Și echipele care joacă la CUC au propria lor istorie de „Ce? Unde? Când?”. Continuăm să descoperim poveștile echipelor de succes din cadrul celei mai importante competiții a Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale, să aflăm ce înseamnă CUC din perspectiva lor și cum o competiție poate deveni, în timp, o a doua familie.
În urmă cu 10 ani, un „acord” spiritual, moral și intelectual se semna între câțiva tineri care urmau să fie cunoscuți prin rezultate remarcabile în cadrul Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale. Este vorba despre echipa ACORD, un colectiv de tineri ambițioși care lua cu asalt Brain Ring-ul pe atunci și demonstrau că astfel de jocuri sunt pentru ei „droguri de care nu te poți dezice așa ușor, întrucât ele reprezintă o sursă sigură de adrenalină și senzații tari”.
La scurt timp după formare, ACORD se alătura și CUC-ului, iar „Ce? Unde? Când?” a devenit și pentru ei o a doua familie, la fel cum a devenit și pentru Asachi, echipa despre care am scris săptămâna trecută.
Alexandru Fala, Eugen Zolotco, Iulia Sîrghi-Zolotco, Egor Boaghi, Tatiana Savva şi Veronica Vragaleva sunt membrii permanenți, la care se alătură, episodic, și cei de rezervă – Stas Madan, Tatiana Kuzminov, Grigori Alhazov, Ivan Boaghi, dar şi „membri onorifici în exil” care și-au adus și ei aportul la ceea ce a devenit astăzi echipa ACORD – Olga Roşca şi Olga Lopuşanschi.
În prezent, ACORD este, în mare parte, o echipă formată din economiști. Cu toate acestea, fiecare din ei se evidențiază în anumite domenii.
Veronica Vragaleva, căpitanul echipei:
„Cred că suntem destul de universali. Totuși, unii dintre noi sunt mai buni în anumite chestii. Spre exemplu, Eugen e mai bun în geografie, Alexandru – în istorie, Egor – în IT.
Alexandru Fala: În echipă de mult s-a trecut de faza jucătorului specializat. În perioadele anterioare, la noi în echipă jucătorii erau catalogați drept „experți” în anumite domenii. Însă cu timpul, odată cu creșterea echipei și a jucătorilor, șansele de „a lua” întrebările dintr-un domeniu se uniformizează. În prezent „experții” au, mai degrabă, rolul de evaluatori factologici și comentează dacă versiunea propusă corespunde cu „faptele”.
Cum vă „mențineți” inteligenți?
Alexandru: Pe lângă antrenamentele colective, care acum se realizează extrem de rar, cred că fiecare persoană se pregătește, în mod involuntar, permanent. Fiecare din noi citește cărți, articole, privește filme, or toate aceste activități permit acumularea de cunoștințe. Cel mai bun antrenament însă este practicarea jocurilor. Cu timpul, se creează un mod specific de gândire, care îți permite să înțelegi mai rapid întrebările. Cred că fiecare jucător are și o motivație intrinsecă de a juca mai bine. La fiecare joc, indiferent de componența echipei, fiecare încearcă să fie mai bun și să fie cât mai util echipei.
Veronica: Înainte, antrenamentele erau o chestie regulată, săptămânală. Acum, antrenamentele sunt un lux, dar un lux plăcut și așteptat cu drag. În rest, „menținerea” are loc involuntar. În ceea ce privește competiția internă, aceasta există mai ales când joacă Grigori – cel mai deștept jucător din Moldova. Natural, băieții încearcă să-i facă concurență.
Care sunt cei mai puternici rivali ai echipei?
Veronica: Greu de spus. Ne place jocul în sine. Normal că este pe atât mai încordat, pe cât avansăm spre categoria cea mai pregătită de echipe – Superliga. Sunt multe echipe valoroase. De multe ori însă suntem cei care lasă echipele tinere să nu-și piardă speranța și să joace înflăcărat, mai pierzând dueluri în favoarea acestora.
10 ani de jocuri continue sunt suficienți pentru a crea spiritul necesar oricărei echipe. La solidificarea echipei au contribuit și alte activități de grup, după cum ne-a spus căpitanul echipei: „Călătorii, odihnă în afara orașului, escapade cu corturile. Ne place să petrecem timpul împreună”.
„O chestie naturală ce ține de preferințe și compatibilități” este și riscul ca un jucător să fie „furat” de o altă echipă, ne-a spus Veronica, acest lucru fiind obișnuit la CUC.
Alexandru: Echipele sunt în continuă evoluție: cineva pleacă și cineva vine. De altfel, mulți dintre membrii ACORD-ului, anterior, au jucat cu alte echipe.
Despre ratări și reacții deplasate
Alexandru: Echipa avut mai multe rateuri, la diverse competiții. De multe ori, de unul din locurile de top ne despărțea o întrebare – două, iar și mai rău îți pare când echipa a avut răspunsuri corecte însă a optat pentru alte versiuni. Evident, în așa situații, unii chiar pot intra într-o o stare emoțională deprimantă.
Un „feng shui” al jocului
Veronica: Avem noi așa un concept, ca un „feng shui” al jocului. În cazul în care jocul nu merge bine, la următoarea rundă schimbăm jucătorii cu locul. În afară de asta, mai este o superstiție: dacă Alexandru și Eugen propun în primele 10 secunde aceeași versiune, cel mai probabil, ea este greșită.
Profilul unui jucător CUC
Veronica: Inteligent, proactiv, încrezător în forțele proprii.
Eugen Zolotco: Are viziune nestandardă asupra lucrurilor, este pregătit moral să facă activități de voluntariat, cel puțin în ceea ce privește compunerea întrebărilor și organizarea jocului, de dragul jocului și a sentimentului de solidaritate cu membrii echipei.
