Daniela Mîinea este Erasmusul #diez de azi. Află detalii despre experiența ei și gândesțe-te unde vei merge cu Erasmus +.
#diez: Care a fast instituția, țara în care ai studiat prin intermeiul programului Erasmus?
DM: Mi-am trăit experienţa Erasmus pe durata unui semestru în Elche, Spania la universitatea „Miguel Hernández de Elche”. Am ales Spania datorită limbii relativ uşor de învăţat, iar oraşul, în mod particular din cauza localizării sale sudice, cu străzile pline de palmieri şi portocali, credeam că o să-mi fie cald şi iarna (naiva de mine), iar pe de altă parte pentru că e mai ieftin decât ar fi fost Barcelona, Madrid, sau orice alt oraş mare.
#diez: Ce beneficii ți-a adus această experiență?
DM: Când mă gândesc la beneficii, nici nu ştiu cu ce să încep. În primul rând ar fi faptul că simţi cum ieşi din zona ta de confort, deşi, am mai ieşit din zona mea de confort când m-am dus să învăţ în România, darpână la urmă ei, tot de ai noştri sunt şi noi suntem ai lor, la 3000 de km depărtare de Chişinău, însă, e mai greu. În primul rând, experienţa Erasmus, spre deosebire de o simplă călătorie, te ajută să cunoşti oameni de diferite naţionalităţi: spanioli, polonezi, italieni, germani, francezi, britanici, peruani, brazilieni, mexicani, marocani.
Chiar dacă programul de schimb Erasmus e valabil doar pentru ţările europene, împreună cu ei sunt şi cei veniţi prin alte programe de schimb şi se creează o comunitate internaţională în care nu mai contează de unde vii, important e să fii deschis, să cunoşti, să te laşi cunoscut, să petreci şi să faci legături ce ar putea dura o viaţă. Un alt fel de adaptare ce ne oferă acest program, în afara petrecerilor ce nu contenesc, este şi cel la nivel universitar, unde profesorii nu prea fac diferenţă între un student străin şi cei locali, unde dacă nu te adaptezi, ai putea să pici şi să nu dormi nopţile în perioada de examene doar pentru a putea lua măcar o notă de trecere, astfel încât, dacă treci cu brio un asemenea test, orice schimare din viaţa profesională de după, ar fi floare la ureche.
#diez: Ce te-a impresionat mai mult în țara vizitată?
DM: Cred că cel mai mult m-a impresionat spiritul constant de petrecere a spaniolilor, în care în nicio noapte de joi, vineri sau sâmbătă nu poţi să dormi că pe străzi mişună studenţii de la un club la altul iar zgomotul nu se termină nici cu ivirea zorilor. Probabil la acelaşi nivel m-a impresionat vestita Siesta, care a fost cega de genul: nu cred până nu văd, şi – am văzut. Între ora 14:00 şi 16:00 nu găseşti magazine, bănci deschise iar toţi spaniolii trag câte un pui de somn. Eu – fiind obişnuită cu pauza de masă de jumătate de oră de la noi când i-am întrebat de ce au neapărat nevoie de această Siesta ce durază atât, surprinşi de întrebarea mea, mi-au răspuns în felul următor: “Păi după ce luăm prânzul, trebuie să ne şi odihnim, altfel nu mai putem lucra”. Pe scurt: spaniolii chiar se respectă.
Un alt lucru ce mi-a plăcut enorm e numărul mare de evenimente de orice tip: Festivalul medieval în care mergi pe străzi şi te simţi într-o altă epocă, manifestaţii stradale cu muzică şi costumaţie medievală, mâncare de acelaşi fel, decoraţii vechi, Festivalul de dulciuri în care primeai şi hărţi cu cele mai bune patiserii şi era un maraton de mâncat prăjituri delicioase, lupte stradale cu armuri pe lângă cetăţi vechi, ghiduri teatralizate prin oraş în care simţi de parcă ai călători în timp, festivaluri mascate în care stai afară costumat şi râzi de ingeniozitatea altora de a se costuma, parade în care se aruncă cu bomboane în cei care le privesc şi multe altele.
#diez: Considerați important programul Erasmus? De ce?
DM: Da, e o etapă din viaţa unui student care merită trăită. Am zis şi mai sus, ieşirea din zona de confort, altă limbă pe care ajungi să o înveţi, altă societate, alţi oameni, alte produse în magazine (cu zile când ai pofte nebune de mămăligă, sarmale, dar de unde să le iei şi înveţi să găteşti mâncăruri tradiţionale locale). Un alt avantaj ar fi şi călătoriile, nu cred că e vreun student care să fi plecat prin Erasmus şi să nu fivizitat cel puţin o locaţie vestită în afara oraşului unde învaţă (în cazul meu a fost minunanta Barcelona şi ploiosul Porto din (Portugalia) ) cu ruxacul în spate, o pelerină care să te apere de ploaie, aparatul foto şi nişte sandvişuri pe care le mănânci pe bancile din parc, călătoreşti, vezi, simţi, şi e altfel decât atunci când te porneşti de acasă.
#diez: Cât de complicat a fost să te integrezi într-o societate nouă?
DM: E mai greu să te integrezi într-o societate nouă când eşti singurul străin, când eşti însă înconjurat de studenţi care chiar dacă nu au aceeași naţionalitate ca şi tine, îţi împărtăşesc dorul de casă, nu e greu deloc, e chiar frumos.
#diez: Dacă ați avea posibilitatea să mai participați o dată, ce țară ați alege?
DM: Pentru o altă experienţă aş alege o ţară nordică, Norvegia în mod special. I-am cunoscut pe sudici, la cât de petrecăreţi, veseli, şi oarecum aerieni sunt. Mi-au plăcut la nebunie. Acum vreau să-i cunosc şi pe ceilalţi, despre care se zice că ar fi opuşi atât la temperatura precum şi la caracter.
#diez îi mulțumește Danielei pentru experiența împărtășită prin poze și povestiri
