Alex Bumbu a pornit într-o călătorie prin Asia de Sud Est la începutul lunii octombrie 2013, să descopere frumusețea meleagurilor și a culturii localnicilor asiatici.
Cu un rucsac în spate, în care și-a îndesat cele mai prețioase și utile lucruri, a pornit într-o lume complet diferită: Malaezia, Indonezia și Thailanda. Alex este un exemplu potrivit al unui om care îşi urmează visul și nu e nevoie să fii milionar ca să ai un astfel de stil de viață, al unuia care călătorește și experimentează.
Când te-ai decis că vrei să călătorești și cum ți-ai ales destinația?
Am decis și am plecat într-o perioadă foarte scurtă, dar totul mergea spre asta. Încă din vară am început să scap de toate chestiile de care nu aveam nevoie, într-un final rămânând cu o avere ce mi-a încăput într-un ghiozdan. Prin august am găzduit 2 prieteni din Cluj care deja aveau bilete de zbor în Thailanda pentru noiembrie. Așa cum deja aveau experiență de călătorie în această țară mi-au povestit cele mai frumoase momente. Atunci am și luat decizia, am spus mai mult în glumă că voi merge și eu.
În săptămânile ce au urmat am făcut câteva acțiuni importante: Am căutat informație și prieteni care ar vrea să călătorim împreună, am aplicat la un eveniment în Malaezia ce urma să fie în octombrie, m-am decis cu tema tezei de master și mi-am găsit conducător. Într-un final s-a dovedit că a pleca în Thailanda e destul de complicat din cauza vizei și nici persoane care să mă însoțească în călătorie nu am găsit.
Partea interesantă era că am fost selectat la evenimentul din Malaezia. Aceasta mi-a dat câteva avantaje: Asigurarea biletului de avion; Perioadă de 5 zile de aclimatizare (durata evenimentului); Una din puținele țări unde moldovenii nu au nevoie de viză. În 18 ore de zbor eram deja în Malaezia. Prima zi mi-a rămas în memorie prin palmierii care i-am văzut pentru prima dată și prin aerul umed care transformă temperatura de 28 grade Celsius într-o senzație de înnădușeală permanentă.
Evenimentul a trecut destul de repede și într-o clipită am rămas singur într-o țară străină. În acel moment ai doar o alegere: să te acomodezi. Asta am și făcut. Timpul s-a accelerat și 3 luni au trecut într-o clipită.
Ce traseu ai parcurs?
Am trăit în 9 orașe diferite: câte 3 orașe din 3 țări diferite. Aceste țări au fost Malaezia, Indonezia și Thailanda. Presupun că am acoperit toate tipurile de medii de trai: megapolis, insulă în ocean, malul oceanului, poalele unui vulcan, păduri tropice, sate. În dependență de regiune am trăit în: hotele, cămine, homestay și acasă la persoane (couchsurfing).
Știu că ai avut cu tine doar un rucsac. Ce aveai în el?
Îmi place conceptul de “backpacker” – totul ce ai cu tine ar trebui să încapă în ghiozdanul din spate. Doar că mulți își iau ghiozdane gigantice complicându-și viața. Eu aveam un ghiozdan clasic care era pe jumate gol. Dacă de rezumat toată averea mea ar fi: un laptop cu încărcător, cablu USB, o tabletă și o agendă, pix și creion, 4 tricouri, 3 perechi de ciorapi, o pereche de lengerie și un hanorac. Mai aveam un săpun, perie și pastă de dinți și niște medicamente. Din când în când aveam cu mine o sticlă cu apă, dar niciodată nu era problemă de cumpărat apă îmbuteliată.
Celelalte haine și unica pereche de încălțăminte erau permanent pe mine (dar le spălam, probabil mai des ca acasă). În buzunare permanent aveam telefonul, portmoneul și pașaportul.
Dacă aș repeta călătoria, aș scăpa de laptop, tabletă și medicamente. Chiar și așa a fost destul de confortabil. Spre exemplu în aeroport niciodată nu am avut probleme, nu trebuia să-mi aștept bagajul și puteam călători distanțe mari practic fără disconfort. Ar fi interesant de încercat o călătorie de câteva săptămâni fără nici un bagaj – ar ieși o experiență interesantă.
Tu lucrezi în domeniul IT, un domeniu în care nu ai nevoie de o prezență obligatorie la locul de muncă, pentru că poți lucra la proiecte și de la distanță. Cum ți-ai câștigat existența și cum te-ai descurci cu partea financiară în acest interval de timp?
Per general lucrul în IT nu presupune lucru la distanță, dar în cazul meu aceasta într-adevăr era posibil. Dacă sincer am lucrat relativ puțin. O mare parte a timpului am lucrat asupra tezei de master. De altfel m-aș fi plictisit enorm.
E interesant să auzi de la diferiți oameni că același oraș poate fi excesiv de scump sau contrar foarte ieftin. Dacă să te iscusești destul de mult în majoritatea orașelor se poate de trăit la același preț ca și în Chișinău. Doar că adesea turiștii nu au timp pentru a explora, iar prețurile dublate sau triplate sunt oricum cu mult mai ieftine ca în țările dezvoltate. Astfel piața e virtual divizată pentru turiști și pentru localnici. Unica problemă ar fi cu cazarea, dacă nu ești pretențios ar ieși la același preț ca și un apartament în Chișinău. Dar totul depinde de loc și timp.
Cum ți-ai ales destinațiile de călătorie și cum te-ai deplasat?
Malaezia a fost punctul de start. Acolo mi-am făcut prieteni care mi-au recomandat ce aș putea vizita. Aveam 2 criterii: disponibilitatea de zboruri ieftine și posibilitatea de a obține viză în cel mai simplu mod. În Malaezia a fost foarte simplu să obțin vize pentru Thailanda și Indonezia. Unica ce îmi rămânea e să ajung în acele țări și să călătoresc în interiorul lor atât cât îmi permitea viza. Din fericire zborurile sunt ieftine și foarte ieftine. 11 zboruri în Asia m-au costat un pic mai puțin de cât cursa Chișinău-Frankfurt-Chișinău.
Ai vreo mâncare preferată? Ce ți-ai dori să gătești odată revenit în Moldova?
Ar fi greu să aleg ceva anume dar una din cele mai iubite chestii despre Malaezia ar fi varietatea mâncării, iar în Thailanda accesibilitatea mâncării.
Malaezia e o intersecție de 3 culturi: malaeziană, chineză și indiană. Astfel poți găsi mâncare clasică acestor 3 culturi sau combinări. Cel mai mult mi-a plăcut „Roti canai” care este o turtă ce se servește cu câteva garnituri.
În Thailanda poți găsi mâncare practic oriunde. Pe stradă sunt o mulțime de mese cu fructe curățate și tăiate, suc stors chiar în prezența ta, mezeluri, carne și calmari pe bețe de lemn care sunt copți ca frigăruii la cerere. Sunt multe mese de tip “fourchette” unde poți alege din mai multe mâncăruri de bază și garnituri. Nu lipsește nici mâncarea la comandă. Mulți preferă Phad Thai (tăieței de orez prăjiți și amestecați cu ou), dar eu eram îndrăgostit în sucul de portocale locale.
Cum decurgea o zi din viața ta acolo?
Nu pot spune că sunt 2 zile asemenea. Fiecare zi poate să înceapă într-un timp și loc diferit. Unica ce ar fi asemenea e dușul și dejunul. Apoi în dependență de dispoziție, făceam una din următoarele activități: sport, citesc o carte, lucrez, scriu teza, explorez zona, comunic cu oamenii din jur, privesc un film, înot sau parcurg un traseu înspre un obiect de interes turistic. În timp ce explorez zona încerc să găsesc localuri sau locuri cu mâncare locală și cel puțin un magazin. Fiecare zi e construită din activitățile descrise doar că în mod aleator și în dependență de dispoziție. Serile cel mai des se termină cu un ceai/bere/joc/discuții împreună cu alți turiști din preajmă sau alături de persoanele care mă cazează.
Asia de sud-est poate fi caracterizată printr-un mod de viață mai lent. Cel puțin asta e prima impresie. Apoi te acomodezi și acest mod de viață pare a fi cu mult mai relaxant. Acum fiind în Moldova de câteva zile am impresia că totul s-a accelerat: încerc să merg mai repede și să reușesc mai multe.
Ce stereotipuri ai avut de înfruntat?
Într-o astfel de călătorie, sfatul meu, niciodată să nu iai în serios descrierile turiștilor. A asculta o istorie de la un turist e ceva interesant și distractiv dar a miza pe o astfel de istorie e cel puțin stupid. Fiecare persoană își are percepția sa, iar percepția unui turist aș compara-o cu percepția unui copil naiv. Oricare informație trebuie verificată și sprijinită de un plan B. Câteva stereotipuri în care am crezut (și toate s-au adeverit a fi false):
În Thailanda toți sunt foarte prietenoși și văd oamenii albi ca zeități. Primele 3 persoane cu care am vorbit pur și simplu mi-au răspuns apatic. A treia chiar la un moment dat m-a ignorat și s-a întors cu spatele. Pe parcurs am văzut oameni zâmbitori, dar ei zâmbesc la fel ca și noi – când totul este bine. De statut special “al albilor” nici nu mai vorbesc. Turiștii sunt prețuiți doar pentru bani. Nu am fost în zone rurale unde venirea turiștii este calificat drept un eveniment, dar din câteva istorii (sigur neverificate) în astfel de regiuni turiștii sunt bineveniți și apreciați din acest motiv ei adesea sau fac voluntariat și ajută oamenii din sate sau sunt o sursă de distracție în satele în care nimic nu se întâmplă cu lunile.
În Thailanda toți își picură picături în ochi pentru ca ochii să pară mai mari. Iar aparate care vând astfel de soluții se găsesc oriunde pe stradă. Sincer niciodată nu am văzut așa ceva timp de o lună și jumate în Thailanda.
Sucul din cocos este dulce. De câteva ori m-am întors la această idee dar oriunde nu am încercat acest suc tot timpul era mai mult sărat de cât dulce.
Toată mâncarea în Asia de sud-est este foarte pipărată. În special în Thailanda. De fapt în Thailanda mâncam cea mai puțin pipărată mâncare. E drept că în marea parte localnicii mănâncă foarte pipărat pentru noi, dar nu e nici o problemă să te alimentezi după deprindere.
În Thailanda se consumă insecte. Cu greu am găsit 2 mese cu insecte și broaște și alea erau în zonele cu mulți turiști și aveau prețuri excesive.
Dacă ar fi să ne faci o selecție celor mai faine locuri care te-au surprins în călătoria ta, care ar fi acestea ?
Puține locuri mi-au lăsat o amprentă în memorie dar acestea ar fi locurile:
– Royal Garden, Bangkok. Este un parc foarte frumos, bine amenajat cu o zonă foarte liniștită și romantică și o altă zonă de ciclism.
– Tiger Cave Temple, Krabi. E un templu pe un munte unde trebuie să urci 1237 scări. De sus se vede tot orașul. Dar la poalele acestui munte se construiește un alt templu care ar fi de înălțimea unei case de 10 etaje. Iată această construcție m-a impresionat mult.
– Vulcanul Batur. Nu aș spune că e un vulcan deosebit sau nemaipomenit dar a fost prima mea experiență și mi-a fost interesant. Așa cum vulcanul era activ avea locuri de unde ieșeau aburi pe care s-a gătit mâncarea.
– Insula Mabul. E o insulă mică în ocean la depărtarea de o oră de tărâm. Apa este foarte curată și bogată în relief și vietăți.
Dar fiecare își are percepția sa, de aia aș recomanda câteva activități:
– Scuba Diving. Sunt foarte multe locuri pentru scufundări cu un relief bogat. Îmi pare că merită de a încerca măcar o dată;
– O lecție de gătit mâncare clasică Thailandeză;
– Mâncare locală de pe stradă. E ieftin și adeseori poate fi mai gustos ca în localuri. Uneori poate fi unica mâncare disponibilă;
– Urcarea unui munte sau vulcan noaptea pentru a vedea răsăritul;
– De încercat cel puțin o dată toate fructele disponibile;
– De învățat o limbă la nivel începător. Malaieza se consideră a fi foarte simplă;
– Surfing;
– De găsit o plajă cu nisip negru;
– Participarea la o ceremonie culturală;
– Să stai câteva zile pe o insulă. Cel puțin de vizitat o insulă în ocean.
Ți s-au întâmplat situații mai puțin plăcute?
Sigur au fost momente stranii sau stresante dar le-aș clasifica ca neînsemnătoare. Dacă nu faci nimic ilegal, te comporți în limitele decenței și ești atent atunci puțin probabil vor fi probleme. Două din cele mai neplăcute momente au fost când am întârziat la un zbor de avion și când nu mi-au permis să intru în Ambasada Indoneziei deoarece nu aveam pantaloni care să-mi acopere tot piciorul. Uneori când uiți să întrebi dacă mâncarea e pipărată poți fi într-o situație neplăcută când deja nu mai contează ce mănânci doarece îți arde gura și nimic nu te mai ajută.
Cum te-a schimbat această această călătorie?
M-am bronzat (pe cât a fost de posibil). Mi-am demonstrat că dorința de a fi permanent în anotimp cald nu e una naivă și greu de realizat. Am definit conceptul de minimalism a lucrurilor deținute, a rolului și cantității de bani necesare. Am mai scăpat de unele stereotipuri și mi-am lărgit spectrul de cunoștințe ideologice.
Ce planuri ai pentru viitorul apropiat? Unde îți dorești să mai ajungi?
Nu am un plan bătut în cuie. În genere consider că planurile de lungă durată sunt adeseori o piedică și în viitor nu vor reflecta dorințele și viziunile din trecut. Unicul plan ar fi să nu mai trăiesc în iarnă sau frig. Pentru mine locul s-a adeverit să nu fie important, însă ce este important e anotimpul, mâncarea, activitatea de zi cu zi și oamenii din jur.
