Andrei Curăraru face conspecte academice ale discursurilor de la TEDxChisinau: Crossroads. Echipa #diez vă prezintă ce au vorbit, pe scurt, cei 3 speakeri de la partea Reshape.
Daniel Morar
#1. Lupta împotriva corupției e o poveste despre curajul și orgoliul unor oameni care au vrut să schimbe ceva.
#2. Lupta împotriva corupției la nivel înalt nu mai e o dorință, ci o realitate.
#3. Mediatizarea este un element al politicii anticorupție din România.
#4. Există voci care spun că funcționarii se tem să ia decizii de frică DNA, fapt ce ar bloca activitatea organelor statului.
#5. Populația susține larg marșurile anticorupție, inclusiv reținerea învinuiților de rang înalt.
#6. Negocierile cu UE au deschis o fereastră de oportunitate pentru crearea unui sistem anticorupție eficient.
#7. A fost creată o instituție cu propria poliție judiciară și experți în varii domenii DNA.
#8. În perioada 2002 – 2005, eficiența DNA era redusă. Experții europeni vorbeau despre concentrarea asupra cazurilor minore de corupție și nu la corupția de nivel înalt.
#9. Șeful DNA era o persoană „from nowhere”.
#10. Ministrul Justiției, Monica Macovei, a cerut schimbarea conducerii DNA.
#11. Daniel Morar avea 15 ani de experiență în domeniu. A fost solicitată schimbarea compețentelor DNA în scopul concentrării asupra marii corupții, dar și actelor de corupție ale deputaților.
#12. Retorica trebuie schimbată în acțiune.
#13. Au fost analizate procesele frauduloase de la declararea independenței României, privatizare, dar și utilizarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu.
#14. Cca 2.000 de funcționari înalți au fost trimiși în judecată, dintre care un Prim-ministru și zece miniștri.
#15. Niciun cetățean nu e în siguranță, atâta timp cât parlamentul e în sesiune.
#16. Dosarele erau tergiversate la nesfârșit, datorită indeciziunii judecătorilor.
#17. În 2009 a avut loc o schimbare de mentalitate, au început să fie date sentințe de condamnare, inclusiv cu confiscarea averii.
#18. Au fost condamnați 20 de deputați, circa 50 de magistrați și alții.
#19. Mecanismele de control din partea UE au fost decisive pentru parcursul luptei anticorupție.
#20. Presiunea populară și cea media au fost la fel de importante.
#21. Fără poziția principială a procurorilor și judecătorilor nu era posibil.
#22. Judecătorii au atâta libertate, cât își asumă.
#23. Dacă în România s-a putut întâmpla, e posibil și în Republica Moldova.
#24. Războaiele pot fi câștigate cu condiția de a fi duse.
Smari McCarthy
#1. Iei aproximativ 14 decizii importante pentru țara ta în viață (prin vot).
#2. Democrația participativă presupune implicarea ta directă în 1.000.000:1 din cazuri.
#3. Ce opțiuni avem?
A) scăpăm de guvernare;
B) scăpăm de popor;
C) eliminăm distincția dintre ei.
#4. Criza bancară din Islanda a determinat un sentiment de a fi „trădați” de Guvern.
#5. Soluția a fost modificarea Constituției: 25 de persoane au devenit membri ai Consiliului Constituțional.
#6. A fost elaborată o Constituție open-source, cu participarea directă a populației. Ea a fost aprobată prin referendum, dar ignorată de politicieni.
#7. În urma acestui fapt, a fost inițiat Partidul Piraților, bazat pe participare și transparență.
#8. Partidul a luat 5% la alegeri și a ocupat 3 locuri în Parlament.
#9. Fiind un partid de protest, în acest moment ei au o popularitate de circa 30%, potrivit sondajelor.
#10. Obiective: Creșterea lichidității procesului decizional (mai multă democrație participativă).
#11. Delegarea votului ca alternativă a democrației reprezentative: general/ramural/pe subiect. Riscăm să avem un regim dictatorial.
#12. Sistemul democrației lichide permite evitarea riscurilor cu creșterea participării democratice.
#13. Volumul de muncă zilnică nu permite un model eficient de democrație participativă.
#14. Reevaluarea contractului social (reducerea factorului financiar în conducere).
#15. Transparentizarea datelor pentru eficientizarea guvernării.
#16. O presă puternică e necesară pentru democrație.
#17. Noile tehnologii pot stimula participarea democratică.
#18. Aplicarea metodelor menționate poate stimula participarea civică, dar procesul este un maraton, nu un sprint.
Ilya Klishin
#1. Kremleboții ca fenomen social. Like-urile false funcționează, fapt demonstrat de strategiile media ale showbiz-ului occidental.
#2. Organizarea mitingului din 24 decembrie 2011 în Moscova prin rețelele de socializare a atras atenția puterii ruse asupra lor. Veaceslav Volodin, responsabilul de politica internă din Kremlin reprezintă „politica de interdicție” în mass-media.
#3. V. Prokopenko este un tânăr angajat al Kremlinului, responsabil de „controlul internetului”, potrivit surselor informale.
#4. Politica „războiului informațional” inițial era de oglindă – mimarea opoziției, trolling la evenimentele opoziției. Mii de oameni reali participă în „războiul informațional” de la Kaliningrad până la Kamciatka.
#5. Aproximativ 10 companii de PR participă în această activitate (cea a Tinei Kandelaki, V. Pashmanov și altele).
#6. Mass-media de propagandă (gen Russia Today) colaborează cu bloggerii „out-sourced” plătiți, generând o pseudoopinie publică.
#7. Una dintre metodele utilizate este lansarea poluării informaționale, care distorsionează mesajul inițial, făcându-l inaccesibil sau prea complex pentru publicul larg.
#8. „Boții” guvernării sunt prezenți în forumuri de diferite nivele. Pe strada Savuskin 55, în Sankt Peterburg, există un oficiu gigantic al „trollilor” puterii.
#9. Acest fenomen există datorită slăbiciunii instituțiilor democratice în Federația Rusă (mass-media, societate civilă etc).
#10. În Ukraina exista deja „Киберсотня”, care imită metodele folosite în Federația Rusă. Există riscuri și pentru alte state cu astfel de riscuri, printre care și Republica Moldova.
#11. Singura soluție de apărare împotriva acestor fenomene, e gândirea critică și informarea din mai multe surse. Pe termen lung, e nevoie de întărirea instituțiilor democratice.
