Mă numesc Doina Lisnic. Numele meu în traducere semnifică „pădurar”, dar cum e să să porți un nume precum: Ghimp, Purice, Bețivu sau Doarme?
Să-i cunoaștem pe 4 tineri de la noi, frumoși, inteligenți, carismatici, dar cel mai important e că au nume mai puțin obișnuite.
Ion Purice își face studiile la USMF și este în același timp și medic rezident. Este implicat în numeroase activități de voluntariat și este un adept al unui partid politic de la noi. Numele de familie Purice i se trage încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare și anume de la Aprodul Purice.
Purice se întâlnește în 67 localități din Republica Moldova în care există 176 de familii cu acest nume. Ion deseori s-a întâlnit cu situații amuzante legate de numele ce-l poartă, iată una din ele: Eram cu un prieten la stație și m-a luat la mișto: -Ce mă frate, luăm un câine sau mergem cu troleibuzul? Deseori sunt dezmierdat: puricel-bombonel.
Dintre personalitățile marcante ce poartă numele Purice sunt: Florin Purice și Dan Puric.
Acesta este Cristian Bețivu. Nu, nu este bețiv, ba din contra, nu consumă deloc băuturi alcoolice și plus la asta este vegetarian. Face yoga și arte marțiale. Își face studiile în Iași și este operator Privesc.Eu.
Inițial numele de familie Bețivu a fost o poreclă, care mai apoi a fost formalizată o dată ce statul a început să creeze un registru al populației. În spațiul românesc există multe persoane cu acest nume, mai exact în Republica Moldova sunt 177 de familii cu acest nume, iar în România 342.
Cristian Bețivu: Evident că numele de familie îmi dă mari bătăi de cap, mai ales când am venit la studii în România, fiindcă aici majoritatea numelor sunt de genul: Ion Alexandru, Andrei Constantin sau Tudor Gheorghe, deci al meu provoacă zâmbet, iar în unele situații hohote. Spre exemplu, fiind în presa ieșeană, m-am împrietenit cu un coleg, care vreo 2 luni a crezut că Bețivu e nume pus în glumă pe Facebook, a aflat abia când trebuia să prezint actele la un ghișeu, iar el a văzut că numele de familie e Bețivu, desigur că a râs în hohote, nu doar în acea zi. Asemenea situații aveam aproape în fiecare săptămână, acum însă mai rar că s-au obișnuit. Un avantaj e că e ușor de ținut minte.
Ruxandra Ghimp: Sunt un om pe alocuri frumușel și drăguț. Numele meu cred că se trage de la geto-egipteano-daci. Ei se rugau la un zeu pe nume Ghimpus sau Ghimpuleț (câteodată omiteau intenționat sufixul).
În versiunea numărul doi numele de familie se formează de la prescurtarea frazei GHIne tot tiMPul – omitem câteva litere și obținem Ghimp.
Și ultimul meu izvor de inspirație a fost renumitul scriitor Omar Khayos care spunea: Viața-i bună-atâta timp, cât nu-ți stă în fund un ghimp.
Cazuri haioase nu am avut, chiar deloc dacă stau să îmi aduc aminte, însă de fiecare dată când cineva auzea numele meu de familie mă întreba dacă nu sunt rudă cu Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal.
Nu, nu suntem rude, dar cred că avem ambii un simț al umorului bine dezvoltat.
Ion Doarme este cireașa de pe tort în acest articol. Pentru prima dată când am auzit acest nume la un training mă gândeam cât tupeu trebuie să ai ca să adormi și ardeam de nerăbdare să-l cunosc pe Ion. Demonstrativ băiatul s-a ridicat în picioare, ca să-l vadă toți cei prezenți că el nu doarme, ci se numește Ion Doarme.
Ion este student la UTM, specialitatea Tehnologii Informaționale, în timpul liber repară calculatoarele vecinilor, privește tone de filme și evident îi place să doarmă. În ceea ce privește proveniența numelui său de familie Ion îl pomenește pe străbunicul său Efim, care la rândul lui a venit primul în localitatea de baștină de unde se trag cei cu numele Doarme.
Când l-am întrebat pe Ion despre oamenii de vază ce poartă acest nume mi-a răspuns că nu a auzit niciodată și unicii pe care îi cunoaște este familia lui. A avut parte de multe cazuri haioase legate de numele lui, dar toate se conduc după unul și același scenariu: Dacă nu eram atent la ore sau greșeam urma fraza „mai ai să dormi” sau „încă nu te-ai trezit”. Profesorii noi când îmi citeau numele în registru îmi sugerau să nu dorm și la ore.
