Protoiereul Anatolie Cibric de la Biserica „Sfânta Paraschiva”, este aceeași persoană care în Decembrie 2009 a condus grupul de enoriași care a înlăturat menora din Grădina Publică Ștefan cel Mare.
Discursul lui Anatolie Cibric din fața Palatului Republicii:
”Ne-am adunat aici ca să nu fie sistată această lege din codul contravențional. Ne-am dus cu altă întrebare și totodată avem bineucvândtare să ne apărăm credința. Și nu o dată mitropolitul a spus lucrul: ”Nu așteptați Mitropolia să vă cheme, veniți și apărați-vă credința”. În cazul dat nu numai credința dar și institutul familiei se cere de a distruge.
Omul chiar dacă poartă un viciu, dar dacă adoptă o lege, este un criminal. Știți foarte bine dacă cineva are fi infectat HIV și ar promova legea că poate să infecteze pe cineva, ce ați zice dumneavoastră?
(Din mulțime se aude: Nu se poate)
Deci aceasta este lucrarea, noi nu avem nimica, fiecare cu boala lui, cu păcatul lui, el se va spovedi. Că mulți din societatea civilă spun: ”Ce ai tu cu omul?”, noi cu omul nu avem nimic, noi avem cu păcatul care îl pormovează. Și aceasta este problema, în cazul dat noi vrem să ne apăram legea care aceeași polițiști trebuie mâine să ne apere de anti-valorile care ne sunt băgate pe fund. Scuzați de expresie, da o spun excat, că și unii deputați au intrat tot pe acolo și vreau să subliniez acest lucru. Și aceasta este o rușine dacă nu ieși în față și nu știi cum să răspunzi în fața poporului.
Ce noi ce nu suntem cetățeni ai Republicii Moldova? Noi nu putem să ne apărăm ceea ce credem?De un secol ne-am păstrat credința. Dacă se scoală Ștefan cel Mare, taie capul întâi clericilor, preoților și apoi demnitarlor. Noi am fost slabi, și apoi demnitarii au urmat, că de multe ori am fost în înțelegeri, hai să facem aceea, hai să facem cealaltă, și am ajuns la starea care am ajuns.
Vreau să declar că noi nu simțim statalitate în acest stat, în această Republică. Că noi nu suntem apărați. Eu am fost prigonit pe timpul soveticilor pentru că mărturiseam credința, și atunci simțeam că era un stat, prigonit fiind, dar simțeam și apărare, pe când acum am fost persecutat, dar acum sunt liber, dar sunt persecutat la nivel moral, spiritual și degradant.
Vă îndemnăm cinstiți jurnaliști, iubiți credincioși, dacă dumneavoastră aveți când de puțin curaj creștinesc trasmiteți mesajul nostru simplu. Noi nu avem a submina instituțiile statului, un singur lucru, auziți-ne pe noi, auziți creștinii de la țară, care nu au suta de lei care să vină să apere aici, noi ad-hoc ne-am adunat, noi avem megafoane, microfoane, avem ce vreți, am venit azi cu fuga și am oprit ca să nu vină să adopte această lege. Acestea ne este scopul nostru.
Noi nu ne vom bate cu polițiștii, nu ne vom lupta cu dânșii, dacă au căutat să se împingă și s-a întâmplat ceva, dacă cineva s-a lovit, îmi cer scuze pentru toți, însă noi n-am avut acest scop, însă avem dreptul să ne apărăm. Și suntem foarte categoric hotărâți să mergem până la capăt.
De aceea pe noi nu ne interesează ideile politice, vreau să vă spun că e o problemă foarte complicată, nu înțeleg unele lucruri, însă după venirea patriarhului, și după această demnitarii care s-au întâlnit, s-au sărutat și apoi introduc aceste legi. Cum să înțeleg asta, asta e tehnologia zilei de azi, tehnica de a folosi mișelește.
Noi acum vrem să întrebăm poporul, eu nu dictez voința. Fraților, noi ne-am manifestat, am spus tot ce am vrut, vă răspund sincer, noi nu ne temem, dar cum considerați, noi ne-am spus poziția, stăm mai departe sau îi lăsăm să lucreze
(Se aude din mulțime: Stăm, stăm, până la urmă stăm, documente nu avem, nimic nu avem, ne-au luat tot. Venim să trăim în parlament, nu avem unde trăi, nu avem cu ce plăti comunale).
Noi vrem să spunem un lucru, noi nu vrem confruntări, noi vrem ca să fie auzit lucrul, suntem gata să mergem până la capăt, oricum suntem trași spre răspundere, noi nu ne temem, plus-minus milion, cum zice rusul. Problema e ceea ce facem acum ca să demonstrăm că avem voința, că am mers cu Doamne-ajută cu majoritatea din dumneavoastră în jurul țării. Unii s-au rugat, unu a căzut, unu a mâncat, altul a băut.
Am avut intenția să ne rugăm ca Domnul să ne ierte, să primească țara noastră, că am adoptat legi mârșave, prostii am adoptat, care vin din Occident, și știu foarte sigur că în interiorul Parlamentului se discută, că nu le trebuie aceste probleme până la Vilnius, eu știu, da nu voi spune din care grupuri. Și ce se întâmplă, nu au auzit vocea lor, că mergem mai departe că avem presiuni. Dacă vreți vă spun și numele, presiuni sunt, nu vă pare că numai voi știți ce se întâmplă la noi, și noi știm ce e la voi.
(Din mulțime: Vrem să ne spuneți nume).
Vreți? Da eu nu vreu să spun numele, știți de ce? Pentru că acei au insistat parlamentari din grupuri parlamentare, au insistat și au zis: ”Nu ne trebuie aceste legi acum”, vedeți cât de glasul minții nu aud. Iată această este lucrarea.
Fraților, părerea mea subiectivă, eu nu pretind, eu mă supun vocii, dar socot că noi am arătat că mergem până la sfârșit dar acum socot că trebuie de mers acasă, să ne rugăm, și ce vor adopta vor fi rușinea lor. Cum socotiți?
(Din mulțime: Pe obrazu lor, plecăm. Stăm până la urmă, că ce iar din nou, că ne-am mai dus, banii poporului și-au asumat, dar mânia nu pot să și-o asume).
Lasă să vină deputații liberali și să spună că legea nu va fi adoptată, și noi am plecat în secunda asta. Îi bun așa?
(Din mulțime: Da, daaaa)
”Polițiștii trebuie să ne apere de anti-valori”
(Din mulțime: Spuneți cum vă numiți vă rog)
Protoreieu Anatolie Cibric, nu scriți după mine ca organizator.
Vă mulțumim”
