(foto) „Ciudățenii” europene la nordul Moldovei: Stână cu sistem fotovoltaic și turbină eoliană

Când mergi spre Chetrosu, la câteva sute de metri până a ajunge în sat vezi, în partea dreaptă a drumului, un deal abrupt. Drumul de țară ce şerpuieşte spre vârful dealului ne duce până la o stână. La intrare, ne întâmpină câțiva câini ciobăneşti care, la vederea necunoscuților, latră furios şi responsabil, atenționându-ne că aici ei sunt stăpânii. Pe vârful dealului se înalță o turbină eoliană, morişcă de care mai rar vezi în Moldova, iar pe încăperea unde oile se adăpostesc pe timp de iarnă sunt instalate panouri solare. Sunt „ciudățeniile” de la stâna lui Valeriu Bunescu din localitate – „tehnologii cumpărate din banii polonezilor”, potrivit antreprenorului.

Zece ani fără lumină şi fără apă

Valeriu Bunescu îşi aminteşte că timp de zece ani de la înființarea stânei nu a ştiut de curent electric şi nici de apă – şi aceşti ani au trecut foarte greu… „Am început afacerea cu 70 de oi. Lampa şi opaițul stăteau întotdeauna pe geamul stânei pentru ca, atunci când se întunecă, să poată fi aprinse, iar apa o aduceam de la depărtare. După un deceniu mă gândeam: ori pun punct, ori merg mai departe, dar nu se mai putea în aşa condiții. Vara pe aceste dealuri este foarte dificil, căci apa nu este bună nici pentru oameni, nici pentru animale. M-am gândit, totuşi, că suntem în veacul tehnologiei şi că nu trebuie să ne lăsăm păgubaşi. De aceea, am început să sap o fântână. Am săpat 14 metri în adâncime şi am dat de piatră. Apoi, timp de o săptămână am săpat în piatră, când, la 21 de metri adâncime, am dat de apă. Deja era mai vesel…”, povesteşte cu zâmbetul pe buze proprietarul stânei de la Chetrosu.

Cu apa s-a hotărât, mai rămânea lumina

Dacă problema apei se rezolvase, cea a luminii ne dădea în continuare bătăi de cap. „Nu se mai putea ca, în secolul 21, să stăm cu opaițul. Într-o seară, am auzit la radio că polonezii au adus în țara noastră câțiva zimbri. Apoi am văzut la televizor că Guvernul Poloniei acordă ajutoare producătorilor agricoli din Moldova. Şi i-am zis în glumă soției: oare nouă ne dă ceva acest Guvern?”, ne spune proprietarul stânei. După puțină documentare însă gluma lui Valeriu a început a prinde contur.

Proiectul acestuia, de a aduce civilizația la stână, a prins viață din clipa în care specialiştii de la Agenția Națională de Dezvoltare Rurală (ACSA) l-au informat că este posibil ca stâna să fie alimentată cu energie. „Dl Valeriu era foarte insistent, în ochi i se citea o dorință aprigă de a avea lumină. I-am propus două soluții: să fie instalat un sistem ce va produce energie electrică din energia vântului şi altul care să se „hrănească” de la soare”, povesteşte Victor Bârnaz, coordonator de proiect ACSA. „Ambele sisteme de producere a energiei electrice au fost procurate grație unui grant – adică, sprijin nerambursabil – în valoare de 15 mii de euro, oferit de către Fundația Est din Polonia (East Foundation), prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polone”, menționează specialistul de la ACSA.

Specialiştii poloni au venit la stână, au examinat locul unde urma să fie amplasate instalațiile, iar pentru ca întreaga afacere să corespundă standardelor europene, fermierul a trebuit să facă şi anumite schimbări. „Încăperea ce serveşte ca adăpost pentru oi în timpul iernii şi pe care au fost instalate panourile solare era acoperită cu foi de ardezie. În Europa însă ardezia nu este acceptată. De aceea, am schimbat acoperişul, după care au fost instalate panourile solare, iar ceva mai departe – turbina eoliană. Azi am energie de la vânt şi de la soare”, spune Valeriu Bunescu.

În componența sistemului fotovoltaic şi a celui eolian intră şi generatoarele, dar şi contoarele necesare pentru măsurarea energiei electrice produse, aparate păstrate într-o cameră separată. Pentru toată această instalație au fost cheltuiți cei 15 mii de euro oferiți de statul polon, plus 130 de mii de lei investiți de Valeriu Bunescu.

Tindem spre o afacere europeană

Sistemul fotovoltaic nu este însă, nici pe departe, un sfârşit de drum pentru Valeriu Bunescu. Acum, producătorul ar avea nevoie de un sistem automat de mulgere a celor 150 de oi pe care le deține, „Ştiu că este foarte scump, dar este mai eficient. Aşa este în Europa. Am fost în Slovenia şi în Germania şi am văzut personal cu câtă seriozitate şi responsabilitate se ocupă acolo oamenii de oierit. Dar au şi condiții…”, povesteşte bărbatul. Potrivit lui Valeriu Bunescu, astăzi, pentru un crescător de oi din Republica Moldova, cea mai mare problemă rămâne, totuşi, piața de desfacere, deoarece nu are unde vinde pieile de oi şi brânza. „Înainte vindeam pielicelele de cârlan cetățenilor din Ucraina, iar ei le duceau mai departe în Rusia. Acum, din cauza situației din țara vecină, nu avem unde să le dăm, dar nu trebuie să ne supărăm, acolo e război, mor oameni”, spune resemnat fermierul.

De aceea, deocamdată, singura salvare sunt piețele alimentar-agricole. „Brânza o vindem aici, în Moldova. Nu e uşor, căci toți doresc un produs ieftin şi bun, dar să o ducem în afara țării nu putem, căci nu e produsă după standarde moderne: de la mulgerea laptelui până la ambalarea brânzei. Este greu, dar cred că vom reuşi. Am vorbit cu producători din România şi mi-au spus că brânza lor abia acum e primită în alte țări din Europa, deşi România deja de câțiva ani e membră a UE. Cu dorință şi răbdare, va ajunge şi brânza noastră în Europa”, este convins crescătorul de oi.

Articol publicat în suplimentul Obiectiv European, editat de Asociaţia Presei Independente. Alte articole la tema integrării europene le puteţi citi AICI.

Această publicaţie este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aparţin Asociaţiei Presei Independente (API) şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau Guvernului SUA.