Nicolae Latunov este un artist multilateral, căruia i-a reușit să își cultive un renume și în Moldova, unde la capitolul artă încă șchiopătăm. Nicolae a cules învățăminte din diverse țări, aplicându-le iscusit în frumoasele sale lucrări, ce includ pictură, sculptură și măști nemaipomenite, despre care veți afla în acest interviu, pentru a vă molipsi de dragostea pentru artă și frumos.
Când ați descoperit că aveți talent în artă?
Talentul l-am descoperit în copilărie, la 12 ani și iată că am deja 24 de ani de când mă ocup cu aceasta. A început totul pe ascuns, părinții neștiind despre noua mea pasiune, iar mai apoi am absolvit colegiul, Academia de Arte de la noi și am făcut masteratul peste hotarele țării.
Cum v-a reușit să plecați la studii peste hotare?
După ce am absolvit academia, am făcut o expoziție la Alianța Franceză pentru a câștiga o bursă, pe atunci fiind vorba de studii la New York, Florența și Paris. Într-un final, am câștigat bursa UNESCO. În anul 2004, 15 mii de dolari erau bani buni pentru a pleca la studii și eu am ales Academia de Arte din Florența, una dintre cele mai scumpe și prestigioase instituții, unde am studiat cultura generală în artă.
Ce v-a motivat să alegeți arta drept profesie?
Inițial arta era doar un hobby, deoarece părinții doreau să devin avocat sau fotbalist. Să fii om al artei e foarte bine, însă trebuie să te poți descurca în asta, iar mie îmi place să aleg calea cea grea. Am lucrat foarte mult în animație 3D, începând cu Păcală și Tândală, căci cândva visul meu era sa fac desene animate. Masca de asemenea a fost inițial doar un hobby și iată că s-a transformat în ceea ce fac constant și îmi place foarte mult.
Cum e să fii artist în Moldova?
Dădusem un interviu anterior unde m-au prins la cuvânt și au pus titlu: „Trebuie să fii masochist ca să faci artă în Republica Moldova”. Pentru a face artă la noi totuși e nevoie de a cunoaște ce dorește publicul și de a avea tărie de caracter. Oamenii nu doar că nu apreciază arta, ci ei mai vor totul gratis.
Se preferă în marea majoritate kitsch, artă de prost gust și de proastă calitate. Gustul estetic trebuie de dezvoltat mult. Totuși, de vreo 10 ani, de când oamenii au început să dea jos covoarele de pe perete, au început să dorească să aibă tablouri în casă.
Sunt oameni de artă închiși, însă aceasta e problema statului, deoarece la noi nu se permite să faci artă, pe prim plan fiind construcția localurilor de distracție. Noi nu avem galerii unde să ne expunem.
Moldova are nevoie de vreo 50 de ani pentru a promova arta în masă. Nu depinde doar de mine educația culturală a populației, depinde mult de Ministrul Culturii, de directorul Galeriei Brâncuși. E nevoie de foarte mult timp pentru a molipsi societatea cu artă. Nu pot să mă lupt cu morile de vânt.
Sunt mulți artiști care încearcă să schimbe ceva, însă din cauza că nu le oferă statul ajutor, ei se dezamăgesc și pleacă. În prezent ducem lipsă enormă de galerii de artă, de săli de teatru și tineretul actual preferă cluburile în detrimentul unui eveniment cultural.
Oricum, nu poate fi dată toată vina doar pe stat, deoarece cine vrea muncește pentru a fi observat. Totul ce am, am obținut singur, statul nu mi-a oferit nimic.
După părerea Dvs., viitorii studenți ar fi mai bine să facă studiile universitare de artă aici sau peste hotare?
Eu am făcut studii bune aici, la academie, am avut profesori competenți. Acum este mai bine de plecat la studii în străinătate. Făceam lecții cu tineri pe care îi pregăteam pentru școli de artă și îi sfătuiam pe toți să plece să studieze peste hotare, deoarece cheltuielile sunt aproximativ aceleași, dar se deschid mult mai multe oportunități.
Peste hotare ai un viitor. Acolo înveți artă cultă, înveți o limbă și diploma pe care o obții, dacă ești capabil și reziști, te poate ajuta să găsești un lucru bun. În general, diploma nu are nicio valoare dacă nu prezinți profesionalismul prin lucrările tale. Cel mai bine îți demonstrezi cunoștințele prin tablourile pe care le faci. De asemenea, faci și un schimb de experiență cu oameni din diverse țări ale lumii, fapt ce te maturizează și îți dezvoltă intelectul.
De ce ați ales să vă întoarceți acasă, dar nu să vă stabiliți peste hotare?
Mereu te trage să vii unde te-ai născut. Eu am călătorit mult, am trăit în diferite țări. Inițial am venit în Veneția pentru câteva zile, care au devenit câțiva ani. Chiar dacă Veneția este orașul meu iubit, un oraș romantic și cult, mă tot întorc acasă.
De unde vă inspirați?
Inspirația vine din informație. Eu citesc, privesc filme. Acum toată informația poate fi găsită pe internet, unde tinerii petrec foarte mult timp și deja ei aleg fie distracție, fie site-uri culturale. Mă inspiră mult și călătoriile, muzeele și galeriile de peste hotare, unde observ lucrare autentică și am ocazia să discut cu oameni culți.
De ce nu v-ați axat doar pe o latură a artei, dar ați ales să faceți și pictură, și sculptură și mască?
Când cunoști multe, e mai ușor de supraviețuit. Eu iubesc să fac ceea cu ce mă ocup și nu o fac una mai rău ca alta, deoarece îmi reușește să le combin. Pictez într-o mulțime de stiluri, începând cu realism, abstracționism, manelism și îmi place să pictez peisajele rustice moldovenești vechi în impresionism.
Care este tehnica de realizare a unei măști?
Sunt mai multe tehnici de a face o mască. Fiecare țară cultă o are pe a sa. Masca se efectuează pentru a ascunde identitatea. Există cultura măștilor africane, japoneze, chineze, indiene. Una dintre cele mai recunoscute măști italiene este cea a lui Casanova, tânărul care fura inimile fetelor. Mai târziu, când au fost deschise casinourile, oamenii începeau să vină mascați, pentru a nu fi recunoscuți și a ține în secret dacă e sărac sau bogat.
Majoritatea măștilor le fac dintr-o hârtie specială germană, făcută din fibre naturale, celuloză (din același material se face dolarul), care este sugativă, în mai multe straturi, într-un mulaj pregătit ca să ia forma dorită. Eu mai am măști din ceramică, plastic, sticlă, silicon și aluminiu.
Maștile pe care le fac merg la carnavalul Venețian și chiar recent una a plecat la festivalul Venețian din Berlin. Am făcut măști și pentru teatru, în București, și pentru prezentări de modă.
Ce planuri aveți pentru viitorul apropiat?
Eu planific în scurt timp să deschid o școală mică de artă pentru copii. Este bine de lucrat cu copiii, aici merge colaborare în grup, diverse activități care să le capteze atenția și să-i intereseze.
Transmiteți, vă rog, un mesaj pentru tineri.
Arta va salva lumea și Moldova. Arta e o chestie periculoasă, iar un pictor este sau sărac, sau bogat, pentru că dacă pictezi bine – faci bani, dacă nu – lumea nu te apreciază. În artă trebuie de muncit mult pentru a obține un rezultat.