Vadim Ștacu este un tânăr din Moldova care a decis să-și petreacă ziua de naștere într-un mod inedit, dar și plin de informații. În ziua când împlinea 25 de ani, Vadim s-a dus să viziteze Cernobîlul. Echipa #diez a vorbit cu Vadim să vadă cum e, și să-i înțeleagă motivele acestei decizii.
Iată ce povestește Vadim:
„Totul a început de la un film documentar despre Cernobîl (Chernobyl), difuzat pe renumitul Discovery, iar cel mai straniu pentru mine acum, e faptul că aveam nu mai mult de 12 ani. Atunci nu înțelegeam ce anume prezintă acestă catastrofă, ce înseamnă radiația și doar am rămas uimit de faptul că oamenii se luptă cu ceva invizibil. De aici sa pornit un mare interes, am început să citesc despre Cernobîl (Chernobyl) și radiație, ceea ce nu-mi era prea clar de la început, ca cu timpul să încep ajunge la careva concluzii și perceperi.
Acestă problemă mi-a stat atât de interesantă, că ideea de a vizita zona de alineație (Зона Отчуждения) a Centralei Atomoelectrice Cernobîl (Chernobyl) a apărut cu vre-o 4-5 ani în urmă. Decizia a fost una bine gândită, deoarece am tradiția de-a sărbători ziua de naștere, împlinidu-mi o dorintă mult așteptată, fiind cât mai neordinară.
O să vă descriu doar careva fapte neîncredibile de care îți dai seama și îți trec fiorii, ceea ce ar trebui să știți:
– Radiația se măsoară în Sievert-uri pe oră (Sv/h), persistă peste tot și are norme admisibile, în Kiev fondul radiațional este de 0,13 mSv/h (Micro Sievert pe oră), norma admisibilă este de 0,25 mSv/h. La ieșire din Kiev acest indicator scade la 0,09 mSv/h și rămâne același chiar la intrare în zonă, punctul de trece „Дитятки”;
– când te apropii de zonă, te uimești de pământuri prelucrate și mașini parcate pe marginea drumului, la care ghidul afirmă destul de serios că lumea strânge ciuperci…;
– vizita se face doar în baza programării prealabile, cu permis de acees, ghid profesionist și doar pentru persoanele care au atins majoratul și își asumă toate riscurile pe propria răspundere;
– zona dispune de o administratie (Primărie), apropo ea funcționează ca un minister separat în cadul statului Ucraina și de fapt zona are un statut special, care îi permite să nu între în juristdicția de bază a Ucrainei;
– Întrând în zonă, am vizitat primul sat, Copacii, indicatorul a arătat fix 0,13 mSv/h, ca și-n Kiev;
– Cernobîl (Chernobyl) – oraș în tot sensul cuvântului, cu primărie (administrație), hotel, alimentară, cafenea, blocuri locative, drumuri bine asfaltate, borduri si copaci dați cu var, Iar unele din blocuri si drumuri au fost construite după catastrofă, special destinat lucrătorilor;
– În zona lucrează permanent 10 mii de oameni, lumea muncește chiar în Centrala Atomoelectrică, iar o mare parte sunt angajati pentru îngrijirea faunei și ceretări științifice postcatastrofă (acum zona este cea mai bogată rezervație naturală din Ucraina);
– Angajații vin la lucru cu cursa regulară Kiev-Cernobîl (Chernobyl) (90km);
– Am luat și masa mea de „sărbătoare” în Cafenea cu denumirea – „Picnic pe margine de drum”. În meniu mâncare sovietică: borș, salată de varză, pasta cu sos din carne și un compot din fructe uscate. Toată această delicie sovietică la fondul de radiație de 0,14 mSv/h și la preț de 10$;
– Stația secretă „Дуга” – este o construcție imensă, construită de sovietici ca stație receptoare a semnalului emis de o altă stație transmițătoare, care depista rachetele inamicilor și trimitea semnal receptorul. Aceast obiect secret era indicat pe hartă și chiar pe cea a forțelor armate, ca tabără de vară pentru pioneri. Ea nu și-a mai îndeplinit funcția și a rămas doar ca monument, iar elementele ei secrete au fost demontate și evacuate înainte de evacuarea populației;
– Radiația nu este peste tot constantă, la moment în zonă sunt focare, la care radiometrul „își iese din minți”, de obicei acestea sunt datorate unor obiecte contaminate care sunt îngropate în sol;
– În gradinițe și case lumea parca au dispărut la un moment dat, lucruri rămase, ziare, chiar caiete cu înscripții;
– Pentru noul sarcofag U.E. a investit peste un miliard de EURO, executorul construcției este o companie franceză;
– Stația Atomică Cernobîl (Chernobyl) a fost un flagman la acel moment și trebuie să devine cea mai puternică stație atomică din Uniunea Sovietică în finisării și dării în exploatare a blocurilor energetice 5 și 6 situate pe celălalt mal al rîului Pripyat;
– În lume există statii analogice, care au fost închise după anii 2000 (Letonia) sau care funcționează fără probleme și-n prezent (Kazahstan);
– Stația Cernobîl (Chernobyl) a funcționat și după catastrofă, în continuare generând electricitate, ca doar pe 15 decembrie 2000, prin dispoziția președintelui Ucrainei, Cucima, stația atomica Cernobîl (Chernobyl) si-a stop activitatea complet. Cu această decizie nu sunt de acord majoritatea specialiștilor și muncitorilor din zonă, fiindă cheltuielile de întreținere și lichidare care se petrect pâna în prezent și vor fi mulți ani înainte, aici se necesită mari surse finaciare, care puteau fi acoperite din banii pe energia produsă, iar acum zona are venit doar din turism;
– Chiar lângă reactor, blocul 4, sub sarcofagul nou, fondul de radiație este de 0,92mSv/h, ceea ce depășete norma de 3 ori, dar de loc NU este periculoasă pentru viață;
– Orașu Pripyat – aici timpul parcă s-a oprit, toate clădirile sunt deja avariate, se interzice accesul în ele. Blocurile sunt lipsite de bateriile din fontă (чугунные батареи), majoritatea fiind vândute pe teritoriul uniunii soivietice. Un stadion de football acum seamănă la o pădure densă cu copaci de peste 25m înălțime, similar e cu curțile blocurilor și străzile.
– În oraș persistă deja rezultatul fenomenului de turist, găsești etichete de la Snikers pe jos, sticle de Votcă din zilele noastre;
– Renumitul parc de distractii, este ce mai contaminată zona, la care turistul are acces. Ceva ani în urmă niște turiști Polonezi s-au urcat în „колесо обозрения” și au reușit s-o rotească de câteva ori. Ca urmare au fost piedepsiți contravențional și au primit deport fără dreptul de a revine vreodată în zonă.
Această aniversare cred că a fost cea mai neordinară, după mine chiar cea mai super și înfiorătoare călătorie din viață. Fără dubii, ași mai reveni în acestă zona, ceea ce neapărat am s-o fac, Iar la începutul excursiei ghidul a spus:” Uitați-vă la această zonă, la sfârșitul excursiei o sa vă dați seama că doriți să mai reveniți aici…”, ceea ce n-am crezut”
