Folclorul neamului nostru întrunește o vastă colecție de atribute, ce conțin obiecte ale strămoșilor de o vechime și însemnătate deosebită. Am ales să vă prezentăm o crâmpeie din cultura națională, exprimată prin prisma covoarelor, pe care le deține Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.
În patrimoniul muzeului se pot găsi covoare din diverse secole și regiuni ale patriei noastre. În prezent, pe teritoriul acestuia se efectuează lucrări de adaptare a spațiilor pentru a fi utilizate drept depozite clasificate pe o latură aparte. Am ajuns la locul faptei când lucrările erau în toi, iar covoarele treceau prin curățare, periere și prelucrare.
Doamna Varvara Buzilă, secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, ghidul în această excursie către originile poporului nostru, ne-a relatat despre obiceiurile străvechi și semnificația covoarelor.
Pe vremuri, covoarele erau țesute manual, din lâna care era vopsită de coloranți naturali, pe care gospodinele le pregăteau din plante, urmând rețetele transmise din generație în generație.
Covoarele erau adunate pentru a fi transmise fetei drept zestre la nuntă, care urma să încălzească noua casă. Din această cauză, pe ele erau reprezentate motive benefice, ce vor aduce belșug în adăpostul familiei.
Potrivit spuselor doamnei Varvara Buzilă: „O mare greșeală pe care o fac contemporanii din neștire este faptul că amplasează covoarele pe podea, pentru a călca pe ele. Covoarele au fost însă gândite pentru a fi puse pe perete și citite ca o carte.”
Într-o gospodărie se găseau covoare ce îndeplineau diverse funcții, spre exemplu: covoare pentru încălzit, ungherare, căldărare, lădare, păretare, a căror denumire divulgă direcția în care erau utilizate. De asemenea, sunt covoare ce se numesc rumba, din cauza romburilor reprezentate pe ele și scoarța.
Toate aceste tipuri de covoare îndeplineau zi de zi funcția lor, iar de câteva ori timp de o viață, când într-o familie aveau loc ceremonii, acestea mergeau drept daruri sau pomene, în dependență de caracterul ceremoniei, fie era o nuntă, fie o înmormântare.
Iată și câteva dintre exemplarele pe care muzeul le depozitează, despre care ne-a relatat doamna Varvara Buzilă:
„Acest exemplar este originar de la Akerman și a intrat în patrimoniul muzeului la începutul secolului al XX-lea. În acea perioadă muzeografii doreau să aducă în incinta muzeului obiecte rare din diferite părți ale Basarabiei. Acesta este unul dintre puținele covoare care reprezintă acea zonă, care în prezent se află la sudul Ucrainei. Pentru noi este foarte reprezentativ, deoarece poate să demonstreze tradiția acelor locuri. A fost colorat cu plante, lucrul fiind realizat foarte bine, deoarece o dată cu trecerea anilor el nu-și va pierde din culoare. Pe el este reprezentat trandafirul stilizat.”
„Acest covor provine din Călărași, Sadova, de la începutul secolului al XX-lea, iar Brânză Vasile este cel care l-a moștenit. Liniile reprezentate pe dânsul simbolizează apa, este un covor de codru.”
„Covorul este de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ca și precedentul, este de la răzeși, dar suntem interesați să vedem cum au evoluat lucrurile într-o vatră. Lâna acestuia este vopsită cu coloranți naturali, are un fundal albastru, iar în celelalte motive predomină nuanțele cafeniului, ceea ce pe vremuri simboliza un statut al nobleții, deoarece erau răzeși și mazili. Aceștia formau oastea Domnitorului Moldovei. Liniile în zig-zag simbolizează unda apei, ceea ce era specific localității. A fost adus în muzeu în anul 1978.”
„Acest covor se află în patrimoniul muzeului de curând, este adus din satul Mingir, Hîncești. Este un covor de o mare frumusețe. Avem mai puține covoare din regiunea Prutului, iar acesta este unul dintre ele, pe lângă cele câteva din Lăpușna și Bujor. Motivul pe care îl vedem aici este rombul cu coarne, un vechi motiv agrar care reprezintă pământul însămânțat, gata de rod, unde pătratul înseamnă pământul. Este unul cunoscut și are mai mult de nouă mii de ani. Acesta poate fi găsit de asemenea pe vasele de ceramică.”
Recent, patrimoniul muzeului a fost suplinit cu un covor adus de către colecționarul belgian, Marc Van Wesemael, care l-a donat în cadrul expoziției „Arta africană”, ce a avut loc recent la muzeu, în care domnul și-a expus frumoasa sa colecție de obiecte ritualice unice în lume.
Covorul acesta are o istorie foarte bogată, trecută prin câteva generații și purtat în timpul deportării în Siberia, în perioada 1949-1958, timp în care a servit drept unica șansa de a se salva de la frig pentru Maria Ionașcu (născută în 1946) și mama sa, Profira Harghel.
Domnul Marc a povestit despre cum a achiziționat acest covor: „Covorul pe care l-am cumpărat a fost confecționat manual și datează din anul 1880. A trecut prin brațele a patru generații. A mers în Siberia în 1949 și s-a reîntors în Moldova după 1958. Doamna Varvara mi-a spus ca acest covor este foarte special, cât este de frumos și câtă istorie a Moldovei povestește acesta și stiu că s-a gândit cât de minunat ar fi ca să ajungă în colecția muzeului. Deci, eu am cumpărat acest covor și este o onoare pentru mine și pentru soția mea să îl donăm acestui minunat muzeu.”
Exponatele pe care vi le-am prezentat anterior sunt păstrate în depozitul muzeului, unde vizitatorii nu au acces. Sala muzeului totuși dispune de câteva exemplare care sunt expuse în permanență, printre care:
Piesele pe care le dețin muzeografii, sunt obiecte găsite prin diverse regiuni ale Moldovei, căutate de sine stătător, de la o casă la alta. Cei interesați de covoare, care doresc să-și decoreze locuința cu unul tradițional moldovenesc, au ocazia să meargă la expozițiile ce au loc periodic la noi în țară. În această vară a avut loc prima ediția a expoziției de covoare la Ignățeni și s-a desfășurat expoziția “Frumos Covor Basarabean” din satul Clișova Nouă, Orhei.
