Toți vorbim limba română și înțelegem cuvintele uzuale, dar am cam uitat de cuvintele pe care le foloseau bunicii noștrii. Parcă aceste cuvinte ne sunt mai dragi decât oricând, deoarece ele ne reamintesc de copilărie.
# Coteață – Din slavonă. kotĭcĭ. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid.
# Chelfăneală – (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva.
# Cipcă – Din maghiară (csipke), împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură.
# Covăsală – (Pop.) Lapte prins sau covăsit, întrebuințat drept cuib pentru fermentarea laptelui dulce.
# Plită – Din rus., ceh. plita, ucr. plyta, placă de fontă, cu ochiuri acoperite cu rotițe, care constituie partea de deasupra a unei mașini de gătit.
# Colţar – (Reg.) Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei.
# Jîlav – Din bulgară. žilav, umed; reavăn.
# Sfanţ – Dingerm. Zwanzig[er]. Veche monedă austriacă de argint, având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în Țările Române la începutul sec. XIX.
# A cobâlțî – Din sloveană kolĕbati „a agita”, a omogeniza un lichid prin agitare mecanică, a scutura.
# Hojma – Din ucrain. hožma, mereu, într-una, neîncetat; pururea.
