Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, România, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn.
Cimitirul din Săpânța a început în anul 1935 cu o cruce sculptată și pictată cu un epitaf vesel, făcută la moartea unui tânăr localnic ce s-a înecat în râul Tisa. Tradiția începută de meșteșugar a fost continuată până în prezent. Pentru că meșterul nu a avut băieți care să-i continue munca, a transmis tradiția pictării ucenicilor săi. „Am fost mai mulți, dar numai eu am rămas”, spune astăzi Tincu Pop.
Din anul 1935, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Totodată, Cimitirul Vesel a devenit monument cultural protejat de către UNESCO.
Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe celălalt epigrafele cuprind, în câteva versuri, numele şi ceea ce a fost esențial în viața celui de sub cruce, meserii, pasiuni sau vicii. Caracterul aparte al acestui cimitir a fost pus în legătură cu cultura dacilor, care considerau că moartea e un motiv de bucurie, pentru că cel plecat ajunge într-o altă viață, mai bună.
Cimitirul Vesel din Săpânța are chiar și pagină pe Facebook, aceasta acumulând peste o mie de aprecieri de la internauți. Iată un exemplu de poezie scrisă pe crucile din Cimitirul Vesel:
„Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și citea ea
Voi care treceți pe-aici
Încercați sa n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pa mine
Dar așa eu m-oi purta
Ca-napoi a înturna
Cei care citiți aici
Ca mine să nu pățiți
Soacra bună vă găsiți
Cu ea bine să trăiți”
