De ce „băieții răi” au succes la fete?

Este cunoscută o veche sintagmă că femeia îl iubește pe cel care o cucerește (și nu e departe de realitate). Cercetările arată că femeile, într-adevăr, adeseori manifestă un grad mai înalt de atracție sexuală față de bărbații cu reputație de războinici, față de lideri și militari. În unele societăţi, bărbaţii militari, în uniformă, sunt percepuţi ca având un sex-appeal superior celor în vestimentaţie obişnuită.

Sex-appeal-ul uniformei militare

Din punctul de vedere al psihologiei evoluţioniste, înţelegem că predilecţia femeilor pentru bărbaţii „războinici” şi sex-appeal-ul uniformei militare reprezintă o reminiscenţă a preferinţelor ancestrale ale femeilor pentru bărbaţii cu statut social înalt (deţinători de resurse); din timpurile când poziţia ierarhică era în funcţie directă de abilităţile de războinic şi era asociată cu comportamentul agresiv. De atunci, emblema de „bărbat războinic”, care deţine controlul şi are un comportament combativ şi impunător face parte dintr-o strategie ce avantajează bărbaţii în relaţiile cu genul opus.

Un studiu de psihologie evoluționistă publicat în 2015 în revista științifică „Evolution and Human Behaviour”, a arătat că femeile preferă în mod prioritar acei bărbați, care s-au manifestat eroic pe câmpul de luptă; în timp ce orice alt tip de eroism (în intervenții de urgență, în sport, în business) nu este atât de apreciat. De asemenea, s-a constatat că veteranii războiului al Doilea Mondial care fuseseră decorați pentru curaj au avut în medie 3,18 copii, mai mulți decât veteranii simpli, la care numărul mediu de urmași e de 2,72.

Eroismul în luptă reprezenta un indiciu al calității fizice înalte, iar cei mai bravi luptători erau ulterior avantajați în obținerea favorurilor sexuale. Există şi alte aspecte curioase ale admiraţiei pentru forţa masculină, care marchează psihologia relaţiilor sexuale din vremurile noastre.

Bărbaţii îndrăzneți sunt mai atractivi pentru femei decât cei timizi

Se cunoaşte că bărbaţii tineri care se comportă modest, par agreabili, neegoişti şi timizi, sunt în unele privințe dezavantajaţi în relaţiile sexuale. Din contra, cei manipulativi, aroganţi, şmecheri, încrezuţi în sine, care joacă roluri hipermasculine, au parte de un număr mult mai mare de experienţe sexuale şi mai multe partenere.

Aceste efecte se datorează nu doar tupeismului cu care acţionează bărbaţii respectivi, ci şi faptului că femeile preferă aşa gen de bărbaţi, cu un comportament mai impunător. Diferite studii au arătat că bărbaţii percepuţi ca având statut dominant şi un caracter asertiv sunt mai atractivi pentru femei decât cei submisivi şi timizi.

Totodată, bărbaţii obţin un prestigiu mai înalt şi sunt mai atractivi pentru femei atunci când îşi manifestă caracterul dominant şi ostilitatea în raport cu rivalii (de exemplu, în raport cu membrii unei echipe sportive străine), nu faţă de colegi sau faţă de persoanele din imediata apropiere.

15 lucruri interesante pe care le vei afla din cartea „Homo Aggressivus”.

În perspectiva unei relaţii romantice de durată, în perspectiva căsătoriei, agresivitatea interpersonală dezlănţuită a unui bărbat ar putea diminua interesul femeilor (de frică să nu fie ele însele dominate agresiv).

Deci, dominanţa asertivă și masculinitatea este avantajoasă pentru cuceriri şi strategii de curtare pe termen scurt, prestigiul însă (asociat de regulă cu statutul social, cu bogăţia, dar care poate include şi un comportament prosocial, empatie, inteligenţă, dărnicie) va avea un impact pe termen lung.

Și alte studii au arătat că vizualizarea de către femei a agresiunilor între bărbați sporește atractivitatea fețelor și vocilor masculine, însă agresiunea bărbat-femeie reduce din atractivitatea trăsăturilor masculine (femeile se simt amenințate de bărbații prea dominanți).

Patru dimensiuni ale preferințelor femeilor în materie de bărbați

Psihologii evoluționiști David Buss și Todd Shackelford au identificat patru dimensiuni ale preferințelor femeilor în materie de bărbați:

1. Să aibă gene bune (bărbații masculini, fizic atractivi, cu sex-appeal);
2. Să poată face investiții (bărbații bogați, cu venit financiar înalt, educați, cu carieră);
3. Să fie buni părinți (bărbații care sunt dedicați familiei, copiilor, sunt stabili emoțional);
4. Să fie iubitori (bărbați sentimentali, atașați, tandri).

Cu cât o femeie se percepe pe sine mai atractivă fizic, cu atât mai mari vor fi cerințele; ea va încerca să găsească un partener care să întrunească cât mai multe dintre aceste calități, sau chiar pe toate. În general, în funcție de circumstanțe, femeile pot adopta o strategie mixtă, implicându-se în relație de durată cu un singur partener și, eventual, în relații de scurtă durată cu alți parteneri, care posedă alte trăsături atractive, cum ar fi sex-appealul.

Femeile preferă tipii parentali pentru relații de lungă durată și tipii duri pentru relații de scurtă durată

Un alt studiu, realizat pe 1 365 de femei din 11 țări, cu vârsta între 14 și 68 de ani, au scos în evidență același tipar comportamental: femeile preferă tipii parentali pentru relații de lungă durată și tipii duri, „nemernici”, pentru relații de scurtă durată.

Preferințele variază și în funcție de vârstă: cu cât femeile sunt mai tinere, cu atât disponibilitatea pentru o relație de scurtă durată va fi mai înaltă. Acest efect al vârstei este perfect explicabil, dacă ne gândim că femeile tinere sunt mai fertile și sunt în mod inconștient mai predispuse spre o relație cu un bărbat atractiv, purtător de gene bune. Pentru femeile în vârstă prioritară este siguranța și gradul de aprovizionare cu resurse pentru sine și copiii pe care îi are.

Aceste strategii au fost formate pe cale evolutivă, de-a lungul a sute de mii și milioane de ani, încă la predecesorii noștri hominizi, iar femeile din timpurile noastre se nasc cu un creier care păstrează modele comportamentale arhaice.

Per ansamblu, de-a lungul evoluţiei umane, indivizii dominanţi au fost favorizaţi în cadrul competiţiei reproductive, existând şi astăzi categorii largi de femei care preferă „masculi alpha”, cu o abordare asertivă şi sexistă. În general, numeroase studii din ultimele decenii au dezvăluit înclinația femeilor pentru relații de scurtă durată.

Preferințele sexuale ale femeilor în mare măsură sunt orientate spre bărbații dominanți și chiar dacă au un partener stabil, ele se pot aventura în relații pasagere. Dorința de relații de scurtă durată e mai accentuată în zilele de maximă fertilitate ale ciclului menstrual (ovulatory shift hypothesis) și sunt favorizați bărbații cu trăsături ce indică o calitate genetică înaltă. Femeile care se consideră ele însele mai atractive preferă bărbaţi cu voce mai joasă, mai masculină, dominatoare.

Femeile sunt atrase sexual de acele feţe bărbăteşti care totodată inspiră şi frică

De asemenea, sunt preferaţi tipii cu feţe mai masculinizate, asociate cu o putere fizică mai mare, deci şi cu gene mai bune. Și, cu cât mai dificile şi mai instabile sunt condiţiile de trai, cu atât aceste preferinţe sunt mai accentuate; în regiunile unde situația epidemică este mai periculoasă, unde populația este mai vulnerabilă la boli, bărbații cu trăsături faciale masculine sunt mai atractivi pentru femei decât cei cu fețe efeminate, deoarece masculinitatea corelează cu testosteronul, cu rezistența înaltă la infecții.

Cercetările bazate pe scanarea creierului femeilor au arătat că ele sunt atrase sexual de acele feţe bărbăteşti care totodată inspiră şi frică, pericol. Interesant că femeile sunt atrase de mirosul masculin, de comportamentul dominant şi de trăsăturile fizice impunătoare mai ales atunci când se află în perioada de maximă fertilitate a ciclului menstrual. Aceasta vorbeşte despre predilecţia inconştientă, instinctuală a femeilor faţă de bărbaţii dominanţi şi virili.

Într-un alt studiu, au fost evaluate preferințele a 1 212 femei pentru soldații reveniți din război. S-a constatat că acei soldați care demonstraseră pe câmpul de luptă un grad mai înalt de agresivitate (agresivitate apetitivă), erau mai preferați pentru relații de termen scrut și erau atractivi mai ales pentru femeile aflate în zilele fertile ale ciclului menstrual. Deci iată încă o dovadă că dominanța și agresivitatea este asociată cu calitatea genetică a indivizilor.

Citește primele 40 de pagini din cartea „Homo Aggressivus”.

În aceeași categorie se înscrie observația că bărbații care par rușinoși (afișează asta non-verbal) sunt mai atractivi pentru femeile aflate în perioada nefertilă a ciclului menstrual și mai puțin atractivi pentru femeile cu șanse înalte de a rămâne însărcinate. Așa arată rezultatele înregistrate printre femeile nord-americane. Femeile din India sunt într-o măsură și mai mică atrase de bărbații rușinoși.

Aceste observații sugerează că bărbații timizi sunt percepuți, la nivel inconștient, ca fiind mai puțin înzestrați genetic, însă preferințele față de bărbați sunt parțial influențate socio-cultural. Alegerea dictată de normele sociale și de atașamentul emoțional și rațional poate avea totuși supremație asupra imboldurilor instinctuale, dictate de avantajul genetic. Contează mult contextul social.

Cazul uluitor descoperit în 2014 dintr-o închisoare din Baltimore, unde patru femei-gardian au rămas gravide de la un deținit, un lider interlop cu numele Tavo White, ilustrează, fie și într-o formă anecdotică, fenomenul atracției bărbaților dominanți. Dar să ne amintim că și alți criminali, unii fiind asasini notorii, s-au bucurat de atenția femeilor în timp ce stăteau după gratii, fiind asaltați cu scrisori de dragoste și alte semne de adorație.

Iată de ce, probabil, nu ar trebui să ne surprindă să aflăm că temutul terorist nr.1 din lume, Osama bin Laden, fusese considerat sexy și nu puține femei au mărturisit că și l-au imaginat în fanteziile lor. Pentru unele femei, el era întruchiparea unui om preistoric, brutal, curajos, primitiv în instincte. Altele găseau la el atractivă latura spirituală, misterul care îl înconjoară, faptul că are o cauză pentru care luptă.

Osamafilia a fost remarcată nu doar printre femeile din Orientul apropiat, dar și printre femeile din țările occidentale, printre americance, pentru care acest terorist urma să fie dușmanul numărul unu.

Potrivit psihiatrului Justin Frank, profesor la George Washington Medical Center, se prea poate ca femeile care simt adorație pentru Osama bin Laden să fi avut un tată despotic, dominant și ele acum tânjesc după o relație asemănătoare, în care să simtă și o doză de frică. Alți specialiști invocă atracția ciudată a femeilor pentru tipii duri, misogini, mai ales dacă despre aceștia se vorbește la televizor și sunt într-un fel populari.

Triadă Întunecată: narcisismul, machiavelismul şi psihopatia

În psihologie este utilizat termenul de Triadă Întunecată (Dark Triad) în raport cu trăsăturile pe care le întrunesc o categorie de bărbaţi care au tendinţa de a se comporta violent şi dominant. Triada Întunecată include trei trăsături subclinice: narcisismul, machiavelismul şi psihopatia.

Aceşti bărbaţi se complac, sunt egoişti şi superîncrezuţi, manipulează şi exploatează fără scrupule, sunt impulsivi şi lipsiţi de empatie, sunt tupeişti şi posesivi în relaţii sexuale, au înclinaţii sadice. În mod aparent paradoxal, multe femei adoră asemenea tip de bărbaţi.

Ei sunt don juanii cuceritori și profitori. Apropo, dramaturgul spaniol care a scris piesa despre legendarul Don Juan a ilustrat aventurile unui moșier andaluzian care-și petrecea timpul făcându-și planuri… de dezvirginare a femeilor, având grijă să nu fie prins și pedepsit.

Don Juan a fost și este simbolul egoismului bărbatului care urmărește exploatarea femeilor, să le cucerească sexual, apoi să le abandoneze. Totuși, în ciuda reputației pe care o au, numeroase femei visează la o aventură cu un Don Juan.

Cum poate fi explicat succesul fulminant al romanului „Fifty Shades of Grey”?

Unele femei, în fond, au fantezii cu relaţii sexuale brutale, inclusiv cu violuri. Se consideră că succesul internaţional al romanului „Fifty Shades of Grey”, de E.L. James, se datorează în mare măsură faptului că reuşeşte să exploreze fanteziile erotice ale femeilor dornice de relaţii sexuale neconvenţionale, cu elemente sadice.

Apropo, s-a constatat că numeroase cititoare tinere ale acestei cărţi rămân influenţate de mesajele transmise de roman; ele adoptă un stil de viaţă nesănătos, unele dintre ele sunt mai dispuse să consume alcool, manifestă un comportament promiscuu (se află în căutarea mai multor aventuri sexuale).

Studiile arată că unele categorii de femei manifestă într-adevăr o atracție sporită pentru sexul cu elemente de sadomasochism, care implică scene de dominanță și submisiune (BDSM), și această dorință nu reflectă vreo disfuncție biologică sau neurologică.

În concluzie, înţelegem aşadar că selecţia naturală a favorizat formarea unor trăsături masculine războinice care i-a avantajat în fiecare generaţie pe cei mai combativi, deoarece puteau dobândi mai multe femei, dar le-a avantajat şi pe femeile care îi preferau pe bărbaţii războinici, deoarece obţineau acces la mai multe resurse, îşi puteau creşte copiii. S-a produs o întărire reciprocă a respectivelor strategii, la nivel genetic, şi ele au devenit tipice pentru etologia umană.

Poate că anume această predilecţie instinctuală pentru bărbaţii duri şi combativi le face pe multe femei să nu plece de la soţii violenţi şi explică fanteziile cu sex forţat. Există mărturii ale victimelor violurilor, care susţineau că au avut orgasm în timpul actelor sexuale impuse (diferite surse indică o rată care variază de la 5 %-10 % la 50 % a femeilor care au mărturisit stări orgasmice).

Un studiu realizat în Toronto (Canada) pe 611 femei spitalizate, a arătat că aproape 43 % dintre acestea fuseseră abuzate fizic şi mai ales verbal la domiciliu în ultimul an, însă mai mult de jumătate dintre ele (54 %) au declarat că vor rămâne lângă soţii agresori. Motivul invocat este senzaţia de siguranţă pe care aceste femei o trăiesc alături de soţi.

De ce unele femei nu-și părăsesc soții bătăuși?

„De ce unele femei nu-și părăsesc soții bătăuși?”, se întreabă cercetătorul de psihologie evoluționistă, Satoshi Kanazawa, în unul dintre articolele sale, și declară că la mijloc este o „logică evoluționistă la care femeile nu au acces complet conștient” (ca și bărbații, de altfel). Pin prisma conceptului de „genă egoistă” (care susține că principalul element ale evoluției sunt genele), există un lucru mai important decât viața însăși și acesta este succesul reproductiv al individului.

Prin urmare, în ciuda unui trai teribil alături de un om bătăuș, alternativa femeii (să-l lase și să trăiască cu un alt bărbat, care nu este tatăl genetic al copiilor ei) ar putea fi în unele cazuri chiar mai rea pentru integritatea ei fizică și pentru copiii ei (respectiv, pentru genele ei). Adeseori, organismele își sacrifică bunăstarea și viața lor, în scopul de a-și spori succesul reproductiv, concluzionează Kanazawa. Este o opțiune mai curând inconștientă.

Aceasta e o concluzie obișnuită în biologia evoluționistă. Și, în ansamblul lor, toate aceste considerații ar trebui să ne facă să ne uităm dintr-un alt unghi de vedere la fenomenul violenței în general și la relațiile bărbat-femeie în special.

Fragment din cartea „Homo Aggressivus” de Dorian Furtună.