O nouă ediție a Arenei Tinerilor Jurnaliști i-a pus față în față pe aceștia cu actorul, scriitorul, dramaturgul și jurnalistul Constantin Cheianu, care le-a povestit despre cariera sa și despre cum e să lupți cu fricile în fiecare zi, pe un câmp minat.
Emisiunea „Ora de Ras”: „Noi descuiem mințile oamenilor și le spunem, prin emisiunile noastre: Fiți liberi!”
#1. Proiectul „Ora de Ras” trebuia să fie făcut inițial de Petru Hadârcă, directorul teatrului național. Hadârcă mi-a propus să-l facem împreună, dar fiindcă el era ocupat cu alte proiecte în România, am hotărât, împreună cu Val Butnaru, să mergem pe contrastul dintre staturi, dintre mine și Anatol Durbală. Emisiunea s-a născut greu, în jumătate de an. Primele emisiuni sunt foarte departe de ceea ce facem acum. Ideea am început să o dezvolt încă de când lucram la radio și aveam o rubrică în care făceam revista presei și îmi băteam joc de politicieni și de guvernanți.
#2. De multe ori ajungi să te simți singur. Marea noastră dezamăgire a fost să descoperim că politicienii noștri sunt mai liberi decât ceilalți oameni. De cinci ani de muncă la „Ora de Ras”, ne confruntăm cu aceeași atitudine din partea oamenilor noștri: „Voi nu vă temeți? Nu v-au amenințat?” Rudele mele, când mă întâlnesc, se bucură că sunt încă viu. Chiar și directorul televiziunii mi-a spus: „Zici bine, dar câteodată și pe mine mă trec fiorii”. Eu am primit SMS-uri de genul: „Oprește-te, căci altfel te oprim noi”.
#3. Eu știu că merg pe un câmp minat. De multe ori mi-e frică când formulez anumite fraze și rostesc numele unor personaje, pentru că îmi dau seama că ăștia sunt în stare de foarte multe. Eu lupt cu fricile mele. Știu că ăștia m-ar termina, dar continuu să fac ceea ce fac, cu toate că nu sunt protejat de nimeni. Cu toată aroganța și lipsa de modestie, pot spune că nu am nimic să-mi reproșez ca jurnalist. Noi descuiem mințile oamenilor și le spunem, prin emisiunile noastre: Fiți liberi!
Viitoarea guvernare: „Avem din ce alege”
Eu aș vrea foarte tare să vină la noua guvernare forțe pro-europene. Nu admit ideea de a vota cu cineva care ne cheamă spre Uniunea Vamală.
#1. În Partidul Democrat nu cred absolut deloc. Este un teatru de păpuși, manipulat de Vladimir Plahotniuc. Este un partid toxic și periculos. Ei se declară pro-europeni și fac integrare europeană ca să poată fura și sub lozinca UE.
#2. Partidul Liberal Reformator – cei 7 liberali, în frunte cu Ana Guțu și Ion Hadârcă, au salvat cursul european al Moldovei, votând un guvern pro-european. Încă nu au comis greșeli grave și au contestat niște lucruri importante, legate de Banca de Economii și privatizarea aeroportului.
#3. Partidul Liberal Democrat – este cineva care strică toată lista celor de la PLDM – ăsta e Filat însuși. Acolo sunt câteva persoane care s-au manifestat foarte bine. Poate fi votat, dar nu pentru Filat.
#4. Partidul Antimafie – sunt pro-europeni și strict orientați împotriva corupției.
#5. Oleg Brega – îl susțin întru totul. Atunci când nu ai pe cine vota, o nimerești dacă îl alegi pe Oleg Brega.
#6. Partidul Liberal – al lui Dorin Chirtoacă, nu al lui Mihai Ghimpu, fiindcă Mihai Ghimpu e o catastrofă în acest partid.
Avem din ce alege.
Despre jurnalismul de la noi: „Ei au venin când scriu, venin pe care-l confundă cu talent”
#1. După „perestroikă” mi s-au deschis atâtea adevăruri, încât am zis că nu mai merită să mă supun nimănui decât mie și adevărului meu. De-a lungul anilor am ales să lucrez în redacții, unde am putut să spun tot ce gândesc. Ceea ce se întâmplă la Jurnal este ideal pentru mine – o libertate uluitoare, în care plutesc.
#2. De ce trebuie Plahotniuc să dirijeze activitatea unor instituții media? De ce să nu-i lase să fie liberi și le plătește salarii ca să scrie ceea ce îi convine lui? Jurnaliștii de acolo nu vor mai rezista mult, în curând vor vrea să fugă.
#3. Exemple de curaj: Oleg Brega, Anatol Mătăsaru – nu este jurnalist, dar este un om curajos. Până nu demult erau ziarele Adevărul și Timpul, dar și pe acestea a pus mâna Plahotniuc. Avem un singur post de radio cu adevărat liber: Europa Liberă – profesionist, competent, serios, echidistant.
#4. Nu există o rețetă pentru toți, dar totuși trebuie să ai ceva în ea. Există o catastrofă de actori și jurnaliști, cărora li se pare că au ceva, dar nu au nimic. Din ăștia se recrutează slugile. Ei au venin când scriu, venin pe care-l confundă cu talent.
„Costaki Ceian” – un adept al muzicii rapp
# În unul din spectacolele noastre, ale „Orei de Ras”, organizate în fiecare an – am prezentat melodia lui Kapushon – Zemlianka. Piesa mi-a plăcut, nu doar din motivul că m-a amintit și pe mine, dar are ceva sensibil. Este emoție, nu este politică. Sunt un adept al rappului, pentru că are un mesaj social. Ascult Eminem și alți câțiva rapperi foarte buni.
Inspirația de la 4 dimineața
#1. Mă trezesc între 4 și 5 dimineața. Este cea mai bună perioadă pentru inspirație și nu vreau să ratez momentul ăsta. Au fost și dimineți când nu se întâmpla nimic. Trebuie să acumulezi foarte mult din scris, experiență și lecturi. Acum, când n-am inspirație, nu e nici o problemă, am deja un mecanism creat de-a lungul timpului – se numește profesionalism.
#2. Avem zile când nu ne lucrează capul, alte zile când ne simțim fizic sleiți, și alte zile când suntem doborâți moral. Sunt însă și zile când se întâmplă toate la un loc. Am scris chiar și în zile din astea, și în trei ani de emisiune (Mai pe scurt), nu am spus niciodată că eu azi nu pot.
#3. Nu pierdeți timpul, acumulați. Eu am scris munți de maculatură.
#4. Trebuie să găsești un om în a cărui opinie crezi foarte tare și care este chiar bun, ca să-i dai să-ți citească scrierile. Eu am avut un astfel de om, căruia îi dădeam, citea și-mi zicea: „Nu ți-i rușine cu așa ceva?”, asta după ce eu luni de zile asudasem. Trebuia să renunț? Nu, eu insistam și o luam de la capăt. Dacă crezi în tine, poți să-ți cultivi talentul.
„Mă iubește femeile” sau… nu prea?”
# Din cauza faptului că nu am avut succes cu femeile, în viață s-a întâmplat nu atât să le accept eu pe cele care îmi plac, cât să mă las acceptat de cele cărora eu le plăceam. M-am convins că bărbații mai urâței, mai parșivi, dar mai curajoși, mai îndrăzneți și mai duri, au mai mult câștig de cauză, decât delicații, cei care nu vor să greșească. În școală, dacă poza mea era atârnată pe tabla de onoare, credeam că fetele vor leșina după mine, și când colo, când încercam să abordez vreo fată care mi-era dragă, ea nu leșina, ci dimpotrivă era rece.
