Ansamblul sculpturilor lui Constantin Brâncuși, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu reprezintă un tezaur al culturii românești, având și o semnificație profundă – omagiu adus eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial.
Ansamblul sculptural al lui Brâncuşi se află în Parcul Central din oraşul Târgu Jiu şi cuprinde mai multe componente care se întind pe o distanţă de aproape 1,5 kilometri. Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1.275 m.
Creaţia lui Brâncuşi a fost realizată între anii 1937 și 1938 şi s-a născut la solicitarea Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene (din județul Gorj), în 1935, care au gândit că trebuie adus un omagiu eroilor gorjeni care au căzut pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Constantin Brâncuşi a răspuns acestei solicitări şi nu a acceptat să fie plătit pentru munca sa.
Intrarea în Parcul Central se face pe sub Poarta Sărutului, ce pare a fi o trecere simbolică spre alt univers. Îndrăgostiții obișnuiesc să se sărute sub aceasta, pentru a pecetlui dragostea lor.
Drumul continuă cu Aleea Scaunelor, pe marginile căreia se găsesc câte 15 scaune care sugerează momentele de cugetare asupra etapelor vieţii. La sfârșitul aleii, după ce urci câteva trepte, se arată mândră Masa Tăcerii.
Coloana fără Sfârşit – opera centrală a geniului brâncuşian
Însuşi Brâncuşi spunea despre creaţia sa: „O alee plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 de metri, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră”.
Coloana fără sfârșit sau a „sacrificiului infinit”, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat „testament spiritual” al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 metri şi cu o greutate de 29,173 kg, este constituită din 16 module (potrivit specialiștilor, sunt 15 întregi și încă unul amplasat jumătate jos, respectiv jumătate sus) romboidale din fontă.
Coloana fără Sfârşit este, de fapt, opera centrală şi cea mai importantă a întregii creaţii a sculptorului Brâncuşi. Coloana Infinitului este despărţită de Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului de strada numită Calea Eroilor, cu o distanţă de 1,2 kilometri. În realizarea acestei coloane, Brâncuşi s-a inspirat din arta şi arhitectura populară de la 1800, astfel că la casele ţărăneşti construite în perioada lui 1800 existau stâlpi asemănători Coloanei.
Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după „legea armoniei plastice”, descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 – 2 – 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180 cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului.
Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată. Aceasta a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din România, mulţi dintre ei întrebându-se dacă Brâncuşi cunoştea la acea vreme (anii 1935/1936) efectul de piramidă.
Masa Tăcerii
Masa Tăcerii a fost lucrată în piatră, calcar de Bampotoc şi reprezintă simbolic masa de dinaintea bătăliei la care urmau să participe ostaşii români. Cele 12 caune din jurul mesei sunt în formă de clepsidră, care măsoară simbolic timpul, amintind de numărul apostolilor.
„Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”, spunea el. Semnificaţia creaţiei lui Brâncuşi a fost supusă şi altor interpretări. Una dintre ele este aceea că Masa Tăcerii ilustrează Cina cea de Taină, în care cei 12 Apostoli se află în jurul lui Iisus. Cele 12 scaune din jurul mesei sunt Apostolii, iar Masa îl reprezintă pe însuşi Iisus.
Poarta Sărutului
Poarta Sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viață. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior
Numită de sculptor uneori „Templul sărutului”, a fost realizată manual de Brâncuşi, ajutat de câţiva cioplitori. Este din piatră de Bampotoc (527x658x184cm). Se ştie din mărturii orale că amplasamentul ei a fost schimbat de două ori înainte de a se stabili locul pe care s-a ridicat.
Stâlpii „Coloanei sărutului” prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi, iar arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori „Sărutul din Montparnasse”, sugerând o horă.
Brâncuşi îi mărturisea sculptorului Malvina Hoffman: „La început am săpat în piatră grupul celor două făpturi înlănţuite [..] după lung timp m-a purtat gândul spre chipul unei porţi prin care să se poată trece dincolo. Acum am intenţia să dezvolt siluetele în motivul de deasupra porţii”.
Referindu-se la această sculptură, Mircea Eliade spunea: „Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viaţa omului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viaţă, în viaţa reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie şi pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai puţin, să vegheze alte naşteri, alte nunţi, alte morţi”.
Poarta Sărutului este, de fapt, Monumentul Întregirii Neamului, în care Sărutul reprezintă Unirea. Aleea Scaunelor reprezintă parcurgerea unei anumite etape a vieţii şi soarta fiecăruia. Coloana fără Sfârşit reprezintă urcuşul şi coborâşul vieţii, dar şi înălţarea la cer a sufletelor eroilor.
Ansamblul monumental de la Târgu Jiu a fost trecut pe Lista Monumentelor istorice 2004. Totodată, ansamblul oferă astăzi un cadru ideal pentru desfăşurarea manifestațiilor culturale. Ansamblul sculptural poate fi vizitat oricând.
Din Calea Eroilor, în afară de sculpturile lui Brâncuși, face parte și biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, inaugurată pe data de 7 noiembrie 1937, la aceeași dată cu Poarta Sărutului. Biserica se află pe axul Căii Eroilor, realizând o legătură între elementele ansamblului sculptural. A fost ridicată între 1927 și 1938 pe locul unei alte biserici ce data din anul 1777. Arhitecți au fost Ion Antonescu, Anghel Păunescu și Iulius Doppellreiter, iar pictura în stil neobizantin a fost executată în frescă de pictorul Iosif Keber. Este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Gorj.
În epoca zisă a realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții formalismului burghez cosmopolit. Abia în 1964 a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac.
