Scoarţa, războiul, cerga, lăicerul, şatranca şi mițele – toate aceste cuvinte, multe dintre care mai că nu le cunoaștem, se referă la covorul tradițional moldovenesc. Printre variațiunile acestuia se numără şi covorul în bumbi – mai neobișnuit, cu efect curativ şi cu o tehnică de țesut foarte complicată.
Apărut în secolele 18 – 19, a dispărut din uz în scurt timp, dar a reînviat în mâinile dibace ale meșteriței populare Tatiana Popa. Tot cu ajutorul ei, cucereşte acum inimile admiratorilor de manufactură din toate colțurile lumii. Astfel de covoare sunt confecționate şi expuse astăzi la Muzeul „Casa părintească” din satul Palanca, raionul Călăraşi.
Muzeul din Palanca, o „casă părintească” pentru toţi
Părinţii meşteriţei populare Tatiana Popa erau gospodari în adevăratul sens al cuvântului. În casa lor nu exista mobilă cumpărată – toată era cioplită de mâinile tatălui său, iar covoarele, prosoapele, hainele erau făcute de mama, modista şi croitoreasa satului. Dar așa cum s-a întâmplat cu mii de gospodari, părinţii i-au fost ridicaţi în Siberia. A redobândit casa construită de ei abia prin în anii ’90.
A adunat de prin sat mobila şi alte lucruri ale casei muncite cu multă dăruire de ei şi a întors „Casa Părintească” – doar că, de această dată, lumii întregi, în calitate de muzeu. Tot aici, Tatiana Popa a reînviat tehnica ţesutului covorului în bumbi, despre originile căruia nu se ştie prea multe. Cercetătorii de peste Prut nu au găsit asemenea covoare în România. La Muzeul de Etnografie şi Istorie al Moldovei sunt expuse două covoare în bumbi, găsite la Făleşti, care datează cu secolul 19. Din aceste considerente, cercetătorii sunt tentaţi să declare: „Covorul în bumbi a fost inventat în Moldova!”.
„Tehnica e asemănătoare unui element tradițional vechi de broderie, care se mai face și azi la ii. Mai greu a fost să înţeleg cum era făcută urzeala, dar mi-a reușit. Am mai perfecționat tehnica de urzeală și cea de lucru, am introdus în uz boldișorul, pentru a ușura munca femeilor care-și răneau până la sânge degetele cu firele de urzeală…”, povesteşte meşteriţa.
Covorul în bumbi, între valori tradiţionale şi sursă bună de venit
Graţie meșteriței de la Palanca, faima covorului în bumbi a ajuns departe de hotarele ţării. Covoare ţesute de Tatiana Popa sau de către femeile pe care le-a instruit se găsesc în casele din Canada, Israel, Franţa sau Italia…
Meşteriţa e convinsă că ţesutul unui covor în bumbi poate fi o sursă bună de venit. De aceea, a instruit femei din diferite zone, de la Ceadâr-Lunga, până la Telenești. Cursurile au fost organizate în cadrul unor școli de vară pentru inițierea femeilor în afaceri. Multe dintre ele au devenit meşteriţe în toată legea şi acum câştigă bani din asta. „Suntem deschiși pentru toți cei care vor să învețe. Cu cât mai multă lume va lucra și cu cât mai multe ateliere se vor deschide, cu atât mai rapid va fi rezolvată problema locurilor de muncă. Această îndeletnicire poate aduce venituri, respectiv poate ajuta femeile neîncadrate în câmpul muncii”, spune meșterița.
Vin şi străinii să înveţe secretele acestei tehnici. Designerul german Isabelle de Hillerin a venit în repetate rânduri la Palanca, pentru a învăţa de la Tatiana Popa cum se lucrează un covor în bumbi. După care a introdus tehnica acestuia în colecţia sa de primăvară-vară a anului 2013, prezentată pe podiumul de la Berlin…
Un covor cu dimensiunile de 50×50 de centimetri se face în trei-patru zile. „Se pare că e simplu, dar, de fapt, este un lucru extrem de migălos”, spune meşteriţa. La un covor mare, cu dimensiunile de doi metri pe unul şi jumătate, patru femei lucrează timp de patru luni. Un covoraș de 50×50 de centimetri costă în jur de 200 de lei, cel mare ajunge până la 11.000 de lei, însă munca femeilor merită cu mult mai mult, ne asigură Tatiana Popa.
Covorul în bumbi, sănătatea la picioarele fiecăruia
Denumirea de „covor în bumbi” se trage de la tehnica ţesutului. Nodulul său are forma unui nasture sau bumb, cum i se mai spune în popor. Având centrul fiecărei împletituri puţin bombat, covorul în bumbi are un efect terapeutic unic, motiv din care este indicat să mergi pe el cu picioarele goale ori să stai culcat…
Nu are, însă, bogăţia de culori atât de apreciate la covoarele scoarţă, pe care sunt ţesute flori mari, în culori aprinse. Tocmai din acest considerent covorul în bumbi nu s-a bucurat de popularitate şi a fost dat uitării de către gospodinele din Moldova.
„Misiunea primară a covorului în bumbi este cea curativă. Nu este un element de decor, asemenea celorlalte covoare moldovenești, precum scoarța sau păretarul. Se pune pe podea, pentru talpo-terapie, iar un covor în bumbi, aşternut pe pat, în loc de cuvertură, este o adevărată zestre. De aceea, oricare ar fi tendințele de decor, acest covor va arăta bine în casă”, ne asigură meşteriţa populară din satul Palanca.
Tatiana Popa şi-ar dori foarte mult ca lumea să se întoarcă la adevăratele valori, să prețuiască obiectele care sunt făcute cu mâna , pentru că acestea rezistă în timp și pot fi transmise din generație în generație. „Lumea a uitat de ce moldovenii fac daruri la sărbători, care este menirea tradiţiei de a dărui prosoape, covoare şi alte obiecte confecţionate cu mâna. Rostul lor era nu numai de întrebuinţare prin ale casei, ci şi de aducere aminte. Astfel, un obiect unicat, lucrat cu mâna, transmite peste secole memoria despre cel care l-a lucrat sau l-a dăruit. Acum, însă, se dăruiesc, pentru bifă, obiecte care au preţ, dar nu şi valoare. Chinezării care nici măcar în treburile casnice nu-ţi prind de folos. Şi e păcat… Lumea ar trebui să înţeleagă diferenţa şi să aprecieze obiectele de valoare”, mai spune meşteriţa.
La Muzeul „Casa părintească” din satul Palanca, raionul Călăraşi, sunt expuse covoare vechi de peste o sută de ani, confecţionate de mama meşteriţei Tatiana Popa, şi mobilă cioplită de tatăl său. Este casa părintească a tuturor, pentru că toţi care i-au păşit pragul au avut impresia că s-au întors acasă, la părinţi sau la bunici.
Materialul a fost preluat din cel de-al noulea număr al revistei Guvernului „Infogov”.
