În contextul ultimelor evenimente de protest care au loc în România împotriva proiectului minier de extragere a aurului și argintului din perimetrul zonei Roșia Montană, #diez iți prezintă trei tineri din trei țări diferite care au călătorit 5.450 km pe bicicletă pentru campania “Salvați Roșia Montană”.
Cei trei tineri curajoși sunt Sophian Guidara (22 ani, Canada), Elena Vanica (24 ani, Moldova) și Radu Păltineanu (24 ani, România). Tinerii au pornit la drum pe 8 iunie din Copenhaga, Danemarca, și au străbătut în două luni nordul și estul Europei pentru a face cunoscută problema proiectului minier din munții Apuseni cât mai multor europeni și pentru a crea o opoziție internațională.
Tinerii au parcurs distanța de 2.424 km pe bicicletă, 127 km pe jos, 2.370 km cu trenul și 710 km cu feribotul ca în cele din urmă să acumuleze în total 5.450 km.
Timp de 59 de zile, din Copenhaga până la Roșia Montană în România au traversat 8 țări, 2 regiuni autonome și 1 regiune separatistă, mai exact Danemarca, Suedia, insulele Åland, Finlanda, Estonia, Rusia, Ucraina, Crimeea, Transnistria, Moldova și într-un final România. Tinerii au campat cu cortul în mijlocul naturii și au fost găzduiți prin couchsurfing pe întreaga durată a călătoriei. În fiecare țară cei trei au făcut prezentări și au arătat un film documentar despre controversatul proiect minier de la Roșia Montană.
În scurta lor vizită la Chișinău tinerii ne-au povestit mai multe detalii despre călătoria și cauza lor.
Cum a pornit totul
Totul a început după ce Radu Păltineanu a participat la Ziua Roșiei Montane la Copenhaga. După eveniment, el a înțeles impactul dezastros pe care proiectul propus de Gabriel Resources l-ar putea avea atât asupra mediului cât și asupra Roșienilor și a întregii comunități locale. Din acel moment Radu a luat decizia să se implice activ în campania „Salvați Roșia Montană” și a continuat să se informeze despre diverse aspecte ale proiectului minier. Radu a contactat prietenii săi: Elena cu care a făcut cunoștință în microbuzul Chișinău-Iași, între timp aceștia au menținut legătura și s-au împrietenit, și Sophian cu care Radu a fost coleg la colegiul din Montreal, Canada, Radu fiind stabilit acolo din 2004. Le-a propus să pedaleze împreună prin Scandinavia și Rusia europeană în speranță că vor aduce la cunoștința câtor mai mulți europeni detalii din spatele proiectului minier de la Roșia Montană. Cei trei s-au unit să călătorească pentru cauza “Salvați Roșia Montană”.
„Nu mi-a fost greu să-i conving din moment ce ambii sunt amatori de călătorii, Sophian a mai călătorit în America de Nord, Asia și în alte părți ale Europei. Tuturor ne place să descoperim alte culturi și în același timp am zis că dacă ne place să călătorim, să o facem și pentru un scop nobil”, ne-a mărturisit Radu.
Pregătiri pentru cursă
„Făceam un drum de aproape 25 km zilnic spre școală în Copenhaga, unde există o cultură foarte dezvoltată a bicicletei. Toată lumea merge la serviciu, la școală pe bicicletă. Mă antrenam vrând, nevrând”, ne-a declarat Radu. „În timp ce am fost plecată în Italia cu bursa Erasmus, la Padova, circulam doar cu bicicleta, făceam câte 10 – 15 km zilnic”, a mărturisit Elena. „Și eu am circulat puțin cu bicicleta înainte, dar cred că cel mai bun antrenament a fost călătoria în sine”, a adăugat Sophian.
Cele mai memorabile momente
„Pentru mine cel mai memorabil a fost momentul când ne-am oprit la o stație de autobuz înainte să ajungem în Yalta. Sophian a avut o pană la roata din spate și cum stăteam acolo, o familie de armeni ne-au invitat la ei acasă și ne-au adoptat practic pentru o zi”, povestește Radu. „Un moment memorabil a fost atunci când urma să luăm feribotul din Helsinki spre Tallinn și era cât pe ce să întârziem. Alergam, am uitat ceva lucruri la hostul nostru, iar îndată ce am ajuns s-a închis și ușa în urma noastră. A fost un moment în care am realizat că trebuie să fim mai organizați”, ne-a relatat Sophian.
Tinerii ne-au povestit și despre momentele mai puțin plăcute din timpul călătoriei. „Nu am călătorit niciodată în trei, așa cum am făcut-o acum. Au apărut momente de tensiune, dar cel mai important e să treci peste ele și să urmărești acel scop pentru care te-ai pornit. Nu cred că au existat vreodată momente de tensiune încât să nu putem să le rezolvăm și să trecem peste ele”, a mărturisit Radu.
O întâmplare mai puțin plăcută i s-a întâmplat la ieșirea de pe teritoriul Rusiei. „Am ajuns la frontiera ruso-ucraineană cu 20 minute după ce-mi expirase viza și nu m-au lăsat să trec. M-au întors înapoi. Era sâmbătă seară, a două zi banca din cel mai apropiat sat unde puteam să plătesc taxa de prelungire a vizei nu era deschisă și m-au trimis la o distanță de 50 km ca să o achit. Dar s-a rezolvat și m-au lăsat să plec după ce am plătit-o.” Un alt moment mai puțin plăcut din timpul aventurii celor trei tineri a fost legat de biciclete. Cea mai problematică bicicletă a fost cea a lui Sophian pentru că avea roțile foarte subțiri și a avut parte de cele mai multe pene (vreo 10)”, a mai adăugat Radu.
Totodată drumul spre Yalta a fost cu suișuri și coborâșuri. „Când urci câte 5 km, când cobori câte 9 km. Am putea spune că acesta a fost cea mai grea parte din traseu. Dealurile și munții Crimeei ne-au obosit complet.”
În Odessa fiind în căutarea unui loc de cazare au făcut cunoștință în plină strada cu un băiat care s-a dovedit a fi foarte interesat de ceea ce făceau tinerii. „După ce i-am explicat, ne-a invitat la el acasă. Din întâmplare, el urma să meargă la prietena lui din Tiraspol, a decis să vină și el pe bicicletă cu noi. În Tiraspol am fost cazați de mama prietenei sale.”
Resurse financiare
Până la startul călătoriei cei trei tineri au reușit să adune aproximativ 43% din suma pe care și-au propus-o, mai exact 868 $. „Am avut donații din partea mai multor persoane care ne-au susținut și pe lângă asta am cheltuit și din banii personali. Donațiile au venit în mare parte de la prieteni.”
Drumurile
„A fost mai ușor în Scandinavia, decât în Europa de Est”, a declarat Sophian. „Acolo erau piste pentru bicicliști, nu era trafic, aerul nu era atât de poluat comparativ cu Ucraina și Rusia”, a mai spus Elena. „Ne-au mai claxonat în Ucraina și la intrare în Chișinău, probabil crezând că suntem câțiva nebuni care merg așa cu bicicleta pe șosea. Încă nu știu șoferii de aici să aprecieze pe deplin cicliștii”, a concis Radu.
Campania lor „Salvați Roșia Montana” s-a sfârșit la festivalul Fân-Fest, cel mai important festival activist din România. El s-a încheiat cu un marș de protest desfășurat la Roșia Montană împotriva preconizatului proiect minier, unde Radu și Elena au organizat o expoziție de poze din călătoria lor de două luni.
După finisarea proiectului, Radu s-a întors la Montreal, unde mai are un an de studii. Elena urmează să se reîntoarcă în Italia, unde speră să-și echivaleze studiile cu cele obținute în România. Sophian s-a reîntors și el la Montreal, unde urmează să facă masteratul.
Cu toate că vor fi departe de România, tinerii promit că vor susține prin diverse activități campania „Salvați Roșia Montană”.
Roșia Montană se află în inima Apusenilor în regiunea Transilvania, România și are o populație de 2.150 de locuitori. Este cea mai veche localitate minieră atestată de pe teritoriul României. Gabriel Resources, o companie canadiană, intenționează să demareze un proiect minier de proporții la Roșia Montană, în inima Apusenilor pentru extragerea metalelor prețioase din acea zonă. Durata de viață a întregului proiect minier este estimată la 14 ani. Dacă va fi construită, mina va reprezenta cea mai mare exploatare auriferă din Europa.
Reamintim că în aceste zilele în mai multe orașe din România (București, Cluj, Timișoara) au loc proteste împotriva proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană.
Protestele au început după ce Guvernul român a aprobat un proiect de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană de către corporația canadiană Roşia Montană Gold Corporation. Proiectul urmează să treacă și de votul parlamentarilor români. Exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, când patru munți din acea zonă vor fi distruși de procesul de extragere a aurului și argintului din ei.
Totodată, pentru extragerea metalelor prețioase se va folosi cianură, care este foarte toxică și ar putea crea un dezastru ecologic prin apariția unui lac de decantare a apei (400 ha) chiar în locul satului existent din această regiune. Până acum corporația canadiană a cumpărat o mare parte din casele localnicilor, iar cei care nu au dorit să le vândă pământul se opun proiectului dat. Din 4 platouri ale acestei zone urmează să se extragă aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint.
