăr specialist fie pleacă din țară, fie își schimbă specialitatea după 10 ani de formare, fie doarme în spital pentru a câștiga bani pentru supraviețuirea familiei sale. „Sistemul de sănătate și statul nu are grijă suficient de persoanele care își dedică viața pentru sănătatea populației.”
Despre riscurile specialității, fenomenul „Burn out”
Tânărul crede că specialitatea de anestezie și reumatologie este cea mai stresantă, deși, este o specialitate relativ tânără. În acest domeniu este foarte răspândită sinuciderea printre medici. Nu rezistă toți. „Personal, în cariera mea, nu foarte mare, am cunoscut patru persoane care nu au rezistat acestor provocări și și-au pus capăt zilelor.” „Burn out” este un fenomen foarte răspândit în această specialitate. Pe plan internațional se discută mult despre aceste riscuri. În multe țări s-au luat diverse măsuri precum: salarii mai mari, timp de recuperare mai prelungit, zile de concedii mai multe, discuții cu psihologul în cazurile necesare. Pe lângă acestea, oamenii cred că medicul este Dumnezeu și că din cauza lui îi moare apropiatul, chiar dacă acest lucru nu este adevărat. „De multe ori suntem agresați, ni se cere imposibilul. Noi suntem pentru a ajuta, pentru a salva și uneori cu ajutorul bunei credințe putem face minuni, dar nicidecum nu putem să dăm speranțe goale”, a mărturisit medicul.
Cât de scumpă este medicina moldovenească?
Dacă este scumpă sau nu medicina moldovenească tânărul a răspuns cu o altă întrebare: „Cât ați fi dispuși să plătiți pentru a salva persoana iubită? Cât costă o viață? Și dacă ai banii aceștia, sunt suficienți să-i folosești în Republica Moldova pentru a salva o viață? Sincer să fiu, nu cred. Am avut foarte mulți pacienți care aveau nevoie de medicamente de bază, dar care nu sunt înregistrate în țară și dacă dorești să le procuri din străinătate, este interzis prin lege să le imporți”.
Diferențele dintre medicii și pacienții din Franța și cei din Moldova
Despre aceste subiect Veaceslav ne-a povestit că populația franceză este mai în vârstă, cu patologii concomitente mai multe, dar sunt sub control. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că pacientul francez se adresează mai repede la medic, astfel este mai ușor să îl tratezi sau mai bine zis să previi decompensarea patologiei. În Moldova, pacientul se adresează la medic prea târziu, la stadii avansate ale bolilor, unde de foarte multe ori nu ai posibilitatea de a interveni. Aceasta se explică prin lipsa încrederii în medici, poate chiar și prin lipsa medicilor în spațiul rural, mulți refuză ajutorul medical și se tratează ambulator cu rețete tradiționale, care uneori agravează situația.
„Cred că încă nu avem o cultură generală suficientă ca să conștientizăm cum să ne protejăm. Printre medici cred că cea mai importantă diferență este atitudinea față de pacient, responsabilitatea, comunicarea între discipline și ce este foarte important, întotdeauna verificarea propriei opinii în momentul în care dorești să iei o decizie importantă în ceea ce privește tactica de tratament.” În aceste cazuri tânărul spune că anume comunicarea îi deosebește cel mai mult.
Rădăcina corupției – medicii sau pacienții?
„Eu aș spune că există corupție impusă de situația din țară: lipsa de medicamente suficiente, salariile mici ale medicilor, dar și cultura pacientului – ideea dacă am să-i plătesc medicului la mine totul va fi bine sau obligația de a-l mulțumi cu ceva… Cine este vinovatul? Rămâne o întrebare de discuții”, susține tânărul medic.
Despre ritualul înainte de sala de operație
„Cred că este un lucru personal pentru fiecare în parte. Pentru mine ritualul începe în momentul în care ies din casă pentru a merge la serviciu, deoarece în această zi aș putea salva o viață, aș putea asista la o naștere, aș putea să ajut pe cineva să se vindece sau să văd pacienții gravi bolnavi care au trecut o noapte și azi sunt mai bine sau posibil voi pierde pe cineva în această zi. În fiecare zi știu ora când încep lucrul, dar niciodată nu cunosc când voi termina, de aceea de mult timp îmi este greu să-mi organizez ceva după serviciu.”
Medicina moldovenească peste cinci ani
„Rămân cu speranța că peste 10 ani o să fim cunoscuți ca o țară cu medicină dezvoltată, care face față provocărilor cu care se confruntă toată lumea. Sunt convins că noile generații vor face reforme, vor avea grijă ca, concetățenii lor să se simtă în siguranță acasă.”
