Mișcări, grație și aplauze furtunoase. La 23 de ani, Carolina Șișcanu știe foarte bine ce-i place să facă – balet. Ca să se afirme în această meserie deloc ușoară, a parcurs un drum lung și anevoios, pavat cu ani de muncă epuizantă, cu multe sacrificii, cu eșecuri, dar și cu succese.
A dansat alături de mai marii din lumea baletului, precum Andrei Batalov sau Leonid Sarafanov. A mers în turnee în mai toată Europa, dar și în America de Nord și Asia. Acum îi inițiază în arta dansului clasic pe copiii americani, iar cea mai mare recompensă o simte când, pe final de ore, micuții o îmbrățișează rând pe rând. Vă invităm să descoperiți viața unei tinere balerine din Moldova, care a izbutit să iasă învingătoare.
Carolina a început să facă balet la vârsta de 14 ani, până atunci fiind pasionată de dansuri sportive. „Întro bună zi, în timp ce ne antrenam, în sală a venit una dintre prietenele profesoarei de dans, care fusese balerină profesionistă în trecut, iar pe atunci preda la Colegiul de Coregrafie din Chișinău. Ea s-a apropiat de mine și mi-a spus să fac niște mișcări anume, pentru a-mi testa elasticitatea. În scurt timp, m-am mutat la o altă școală. Începusem să fac balet…”, își amintește tânăra balerină.
„Nu oricine poate fi o balerină…”
Entuziasmul i-a dispărut însă după chiar câteva luni de muncă intensă în clasă. Simțea că este pe cale să abandoneze baletul, că nu-l înțelege și nici îndrăgește. „Primele lecții au fost oribile, nu-mi reușea nimic, profesoara era foarte severă și îi tot spuneam mamei că nu vreau să continui, că vreau să renunț. Ea mi-a spus atât: „Baletul este cel mai fin, cel mai plastic și cel mai frumos gen de dans, nu oricine poate fi o balerină”. Vorbele mamei m-au făcut să merg înainte”, spune Carolina.
Astăzi, dansatoarea Carolina Șișcanu este convinsă că baletul este o lume magică. Și asta pentru că programul foarte încărcat, orele lungi și epuizante de repetiții, perseverența, efortul și sacrificiul sunt răsplătite din plin cu bucuria pe care o simți atunci când ieși în scenă și, mai ales, cu ropotele de aplauze ale spectatorilor.
În cazul protagonistei noastre, acestea au venit atunci când, după absolvirea Colegiului de Coregrafie, a fost acceptată în trupa de balet a Teatrului de Operă și Balet, unde a început viața adevărată a unei balerine: „Ore întregi petrecute la teatru, repetiții, învățatul mișcărilor pentru anumite spectacole în timp record… Dar simplul fapt de a juca pe scena mare din Chișinău era deja un vis împlinit”.
Calea spre succes
A urmat o perioadă frumoasă pentru tânăra dansatoare care, la doar doi ani de practicare a baletului, deja lucra cu maeştri experimentaţi, foşti solişti principali. În curând a mers și în primul său turneu, în Marea Britanie. Atunci, timp de 90 de zile, a evoluat în 86 de spectacole și tot atunci a învățat cum este să dansezi în așa fel, încât să-ți economisești puterile – pentru a rezista. După acel turneu a început cariera sa adevărată de balerină. Apoi au fost scenele din Belgia, Italia, Suedia, Franța, Spania, Elveția, China, Cehia, Canada, Statele Unite ale Americii.
În șapte ani, peste 500 de spectacole
„În cei șapte ani, cât am lucrat la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău, am dansat în toate spectacolele din repertoriul acestei instituții, între care voi menționa câteva – „Frumoasa adormită”, „Don Quijote”, „Spărgătorul de nuci”, „Lacul Lebedelor”, „Giselle”, „Romeo și Julieta”, „Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici”!.. După Marea Britanie, am dansat în circa 30 de reprezentații în Franța. Apoi a fost Elveția, unde am avut marea șansă de a evolua alături de prim-solistul Operei de Stat din Berlin, moldoveanul Dinu Tamazlâcaru. Într-un turneu din Spania i-am cunoscut pe greii din lumea baletului de astăzi: Andrei Batalov sau Leonid Sarafanov. Să-i vezi cum dansează este ceva de nedescris”, povestește cu mândrie Carolina. Tânăra ne-a mai mărturisit că plecă fericită de la toate spectacolele, cu o încărcătură fantastică.
Vrea să cucerească scenele internaționale
Acum ea este în America, unde revine deja pentru al treilea an. Prima dată a mers într-un turneu de două luni. Ulterior, i s-a făcut propunerea de a-i învăța pe copiii americani coregrafia, lucru pe care îl face în prezent. „Copiii americani sunt foarte receptivi, zâmbitori, mereu atenți și tare curioși. Elevii mei au între șase și 14 ani, iar cei mai mici sunt și cei mai nostimi. Cea mai mare răsplată este momentul în care, atunci când se termină lecțiile, copiii vin și te îmbrățișează foarte strâns. Este lucrul care mă face să mă simt împlinită, căci înțeleg că le-au plăcut orele de dans”.
Cu toate acestea, Carolina nu are de gând să se oprească aici – visul ei este să cucerească tot mai multe scene internaționale și să-și îmbogățească palmaresul. Noi suntem convinși că va reuși. Pentru că – așa cum o demonstrează și povestea de viață a Carolinei Șișcanu – cu mult efort, orice vis devine realitate.
Materialul a fost preluat din cel de-al 11-lea număr al revistei Guvernului „Infogov”.
