Cum a trecut de cenzura comunistă un film, singurul de altfel până astăzi, care prezintă prietenia dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu într-un mod ce poate fi imediat interpretat ca fiind homoerotic reprimat? 1889 a fost anul în care au murit, unul după altul, Mihai Eminescu, Ion Creangă și Veronica Micle, cele mai romantice figuri din istoria literaturii române, cele după care lăcrămează încă și azi toți școlarii.

Exact un secol mai târziu, în 1989, înainte de lovitura de stat pe care o numim convențional Revoluție, regimul lui Ceaușescu a produs filmul „Un bulgăre de humă”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, după un scenariu de Mircea Radu Iacoban. În rolurile principale: Dorel Vișan (Creangă), Adrian Pintea (Eminescu) și Maria Ploae (Veronica Micle), scrie vice.com.

Ce e uluitor însă în acel film, Un bulgăre de humă, care mustește de tot cabotinajul epocii realismului socialist, este cum a putut trece de cenzură în condițiile în care relația dintre Eminescu și Creangă apare cel puțin ambiguă.

Sigur, trecem de la început peste faptul că filmul râde în mod deschis de religie, nedovedind nicio pioșenie, așa cum se obișnuia în epoca comunismului și a materialismului științific. Filmul îl arată pe Creangă (Dorel Vișan), dascăl și diacon, despuindu-se și sărind gol în apa râului, exhibându-și fesele mușchiuloase în fața celorlalți preoți și călugări.

Apoi, nevasta lui Creangă, cea de care avea să se despartă, Ileana, fată de preot de altfel, e prezentată îmbrăcată ca o cucoană care își dă cochet cu ruj, ba chiar flirtează din priviri și șolduri cu călugării din curtea mănăstirii Golia.

Mai vedem și măicuțe languroase, pe care Creangă le ceartă pentru că le interpretează prea bine privirile pofticioase etc. Apoi în sărăcie el eșuează în bojdeuca din Țicău unde și-o aduce pe țăranca Tinca Vartic să îi facă plăcinte și curechi.

Articolul complet îl puteți citi pe Vice.com.