Atunci când mergem într-o călătorie ne ținem morțiș de ghidurile turistice, vizitând locurile cele mai populare. Europa, însă, are comori pe care adesea le trecem cu privirea, lucruri aparent banale, dar care merită explorate.
# Bruxelles: Ciocolata
O vizită la Bruxelles poate deveni imperativă, cel puțin din perspectiva unui iubitor de ciocolată, deoarece capitala Belgiei deține un patrimoniu bogat al făbricilor de ciocolată artizanală. De asemenea, în oraș puteți vizita Muzeul de Cacao și Ciocolată – o destinație delicioasă, amăruie sau dulce. Acest deliciu belgian este atât de popular, încât nimeni nu poate să-i judece pe belgieni pentru că mănâncă în jur de 7 kg de ciocolată anual.
# Budapesta: Paprika
În trecut, procesul de obținere a acestui condiment era considerat o muncă periculoasă. Ardeii din care era extrasă paprika erau atât de iuți, încât părinții care își atingeau copii după ce se întorceau de la plantații riscau să le provoace arsuri pe piele. Astfel, această muncă era lăsată în grija celor vârstnici sau necăsătoriți. La începutul secolului XX, progresul tehnic și apariția unor specii mai variate de ardei au transformat paprika într-un element specific bucătăriei ungare. Acest condiment a devenit atât de omniprezent, încât îl poți găsi în orice supermarket, însă comercianții nu oferă garanții asupra originii sau calității acestuia. Totuși, în weekend fermierii scot la vânzare paprika preparată în condiții casnice. Aceasta are o aromă dulcie, un pic înțepătoare. Prețul pentru 100 de grame de paprika de cea mai înaltă calitate costă în jur de 30 de lei.
# Florența: Mătasea
Pe o mică stradelă din cartierul San Frediano al Florenței se găsește fabrica de mătase Fiorentino. Atelierul este unicul din oraș și activează neîntrerupt încă din 1786, în pofida războaielor și calamităților naturale care au avut loc. Arta producerii mătăsii a început să prospere în perioada Renașterii, atunci când nobilimea își acumula averea din producerea textilelor scumpe. Acest meșteșug se păstrează la fabrica Fiorentino, unde mătasea încă mai parcurge calea îndelungată a războiului de țesut, conform modelelor renascentiste.
# Istanbul: Aromele
O vizită la Istanbul ar putea fi o adevărată sărbătoare pentru papilele Dumneavoastră olfactive și gustative. Rahat-lokum este un desert bine cunoscut în vest sub denumirea de „deliciu turcesc”. Acesta are o masă gelatinoasă și este făcut din sirop de zahăr amestecat cu cele mai diverse fructe, petale de flori sau nuci.
# Lisabona: Gresia
Există oare o țară mai „albastră” decât Portugalia? Adâncurile Oceanului Atlantic, ritmurile muzicii Fado și design-ul tipic albăstrui al „azulejos” – plăcilor de gresie ce înfrumusețează castelele, bisericile, holurile universităților, fațadele clădirilor și stațiile de transport public – iată ce conferă Portugaliei o alură bleu. Plăcile și panourile din gresie au o istorie care începe undeva departe, prin secolul XVI. Acestea întruchipează elemente ale Barocului, Renașterii, Neoclasicismului, stilului Art Nouveau și Art Deco.
# Londra: Pălăriile
„Americanii nu sunt prea siguri cum să poarte o pălărie”, a spus Rachael Trevor-Morgan. Acest lucru nu este valabil și pentru englezi. Fiind una dintre cele mai renumite creatoare de pălării din Anglia, Rachael Trevor-Morgan a creat circa 65 de modele de pălării pentru Regina Elisabeta a II-a. Chiar lângă atelierul său se află Lock & Company, care pretinde a fi cel mai vechi magazin de pălării din lume.
# Madrid: Chitarele
A crea o chitară este o adevărată știință estetică. Fiecare element al acesteia are anumite cerințe acustice și tehnice. Lutierul (în spaniolă „guitarreros”) știe ce tip de lemn și ce acustică creează. Se întâmplă că lemnul pentru instrumente să fie cumpărat chiar și cu 30 – 40 de ani înainte, pentru a se usca, iar chitara să fie executată de fiul sau nepotul artizanului care a ales materialul. Un lutier execută în mediu două chitare pe lună.
# Paris: Umbrelele
La Paris există un paradis al iubitorilor de umbrele. Acestea sunt confecționate manual, din materiale de cea mai înaltă calitate, de către meșteșugarul Michel Heurtault. Axa umbrelelor este confecționată din cele mai alese specii de lemn, iar mânerele variază în dependență de gustul clientului: cu gravuri de argint și pietre prețioase, din piele sau din lemn sculptat. Pânza din care se confecționează umbrelele este prelucrată pentru a deveni impermeabilă și rezistentă la razele ultraviolete. Magazinul are în vânzare până și umbrele Rolls-Royce. La cerința companiei producătoare de mașini, Michel Heurtault a creat o umbrelă specială, inspirată din design-ul automobilului, totul pentru 8.000 de euro.
# Praga: Jucăriile
Muzeul de Jucării din Praga este considerat a fi al doilea de acest fel ca mărime din lume. În cele șapte camere de expoziție, care ocupă două etaje, sunt adunate jucării tradiționale cehe, cât și jucării din întreaga lume. Colecția începe cu exponate din perioada antică și sfârșește cu exemplare moderne ale păpușii Barbie. Veți avea posibilitatea sa vedeți colecția unică a lui Ivan Steiger, producătorul de film și benzi desenate, colecție compusă în mare parte din jucării din lemn și tablă. De asemenea, în muzeu se mai păstrează cel mai vechi motor Marklin și componentele acestuia.
# Sarajevo: Cafeaua
Bosnia și Herțegovina este unul dintre puținele locuri în care cafeaua nu este doar un punct de mândrie națională, ci și o chestiune de distincție. În ciuda dominației turcești de aproape patru secole în Bosnia și Herțegovina, „cafeaua bosniacă nu este cafea turceasca”, spun locuitorii cu îndârjire, susținând că diferența constă în procesul de preparare. Dacă ajungi în Bosnia și Herțegovina, savurează o cafea bună la Rahatlook, unul dintre localurile din Baščaršija, în care ai parte și de o lecție rapidă, oarecum superficială, a procesului de preparare. Acolo vei învăța că însuși băutul cafelei este un ritual. Nu te grăbi să o sorbi. Pentru început, ia o gură de apă. Apoi, ia o lingură de spumă de deasupra cafelei, toarnă cafeaua în ceașcă, apoi pune spuma deasupra. Vorba aceea: „O cafea bosniacă fără spumă, nu este cafea bosniacă!” Dacă vrei zahăr, nu iți pune cubul în ceașcă. Mușcă din el și pune-l sub limbă, pentru a se dizolva în timp ce sorbi cafeaua.
Marta Odainic
