Reluăm seria noastră de articole pentru concursul ”Știri despre tine. 2013 spre 2014”. Vă propunem să citiți rezoluțiile la doi oameni minunați și foarte misterioși, Eugen și Veronica. Rezoluțiile lor au ajuns la noi pe email la data de 5 decembrie, ora 12:11.
Ne place să nu ne prezentăm. Faptele vor zice despre noi. Vor povesti.
Suntem rezoluțiile. Așa ne cheamă sau cel puțin, așa ne veți numi, pe-aici, pe la diez.md. Din anul ăsta punem temeliile pentru anul viitor. Anul viitor va fi temelia anilor viitori. Suntem cei care lăsăm lumea să-și curgă timpul, depărtându-ne de ea. Înafara societății. De ce? Fiindcă societatea e o junglă falsă. Regulile ei, sunt o imitare a junglei reale – lumea dinafara societății. Regulile ei tind să se modifice după regulile naturale. Iar noi, urmăm natura, care e sălbatică și deci: vie. Iar natura – e în noi. De-asta vrem să fim: vii.
Pentru anul viitor vreau să-mi fac o casă. Nu pot zice cum anume sau din ce. E prea relativ. De-oi găsi o prăpastie: va fi o peșteră săpată în adânc. De-o fi o pădure: ceva din lemn. Iar de e o colină, o stâncă, un deal: e lut și piatră. N-am să mă adâncesc în esență: făcând-o, mă voi depărta de origine. Din asta și e făcută societatea. Am modelat tot ce am găsit. Am amestecat totul la un loc. Am devenit primii în una dar ultimii în alta. Am devenit departe de noi înșine.
Ăsta nu e un pas înapoi. Zic de planul nostru pentru anul care vine. Ăsta e un pas care seamănă cu calea spre casă. Atunci când, întorși din înconjurul lumii înțelegem că nu e nicăieri mai bine decât, acasă. Acolo unde eram mici, atomici sau chiar, acolo unde încă – nu eram deloc.
Pentru anul viitor vreau să sap o fântână. Vreau să ating solul, să-l miros, să-l aud, să-l văd. Vreau să călătoresc spre centrul pământului măcar într-o încercare. S-ajung până la sânge, să beau din el și să-i zic: mai bună apă ca-asta n-a fost vreodată. Apa să-și schimbe forma după forma mea. Pentru anul viitor vreau să cresc totul cu mâna mea. Nu voi mai avea nevoie de bani, dar nici chinului nu mă voi lăsa. Voi încerca să apreciez puținul, și el se va arăta mult. Am să sădesc pe loc curat, plantă curată. Am să culeg din loc ferit, fruct virgin.
Pentru anul viitor vreau să știu totul ce e în jur. Am o sete necontenită de a cunoaște, nestrivindu-i farmecul. De a ști limba lumii. Legile realității. Nu voi avea nevoie de rațiune, fiindcă voi avea sufletul plin de simțuri. Nu voi avea o cale de ales din două, ci un dans în cea unică.
Pentru anul viitor, și ceilalți ani de-or mai fi, vreau să pot să mă dau oricărui caz ce-mi va putea lua viața, fără a avea pică de emoții. Să mă cedez total. Că de altfel, pentru asta am și existat. Soarta tuturor e scrisă, fiindcă fiecare gând al tău, e condiționat de precedentul. Și rezoluțiile vor fi exacte doar atunci, când se vor întâmpla.
*NB: Acest text este participant în concursul lansat de #diez “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“. Premiul care-l așteaptă pe cel mai creativ/ă și ingenios/oasă este un Samsung Galaxy Tab 2. Cei care au devenit curioși pot citi aici regulamentul concursului. Așteptăm mesajele voastre la adresa [email protected]
