Acorduri de liber schimb cu statele Uniunii Europene, zone economice libere și, mai nou, instituirea unui brand unic de țară pentru vinul moldovenesc – sunt acțiuni care ar trebui să ne asigure, în perspectivă, o balanță comercială pozitivă. Cu toate acestea, în prezent, importăm de aproximativ 3 ori mai mult decât exportăm și aceasta ne-ar clasa pe locul I în rândul țărilor cu balanțe comerciale negative, după cum a explicat, pentru #diez, expertul pe probleme economice, Veaceslav Ioniță.
Despre cauzele acestui fapt, dar și dacă Moldova ar putea cuceri piețele mari din afara Uniunii Europene, aflați din interviul ce urmează.
Statisticile ne arată că volumul exporturilor în 2014 a fost și mai mic decât în 2013, menținându-se o balanță comercială negativă. Care sunt cauzele?
Moldova face parte din categoria țărilor mici care au o caracteristică specifică, comerțul exterior raportat la produsul intern brut este enorm. Dacă în SUA, volumul comerțului exterior este de 20% din PIB, la noi reprezintă mai mult de 100% din PIB. Prin urmare, noi suntem o țară afectată de relațiile economice externe.
Noi ne specializăm pe un grup micuț de mărfuri, restul fiind importate, pentru că nu ne putem produce de sine stătător toată gama de produse. Balanța comercială negativă este stabilită deja de o perioadă îndelungată de timp și nu cunosc o altă țară care să aibă o balanță comercială negativă, unde volumul de importuri să fie de trei ori mai mare decât cel de exporturi.
„Moldova este dormitorul Europei. Oamenii lucrează în toată Europa, iar în Moldova ei doar se odihnesc și dorm”
Pe timpul URSS, se practica regionalizarea localităților și astfel, era partea industrială, bogată în fabrici, întreprinderi, unde oamenii lucrau și dormitorul – unde oamenii dormeau. Aceasta era zona magazinelor, distracțiilor. Eu zic că acum Moldova este dormitorul Europei. Oamenii lucrează în toată Europa, iar în Moldova ei doar se odihnesc și dorm.
„În prezent, cred că suntem singura țară unde numărul oamenilor angajați peste hotare este mai mare decât numărul oamenilor angajați în țară”
După destrămarea URSS, din cele 2 milioane de oameni apți de muncă, doar 600.000 erau angajați, restul neavând locuri de muncă. Astfel, oamenii au plecat să muncească peste hotare. Chiar și remitențele, ceea ce ei trimit de peste hotare acasă, însumează mai mult decât toate salariile plătite în Moldova, mai mult decât bugetul de stat și mai mult decât toate exporturile noastre. Și asta pentru că astăzi, cel mai important obiect de export al Republicii Moldova nu este vinul sau fructele, ci forța de muncă. Ea ne aduce cele mai mari venituri. În 2007, 2008, noi am fost prima țară din lume în care remitențele reprezentau 35% din produsul intern brut.
În ce măsură creșterea volumului comerțului extern în statele UE a fost influențată de descreșterea volumului comerțului în statele din Est?
E adevărat că volumul comerțului extern a crescut în statele UE, dar nu atât în baza produsului autohton, cât în baza re-exporturilor, a producției în lot și datorită Zonelor Economice Libere. Nu sunt suficient de optimist în legătură cu această creștere. Cât privește exportul către țările din est, cauzele descreșterii sunt factorii politici. Federația Rusă are o piață simplă, dar, în același timp, complicată. Consumatorul nu este foarte pretențios, însă organele de control au un tip de activitate specific. Dacă în UE există 10 parametri de verificare a vinului, care sunt verificați cu strictețe, în Federația Rusă sunt 170 de parametri, care sunt trecuți cu vederea prietenilor. În caz contrar, este deajuns o singură încălcare și ai interdicție de a vinde pe piața rusă.
După ce am pierdut piața rusă, au crescut exporturile în Belarus, însă Belarusul importă marfa noastră, ca mai apoi să o re-exporte în Rusia, ceea ce a supărat Federația Rusă, iar noi am pierdut și acest canal.
Cum este facilitat comerțul exterior prin semnarea diverselor acorduri? Spre exemplu, Acordul de comerț liber cu Turcia, deși semnat recent, pare să nu dea roade. De ce?
Acordurile sunt benefice pentru țările puternice, ele fiind asemănătoare cu un ring de box, unde are loc un meci. Unui jucător, care vine la meci adus din spital cu picioarele în ghips, îi este foarte greu să lupte. Lipsa acordurilor înseamnă că între țări există bariere și țările fixează aceste bariere pentru a proteja piața.
Acest acord este mai mult benefic pentru Turcia decât pentru noi. Eu știu ce putem aduce din Turcia, dar nu știu ce putem duce noi încolo. Pentru țara noastră, ca și pentru altele la fel de sărace, Uniunea Europeană are o abordare specială – practicarea comerțului asimetric. Asta înseamnă că noi putem exporta pe piața europeană fără limită, iar în ceea ce privește produsele importate, noi avem dreptul să ni le protejăm pe ale noastre pe o perioadă de 10 ani, impunând pentru cele europene taxe vamale. Cu toate acestea, n-am reușit să ne protejăm toate produsele. De exemplu, berea europeană va intra cu prețuri mici, fiind eliminate taxele vamale. Și pentru că berea locală nu poate concura la nivel de calitate cu cea străină, consumatorul va avea de câștigat, în pierdere fiind producătorul de bere.
Uniunea Europeană deschide piața pentru produsele moldovenești, cu condiția respectării anumitor standarde de calitate. Ce se va întâmpla în cazul în care vor exista producători care vor încerca să trișeze?
Nu e posibil. UE nu doar că are standarde proprii, dar mai și ajută Moldova să le implementeze și la nivel intern în țară. Și în URSS se elaborau certificate de calitate, doar că, între ce era scris pe certificat și calitatea reală a produsului, nu era nicio legătură. Uniunea Europeană ne oferă asistență pentru a ne reforma instituțiile de certificare conform standardelor europene. După 2 – 3 ani, UE s-ar putea să primească certitudinea că ceea ce prezintă certificatele, corespunde cu realitatea. Este o muncă enormă, dar nu suntem primii.
Majoritatea produselor exportate sunt în stare brută. Ar trebui să schimbăm strategia și să ne concentrăm pe exportul produselor finite?
Ar fi bine, doar că, să vinzi în stare brută este ușor, dar să vinzi produsul finit este mult mai greu. În urma unui calcul făcut de danezi, aceștia au constatat că prețul grâului în pâine este de 4%. Astfel, dacă vinzi doar grâu, câștigi doar 4% din prețul final al pâinii.
„Cineva spunea că a bea vin moldovenesc e ca și cum te-ai uita la Surprize-Surprize, niciodată nu știi ce gust va avea”
Să produci materie primă este un lucru, iar să vinzi este cu totul altă știință. Ai noștri încă nu au învățat-o. Noi tot timpul am fost specializați pe producerea și nu pe vinderea vinului. Avem vreo 20 de companii noi care pot produce și vinde și avem altele 150 care urmează tradiția sovietică. În ajutor a venit acest brand umbrelă pentru a promova brandul de vin ca unul unic de țară. Cineva spunea că a bea vin moldovenesc e ca și cum te-ai uita la Surprize-Surprize, niciodată nu știi ce gust va avea. Asta pentru că producătorul nostru nu tinde să facă un vin care să aibă un specific unic moldovenesc. Noi nu putem garanta aceiași parametri de calitate, iar pentru asta, vom pierde clienții care nu se întorc pentru un produs cu surprize.
În cât timp vom simți efectul instituirii brandului unic de țară?
În 5 – 10 ani.
Cele mai importante produse exportate sunt cele alimentare, la fel ca și cele mai importante produse importate. Există o cerere internă nesatisfăcută de producătorii autohtoni?
Nu văd o problemă în faptul că importăm produse alimentare, atâta timp cât ne specializăm pe câteva produse pe care să le producem și restul să le importăm. Producătorilor agricoli de la noi le lipsește acea legătură cu comercianții, iar aici e nevoie de firmele de procesare, care să preia produsele de la producători și să le livreze magazinelor, asta ar fi o întreprindere separată, care nu este nici producător și nici comerciant, dar este o ramură aparte, care în Republica Moldova lipsește. Noi trebuie să înțelegem că și comerțul este o industrie, nu doar o ramură intermediară, care necesită știință și abilități aparte.
Ar putea produsele autohtone să le substituie pe cele importate?
Nu și nici nu este necesar. Eu sunt pentru specializarea Republicii Moldova. Sunt produse care nu are rost să le importăm, dar totul e evolutiv. Era o perioadă când importam ciuperci. Acum producem atât, cât ne ajunge să consumăm doar din produsul local. Substituirea se poate face, dar doar pe unele nișe foarte mici.
În China exportăm în valoare de 8,2 milioane USD, dar importăm în valoare de 481 milioane USD. Cum atragem piețele mari ca China?
Foarte greu, doar prin marketing. Noi suntem atât de mărunți. Un prieten din China are acolo un magazin cu vinuri moldovenești și el procură din Moldova vinul de la 1,75 USD până la 4,50 USD și-l vinde de la 100 USD la 300 USD. Dar are nevoie de 20 milioane de dolari doar pentru publicitate. El își permite, dar nu vrea să o facă, pentru că nu este sigur că nu ar veni alți comercianți să vândă vin moldovenesc în baza publicității lui.
Noi nu avem capacitatea de promovare a producției. Este o ramură nouă care necesită investiții foarte mari. Cum să reușim? Trebuie să trecem prin toate etapele prin care au trecut și alte țăril: producție primitivă, materie primă, produse simple, iar apoi, produse mai complexe.
Cum ne situăm față de România?
Cu România trebuie să avem o abordare separată. Noi trebuie să vedem piața României ca piața Republicii Moldova. Trebuie să conștietizăm ca avem o piață de 27 milioane de consumatori și nu doar de 3 milioane. Este o filozofie nouă. Noi nu trebuie să intrăm în competiție cu România. Producătorii trebuie să fie în concurență, dar să știe că aceasta se desfășoară pe o piață unică.
