Un dans ritual la tobe, practicat în Burundi, cântecul polifonic din Portugalia, pâinea tradiţională din Armenia, metoda de construire a iurtelor din Asia centrală se numără printre cele mai noi tradiţii înscrise pe lista patrimoniului umanităţii, pe care UNESCO încearcă să le conserve pentru viitor.
Potrivit mediafax.ro, în total, 34 de elemente – din 46 de candidaturi – provenind din tradiţii de pe toate continentele au fost aprobate de Comitetul Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, reunit săptămâna aceasta la Paris, la sediul organizaţiei, unde au defilat dansatori tradiţionali din Burundi şi formaţii de capoeira braziliană.
Printre candidaturile reţinute de UNESCO anul acesta se numără tradiţii dintre cele mai diverse, de la sărbătoarea Fecioarei din Candelaria din oraşul Puno din Peru, sauna cu fum din regiunea Võru din Estonia, „washi” – meşteşugul prin care se fabrică hârtia tradiţională japoneză, metoda de fabricare a pâinii tradiţionale din Armenia „lavash”, până la arta turcească de fabricare a hârtiei marmorate.
12 candidaturi au fost respinse, printre acestea numărându-se cultura cafelei din Buenos Aires, Argentina.
Tradiţiile înscrise pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO trebuie să joace un rol comunitar important şi să implice actorii din societatea civilă.
Din acest motiv, au fost incluse pe listă, anul acesta, capoeira din Brazilia, o practică culturală afro-braziliană, luptă şi dans în acelaşi timp, care „promovează respectul mutual şi coeziunea socială”, potrivit UNESCO. La fel, „bailes chinos” din Chile, confreriile de muzicieni care îşi exprimă credinţele prin intermediul muzicii, dansului şi cântecului, au fost incluse pe listă pentru că „se constituie un model de integrare socială şi coeziune”.
În acelaşi timp, tradiţia „gwoka” din Guadelupa – muzică, dans şi cântece reprezentative introduse în arhipelag de africanii deportaţi şi transformaţi în sclavi – a fost acceptată de UNESCO pe lista sa.
Unele ţări au prezentat candidaturi comune, acesta fiind cazul Kazahstanului şi Kârgâzstanului, care au propus arta tradiţională a construirii iurtelor, simbolul familiilor nomade şi al ospitalităţii tradiţionale.
Emiratele Arabe Unite au propus, alături de sultanatul Oman „Al Ayyala”, un dans simulând lupta, în timp ce Belgia a fost acceptată pentru că a conservat arta carilonului (instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri).
Trei tradiţii au fost înscrise anul acesta pe o listă specială, a elementelor ameninţate cu dispariţia, ce le permite să aibă acces la sprijinul comunităţii internaţionale: tradiţia orală a comunităţii Mapoyos din Venezuela, o ceremonie de purificare a băieţilor din Uganda şi dansuri tradiţionale din Kenya.
Pe lista patrimoniului imaterial UNESCO au mai fost incluse, anul acesta, tradiţii precum arta şi simbolismul „kelaghavi” (arta de a fabrica şaluri din mătase) din Azerbaidjan, broderia de Zmijanje (Bosnia-Herţegovina), covoarele din Tchiprovtsi (Bulgaria), meşteşugul fabricării masticului din insula Chios (Grecia), arta dombra kuï (muzică) din Kazahstan, Al-Zajal, meşteşugul fabricării produselor din argan (Maroc), jocul cu arşice din Mongolia.
Până în prezent, România apare în Lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţiii UNESCO cu ritualul Căluşului, inclus în noiembrie 2005, cu Doina, inclusă în octombrie 2009, cu ceramica de Horezu (decembrie 2012) şi cu obiceiul colindatului de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova (2013).
Iată un video al obiceiului colindatului de ceata bărbătească în R. Moldova și România:
Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitaţii UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, încheiată la Paris pe 17 octombrie 2003. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practicile sociale, ritualurile şi evenimentele festive, cunoştinţele şi practicile referitoare la natură şi la univers, tehnicile legate de meştesuguri tradiţionale.
