„Sunt omul care încearcă să vadă binele în orice… Dar asta e prea de tot”, scrie pe blogul său Lilia Ojovan, cunoscuta prezentatoare TV. Jurnalista a postat astăzi pe blogul său personal un text în care se arată dezamăgită și revoltată de situația economică și politică a Moldovei la ora actuală. Vedeți mai jos textul integral:
„De unde atâta neruşinare pe faţă, de unde atâta făţărnicie să pupi toate bătrânelele din sate şi apoi să îţi numeri miliardele, de unde atâta curvie să îmbrăţişezi pe cei în care aruncai cu pietre înainte de alegeri. Îi vezi şi ţi se face scârbă, ruşine… că ei sunt cei care „îţi apără interesele”.
Îi compătimesc pe ei, pentru că sunt atât de goi. Atât de murdară le e oglinda sufletului, încât uită cine sunt şi ce i-au învăţat părinţii. Încearcă să umple adâncimea asta neagră din interior cu bani şi faimă, dar toate sunt în zadar. Tot între patru scânduri vor ajunge, exact ca noi… fie ele şi din lemn nobil, oricum, tot reci vor fi.
Ce e de făcut atunci? E o întrebare de la care aştept răspuns de la oameni deştepţi, de la cei care înţeleg cu ce lingură zoioasă se mănâncă politica şi economia de la noi.
Să ne vărsăm ofurile pe Facebook şi pe bloguri toţi o putem face (inclusiv eu), dar realitatea e alta – miroase a bătaie de joc şi sărăcie. Să ieşim în Piaţă să îi hulim? Măcar să le arătăm că au întrecut orice măsură. E foarte posibil să ajungem prin închisori sau cu dosare penale, pentru că puterea e la EI.
La noi sunt doar datoriile adunate de ei şi regretele că nu ne-am născut în altă ţară. Eu ştiu că ne merităm soarta şi ţara, dar putem schimba lucrurile. De asta ne naştem ca să evoluăm personal şi ca naţiune. Poate ajunge să stăm cu capetele plecate şi să le lustruim boturile papucilor. Poate ar trebui să ne ridicăm deasupra lor prin demnitate şi prin respect să le dăm o lecţie. Teoritic o ştim, dar practic, cum? Eu chiar nu ştiu răspunsul. Una ştiu… Eu nu vreau să îmi strâng amintirile şi trăirile într-o valiză şi să plec unde mă duc ochii. Eu nu vreau să îmi las părinţii, lipiţi de casa şi gospodăria lor. Eu nu vreau să plec de aici. Să plece ei. S-au îmbogăţit destul încât să trăiască 10 vieţi pe insule private sau unde le pofteşte ego-ul. Să plece de bunăvoie, că şi aşa nu li se vede faţa de atâta gunoi adunat în aceşti ani.
Îmi e groază, pentru că asta a ales naţiunea. Şi eu fac parte din acest popor, dar sper că acest popor se poate trezi din starea lui de inconştienţă, din starea astea de nepuţinţă, din lenea morală. Propuneţi ceva legal şi haideţi să acţionăm.”
