Nicoleta Esinencu, fondatoarea Teatrului Spălătorie, susține anul acesta Civic Fest 2014 și ne explică cum creațiile artistice din Moldova pot fi instrumente de conștientizare asupra problemelor sociale din țara noastră.
Nicoleta Esinencu este autoarea a mai multor drame, care au devenit populare atât la noi cât și peste hotare, unele din acestea fiind traduse și în limba germană. Pe lângă acestea, Nicoleta este și fondatoare a Teatrului Spălătorie, în cadrul căruia a realizat proiecte importante.
Proiecte interesante la Teatrul Spălătorie
Nicoleta susține că toate proiectele sunt importante, pentru că dacă nu ar fi așa, nu le-ar mai face. „Am avut două producții noi: „Moldova independentă. Erată.” de David Schwartz (România). Un spectacol care completează și corectează istoria oficială a Republicii Moldova. Este istoria nescrisă și nespusă la școală, despre perspectivele oamenilor obișnuiți asupra schimbărilor economico-politice.
O altă producție recentă este „American Dream”. Piesa are ca punct de pornire istoria personală a unuia dintre actorii implicați în proiect, care, fiind student, a plecat prin programul „Summer Work & Travel” în America. Pornind de la această istorie, „American Dream” propune și o incursiune în interiorul unei societăți care se vrea percepută și chiar e percepută de multe ori ca o societate model. Acum lucrăm la un nou spectacol despre sistemul educațional din Moldova. O temă la fel de importantă pentru noi ca și celelalte teme abordate în spectacolele de la spălătorie.
Ce este comun pentru ONG-urile de la noi?
Sună foarte trist, dar eu cred că acest numitor comun ar fi banii. Cred că mai avem foarte mult de lucru până când acest numitor ar fi comunitatea.
Sunt susținute acțiunile sociale de către agenții economici?
Nu cunosc foarte bine situația, poate din motivul că teatru-spălătorie nici nu-și dorește susținere de la agenții economici. Sau mai bine zis am fi foarte selectivi în acest gen de colaborări. Nu-mi pot imagina un spectacol despre consumerism, de exemplu, finanțat de o companie fast-food sau de un supermarket. Cred că acest spectacol ar pierde din start foarte mult din credibilitate. Artiștii trebuie să fie liberi să vorbească despre orice subiect, indiferent de cine-i finanțatorul sau cine e la guvernare. Dar asta de obicei nu convine nici finanțatorilor și cu atât mai mult guvernărilor.
Este mass-media destul de deschisă pentru a susține proiectele de responsabilitate socială?
Nu putem considera. Din păcate, marea majoritate a mass-mediei din Moldova dă dovadă de atitudine neprofesionistă în tot ce face. Relatează evenimente doar în scopuri politice sau sunt superficiali și foarte prost informați. Dacă e să vorbim despre evenimentele culturale, mass-media noastră nici nu se obosește să vină la acest gen de evenimente. Mai există situații când solicită interviuri și nu sunt deloc informați. Nu mi s-a întâmplat niciodată să vorbesc cu un jurnalist din Germania, care nu a citit textele mele înainte de a solicita interviul. În Moldova jurnaliștii câteodată n-au idee cine ești și cum te cheamă, dar cu toate acestea îți solicită interviuri gen “care sunt planurile de viitor?”.
Nicoleta ne-a mai spus că spectatorii noștri au demonstrat că sunt receptivi la spectacolele sociale și chiar politice: „Asta înseamnă conștientizare. Guvernele încă n-au demonstrat niciun fel de interes și conștientizare în această privință”.
