O femeie din satul Zalipie, Polonia, sătulă de fumul de sobă care-i tot murdărea plafonul, a pictat cu cea a găsit la îndemână prin gospodărie niște flori. Vopseaua pe vremea aceea era făcută din grăsimi și pământ, adică ceva natural, care nu dura, deci an de an trebuiau să reîmprospăteze desenul. Spontan exemplul ei l-au luat vecinii unul de la altul.
După al II-lea Război Mondial, când au apărut sobe noi și problema cu funinginea nu mai exista, au cam dispărut și desenele, căci nu-și mai aveau rostul, dar doamna Felicja Curyłowa a luat tradiția asta mai în serios și s-a apucat să-și decoreze casa atât la interior, cât și la exterior. De data asta a folosit vopselele noi în culori vibrante și și-a folosit talentul și imaginația pentru a crea ceva într-un stil propriu. Asta a și devenit meseria ei – pictor tradițional. Înainte de sărbătoarea catolică Corpus Christi, care are loc la 60 de zile după Paști, toată comunitatea participă la ea, tot satul a început să-și decoreze casele cu flori.
Florile au apărut nu doar la interior, ci și pe pereții caselor, pe fântâni, pe porțile șurilor, pe podul din localitate, pe căsuțele pentru câini, pe cotețe, pe pavaje, pe grajduri, peste tot. De la o gospodină creativă care a avut un moment de revelație acum o sută de ani, satul a devenit unul de-a dreptul înfloritor. Și chiar dacă la început numai femeile se ocupau de asta, acum există bărbați pictori care trăiesc din meseria asta. Decorează și obiecte de ceramică, pielărie, orice le cade în mână.
În memoria doamnei Felicja Curyłowa, care a revitalizat practic tradiția asta și a dus-o la nivelul actual casa ei a devenit muzeu. Este superb conservată și este clar un loc de atracție. De altfel multă lume vine acum în satul Zalipie numai ca să se convingă de faptul că așa ceva chiar există pe lumea asta.
PC: Ministerul de Externe al Poloniei, flickr Sursa: adelaparvu.com
