Valeria Barbas este o tânără care se manifestă multilateral, atât în pictură, cât și în muzică și film. În această dimineața, la Secțiunea Producții Locale, publicul a putut urmări documentarul realizat de artistă, numit „Claxymphonie”. Valeria a relatat pentru #diez despre acesta și despre pasiunea sa pentru film.
În contextul (dez)integrării, globalizării și al tranziției în care Republica Moldova se pare că a încremenit, devine din ce în ce mai dificil de a străbate indiferența și zgomotul informativ, pentru a fi auzit. Care ar fi acel cuvânt? Unde și Cum ar trebui rostit astăzi ca să fie auzit? Această problemă își găsește interpretarea într-o perspectivă sonică modernă, un apel sau manifest, sau poate o simfonie a claxoanelor realizată de compozitoarea Valeria Barbas, pornind de la celula melodică și arhetipală de reprezentare a specificului spiritualității românești, care este privită și transformată în condițiile contemporane ale contextului autohton.
Valeria a afirmat: „Ideea creării acestui film este mai mult muzicală. Inițial, nu aveam scopul de a crea un film documentar, ci mai bine zis de a compune o piesă muzicală pentru 5 mașini, în vederea abordării artistice a unei problematici ce ține de spațiul public, performance-ul fiind realizat în cadrul proiectului Spaces: Centrul Civic al Chișinăului – dincolo de liniile roșii, Asociația Oberliht, parte din proiectul european Spaces. Am întocmit partitura după toate „legile” componistice și am alcătuit partidele interpreților, într-o variantă mai accesibilă, întrucât aceștia nu erau muzicieni, ci proprietarii mașinilor, voluntari”.
„Filmul se bazează pe acest performance, însă are o conotație conceptuală mai largă, este o tratare modernizată într-un limbaj care îmi este apropiat (prin sunet), a unui concept enunțat chiar la debutul filmului „dar noi oameni botezați, de cuvânt suntem lăsați…” – Mesajul din celebrul „blestem” al Mariei Tănase a servit drept axă ideatică în constituirea arhitectonică a Claxymphoniei și a filmului, mesaj ce a fost și este, cu regret, actual, în condițiile lezării libertăților, a drepturilor de exprimare și nu numai.
Este primul meu film, însă nu este primul meu produs video, întrucât, în calitate de artist vizual și compozitor am realizat mai multe proiecte multimedia, unele în formă de performance, altele în formă de instalație video-sound, cea mai recent expusă fiind „Drujba”, la Centrul Expozițional U.A.P. C. Brâncuși, în cadrul Salonului Profesorilor 2015, anterior fiind expusă și la Rennes, Franța”, relatat Valeria.
Cât despre participarea sa din acest an la CRONOGRAF, tânăra a spus: „Urmăresc cu interes edițiile Festivalului CRONOGRAF și consider că în fiece an sunt filme, istorii, povești, realități ce merită a fi văzute, care inspiră, motivează sau provoacă la o reflectare.
Este un eveniment de anvergură, care are o importanță și un impact esențial în viața cultural-artistică autohtonă, singurul în contextul local, de fapt, care sintetizează și prezintă ultimele realizări și tendințe din sfera documentarului din întreaga lume, pe de o parte, și care Include Republica Moldova în circuitul internațional al valorilor artistice, pe de alta.
Bineînțeles, mă bucur că în acest an am ocazia să particip la Festival, căci pentru orice artist participarea la festivaluri este și o oportunitate de a-și prezenta produsul, de a relata o istorie, dar și de a acumula o experiență. Mereu am fost o susținătoare și o practiciană a fuziunii diverselor arte și în sens, tentantă și sugestivă este arta complexă a filmului, întrunind un amalgam de componente aflate într-o strânsă interconexiune, precum imagine, muzică, pictură, grafică, dans, text etc..”
Descoperă sunetele „Claxymphoniei”:
