Cunoscutul scriitor satiric și de literatură pentru copii Efim Tarlapan s-a stins din viaţă, aseară, la vârsta de 71 de ani. Scriitorul a decedat aproape de ora 22.00, în locuinţa sa, în urma unui stop cardiac.
Fiul poetului, Corneliu Tarlapan, a lăsat un mesaj de adio pe pagina sa de Facebook: „Așa te vom ține minte noi, apropiații tăi, și o întreagă națiune! Ești mândria noastră! Ești mândria unei țări! Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace! TE iubim și te vom iubi pe vecie”.
Poetul satiric şi umorist Efim Tarlapan s-a născut la 17 mai 1944 în s. Măgurele, Ungheni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, secţia de ziaristică (1962-1970); urmează Cursurile Superioare ale Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1985-1987). A deţinut funcţia de redactor literar la ziarul „Viaţa satului”, la Radioul republican, la Editura „Lumina” şi săptămânalul „Literatura şi arta”.
Debutează editorial în anul 1974 cu placheta de versuri umoristice şi satirice Scuzaţi pentru deranj. Cărţile pe care le editează pe parcursul anilor îl înscriu printre cei mai buni reprezentanţi ai genului satiricoumoristic. Parodiile, fabulele, epigramele, rondelurile, aforismele autorului sunt adunate în volumele Tatuaje (1977), Revers (1980), Acarniţa (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situaţia (1989), Cartuşiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai… (1995), Coloana nătângilor (2001), Deşertul din clepsidră (2005), Zâmbete pentru export (2010), Eseuri tragi-comice (2011), Bezna n-are orizont (2013), Lumina umbrei mele (2013) ş.a.
Un loc aparte în creaţia sa îl ocupă cărţile pentru copii: Lănţişorul cu cheiţe (1981), Clape (1985), Termometru (1988), Staţi jos, copii! (1990), Bobocelul (1992), Ghicitori şi epigrame şcolare (1995), Alfabetul – ghicitoare (1999), Un melc la fotbal (2003), A doua pauză de râs (2011), Aerul de-acasă (2013) ş.a.
Este autorul unor antologii de umor românesc şi universal: Atlas comic (1982), Buturuga mică (1993), Marea antologie a epigramei româneşti (2005), Câte-o poantă de căciulă (2007), Cu mâţa-n carte (2009), Râsul lumii la români (2010) ş.a.
Este organizatorul primului Festival Naţional de Epigrame de la Chişinău. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1976) şi din România (1994) şi Membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România. Laureat al peste 50 de festivaluri şi concursuri de poezie satirico-umoristice desfăşurate în Republica Moldova şi România. Este deţinătorul mai multor premii şi menţiuni literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993, 1995, 2009), Premiul „Unitatea Naţională” pentru epigramă la Festivalul Naţional „Eterna epigramă” din Cluj-Napoca (1994), Premiul Editurii „Adrian Păunescu”, al ziarului „Vremea”, al revistei şi al Cenaclului „Totuşi iubirea” (1994), Premiul special al Fundaţiei Soros – Moldova (1995, pentru volumul de poezii umoristice Dioptrii pentru ochelarii de cai), Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2012, pentru volumul Scriitorul întrebat), Premiul „Relaţii Culturale” al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2013), Premiul BNC „Ion Creangă” în cadrul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret (2013, pentru cartea Aerul de acasă) ş.a. Este posesorul Titlului Onorific „Maestru al Literaturii” (1996) şi Ordinului de Onoare (2010).
